Codul 0, ouăle din unitățile ecologice
Marcajul 0 apare pe ouăle care vin din unități cu certificare de producție ecologică. În acest caz, regulile de adăpostire, ieșirea în exterior și hrana păsărilor sunt fixate prin norme europene, potrivit Digi24.
Găinile primesc furaje ecologice, iar în rația lor zilnică intră și furaje grosiere, cum ar fi nutrețul, proaspăt sau uscat, ori furajele însilozate.
Cel puțin a treia parte din viața lor, păsările ouătoare trebuie să poată ieși în spații deschise.
Fac excepție intervalele în care legislația europeană impune restricții temporare. Terenul din exterior trebuie să fie în mare parte acoperit de vegetație, iar un compartiment din adăpost poate găzdui maximum 3.000 de păsări ouătoare.
Codul 1, ieșire zilnică în exterior
Cifra 1 indică un sistem fără cuști, în care păsările pot ieși, pe parcursul zilei, într-un spațiu exterior unde predomină vegetația.
Adăpostul trebuie prevăzut cu deschideri prin care găinile ajung direct afară. Potrivit bunelor practici agricole, ieșirea poate fi totuși restricționată în primele ore ale zilei.
Există și situații în care autoritățile obligă temporar ținerea păsărilor înăuntru, de exemplu pe fondul gripei aviare. Cât timp restricția oficială este în vigoare, ouăle pot fi vândute în continuare cu mențiunea „crescute în aer liber”, arată sursa citată.
Codul 2, găini libere în hală
Ouăle marcate cu 2 vin de la găini care nu stau în cuști și care se pot mișca liber prin adăpost.
În hală sunt obligatorii cuibarele, stinghiile și suprafețele cu așternut, unde păsările au posibilitatea să scurme și să ciugulească. Densitatea nu poate depăși nouă păsări ouătoare la fiecare metru pătrat de suprafață utilizabilă.
Sintagma „crescute la sol” se referă strict la felul în care sunt adăpostite păsările. Pentru această categorie, ieșirea în exterior nu este o condiție obligatorie.
Codul 3, păsările din cuști îmbunătățite
Cifra 3 este rezervată ouălor de la păsările ținute în cuști. Conform normelor europene, fiecărei găini trebuie să îi revină minimum 750 cm pătrați din suprafața cuștii, iar cel puțin 600 cm pătrați trebuie să poată fi efectiv folosiți, potrivit Directivei 1999/74.
Aceeași prevedere cere ca fiecare cușcă să măsoare în total minimum 2.000 cm pătrați și să fie dotată cu cuibar, stinghii și așternut, astfel încât păsările să poată scurma și ciuguli.
Din 1 ianuarie 2012, Uniunea Europeană nu mai permite folosirea cuștilor convenționale, adică a celor neîmbunătățite.
Ce dezvăluie restul marcajului
Cifra metodei de creștere este urmată de codul țării membre unde funcționează unitatea de producție. Astfel, un ou al cărui marcaj începe cu „1RO” vine de la găini care pot ieși în aer liber, dintr-o unitate aflată în România. Restul caracterelor alcătuiesc identificatorul unității, stabilit după regulile fiecărui stat.
Pe cofraj apare, separat, și codul centrului de ambalare, care indică unitatea unde au fost împachetate ouăle.
Ștampila de pe coajă face posibilă identificarea unității de producție, iar ce înseamnă codul producătorului trebuie explicat pe ambalaj, la exterior sau în interior.
Clasa de calitate și calibrele
Clasa A desemnează o categorie de calitate stabilită prin standardele europene de comercializare, iar unul dintre criterii privește coaja, care trebuie să fie intactă și curată. Atunci când ambalajul o permite, cumpărătorii pot controla dacă există ouă cu coaja fisurată, înainte ca cofrajul să ajungă în coș.
Literele de mărime corespund unor intervale de greutate pentru fiecare ou:
• S: sub 53 g;
• M: de la 53 g la sub 63 g;
• L: de la 63 g la sub 73 g;
• XL: minimum 73 g.
În cazul în care același cofraj reunește ouă de calibre diferite, ambalajul trebuie să afișeze la exterior greutatea netă minimă, exprimată în grame, împreună cu o mențiune care arată că mărimile sunt amestecate.
Termenul de consum și mențiunea „extra”
Pe lângă data durabilității minimale, pe ambalajul ouălor de clasa A trebuie să apară și recomandarea ca, după cumpărare, acestea să fie ținute la frigider. Data durabilității minimale nu poate depăși 28 de zile de la ouat. Atunci când eticheta menționează o perioadă de ouat, calculul pornește din prima zi a acesteia, potrivit sursei citate.
Ouăle pot purta mențiunea „extra” sau „extra proaspăt” cel mult până în a noua zi de la ouat. Condiția este ca pe ambalaj să fie afișate vizibil atât data ouatului, cât și intervalul de nouă zile.