Uitați de poveștile cu vampiri: Carpații Orientali ascund vârfuri sălbatice, urși liberi și o liniște profundă: „Sunt locuri aici pe care nu le știe nimeni”

Regiunea nu este foarte cunoscută la nivel internațional, potrivit The Guardian, 85% dintre vizitatorii județului Harghita sunt chiar din România. Acest lucru arată cât de puțin cunoscută le rămâne regiunea turiștilor străini, deși o vacanță aici costă mult mai puțin decât una în Dolomiți sau în Alpii francezi ori elvețieni, iar lipsa aglomerației dă călătoriei un aer mai autentic. Zona a aparținut cândva Imperiului Austro-Ungar, Transilvania, inclusiv Harghita, a intrat în componența României după Primul Război Mondial, iar populația locală este în mare parte de origine maghiară, influențând vizibil atât în bucătăria regiunii, de la gulaș la kürtőskalács, cât și în porțile de lemn sculptate ornamental, mai scrie sursa citată.

Printre cai și berze

Călătoria a început cu închirierea unei mașini la Brașov, pornind spre nord, în direcția opusă Castelului Bran. Drumul a oferit peisaje deschise, împărțite cu care trase de cai, biserici cu turle argintii și berze albe cuibărite pe stâlpii de electricitate. Prima oprire a fost la Sâncrăieni, la Organicle Lodge, o cabană din lemn de molid, cu living spațios și bucătărie, unde familia s-a relaxat pe terasă, cu vedere spre un padoc și spre munții Harghita, în timp ce seara drepnele și berzele traversau cerul înroșit.

Lacul Sfânta Ana

În apropiere, familia a vizitat Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România, după o plimbare prin Mlaștina Mohoș, descrisă ca oferind senzația unei călătorii în timp, urmată de o tură cu barca pe lac. Seara, la observatorul Medveles Székelyföld, au fost admirați patru urși hrănindu-se cu porumb pus special pentru ei, Harghita având una dintre cele mai mari densități de populație de urși din Europa. Cea mai impresionantă imaginea a fost însă o ursoaică și puiul ei, care au fost zăriți plimbându-se agale prin pădure.

Spre Lacu Roșu și Cheile Bicazului

Continuând spre nord, familia a petrecut câteva zile la Vila Adela, lângă Lacu Roșu, o casă portocalie decorată cu mușcate roșii, cu căsuțe de zâne, mori de vânt, statui de animale, balansoar și tobogan în grădină, cu dormitorul orientat spre masivul calcaros Suhardul Mic. Traseul a inclus și traversarea cu mașina a Cheilor Bicazului, cu pereții și formațiunile stâncoase dominate de Piatra Altarului, al cărei vârf este marcat de o cruce metalică, precum și o oprire la turnul Castelului Lázár, un conac medieval. Popasul următor a fost la Toplița, la Casa Samir, de unde Samir și fiul său, David, organizează tururi de fotografie.

O seară în pădurile Gurghiu

Ghidați de Samir, cei doi au pornit la o drumeție prin liniștiții munți Gurghiu, unde David le-a arătat urmele animalelor sălbatice pe drumul spre locul unde tatăl său a parcat și a aprins focul de tabără. Samir a povestit despre legătura sa cu acest loc: „Zona asta e foarte sălbatică. Când vin aici, la munte, îmi încarc bateria, îmi încarc sufletul. Mă simt liber, ca vântul”, a spus el.
Arătând spre un vârf îndepărtat, la est, el a explicat că acolo se află Ucraina, la circa 200 de kilometri, iar spre vest, la 400 de kilometri, Ungaria: „Aia e Ucraina, cam la 200 km. În direcția aia, la 400 km, e Ungaria”.

La foc, alături de păstrăv gătit pe lespede de piatră, Samir a oferit oaspeților brânză sărată de oaie făcută în casă, numită burduf, cârnați de miel, de la propria fermă, și palincă, un rachiu de prune. „Vin aici de-o viață”, a spus el. „Bunicul și străbunicul meu au venit aici. Ascult liniștea și sunetele pădurii, păsările și animalele sălbatice”, explică Samir.

Ultimele popasuri

Ultima oprire a fost la Turul Guesthouse, un șir de cabane de lemn pe două niveluri, dotate cu căzi cu hidromasaj și o trambulină mare, de unde familia a vizitat machetele detaliate ale castelelor, palatelor și bisericilor din Transilvania, inclusiv Castelul Bran, la Mini Transilvania Park, și machetele mecanice de mari dimensiuni ale insectelor de la Insect Park, aflat în vecinătate. Într-o dimineață, au urcat pe vârful Harghita Mădăraș, la 1.801 de metri, cel mai înalt din munții Harghita, apoi au observat din nou urși, dintr-un ascunziș forestier bine camuflat, lângă stațiunea Băile Homorod.

O experiență frumoasă

Una dintre ultimele după-amiezi au petrecut-o pe Lacul Zetea, apoi cu o ieșire în caiac. „Chiar e o experiență frumoasă să fii pe apă. Uneori vin urși să bea apă pe mal”, a spus Előd Tímár, co-proprietar al firmei KayaKin. Vâslind spre sud, către o peninsulă împădurită, ei s-au oprit apoi în mijlocul întinderii de apă și au lăsat padelele deoparte, plutind în derivă. La finalul celor 12 zile, concluzia lui Graeme Green este că regiunea merită descoperită dincolo de clișeul vampirilor.

Citește și: Turismul din România, în scădere. Numărul turiștilor și al înnoptărilor a scăzut în luna iunie