În sfârșit, după luni de zile de false argumente privind buna/reaua modificare a legilor Justiției, opoziția a pronunțat unul puternic. Nu l-a elaborat un partid, ci un intelectual care simpatizează cu PNL. Teza sa este că orice modificare a legilor Justiției ar putea afecta întreg sistemul democratic, adică regula esențială de separare a puterilor în stat. Pentru asemenea modificări, zice argumentul, ar fi normală întrunirea unei Adunări Constituante sau, în absența Constituantei, o procedură ad-hoc de obținere a unui consens.
Consens, în mod tehnic, înseamnă dreptul de veto al oricărei entități chemate să participe la elaborarea unei unanimități. În Consiliul European, de pildă, sunt necesare 28 de voturi pentru unanimitate (27, după ce Brexitul va deveni oficial). Dacă România sau orice altă țară votează contra unei decizii, decizia aceea nu poate fi adoptată.
O asemenea procedură de votare în Comisia parlamentară specială care a discutat amendamentele pentru modificarea legilor Justiției ar fi fost superioară celei din Constituantă, unde se votează cu 2/3 din totalul participanților.
Problema necesității consensului, așadar, cade. Nici nu o avem prevăzută în Constituție, de altfel. Rămâne teza potrivit căreia modificarea legilor Justiției ar putea afecta principiul separării puterilor în stat, sau alte principii stipulate în Constituție.
Dacă s-ar întâmpla așa, acele modificări ar fi neconstituționale și ar fi sancționate de CCR. Nu ar rămâne, iată, nimic din cel mai puternic argument adus de opoziție în dezbaterea publică.
Uimirea mea în fața acestui argument a fost alta: cel care l-a elaborat nu o făcea pentru a o scuti pe Codruța Kovesi de pierderea ireparabilă de putere ce o va suferi prin crearea unei secții speciale a Parchetului General pentru urmărirea penală a magistraților. Sunt convins că acela care a elaborat argumentul nici nu s-a gândit că DNA ar fi putut abuza de dreptul de a urmări penal judecători.
Ce rămâne în joc? Doar neîncrederea pățitului care are convingerea că PSD ar fi în stare să-și subordoneze Justiția. Nu găsim argumente directe că face acum așa ceva, că, adică, își subordonează Justiția, și atunci, aducem un argument despre faptul că ar putea pune în criză chiar principiul de bază al democrației.
Ce am uitat? Un detaliu: faptul că democrația nu se apără prin negocieri periodice între partide, oricât de consensuale ar fi ele, ci prin Constituție și prin deciziile Curții Constituționale.
La fel, dacă actualele modificări ale legilor Macovei ar afecta independența Justiției, ele ar fi neconstituționale. Acest mic detaliu pare a fi fost uitat de toți iohanniștii care au protestat în 2017. Controlul de constituționalitate a legilor, adică, nu a fost atribuit prin Constituție vocilor străzii.
Pentru a fi încurajat această iluzie, președintele nostru de azi se face capabil de gravă încălcare a Constituției.
Cand geaca rosie a coborat in strada,s-a urinat cu bolta pe Constitutie. A devenit partizan politic ceea ce Constitutia ii interzice. Deci, despre ce vorbim? De fapt el nu are nici o vina, Constitutia actuala a Romaniei e facuta cu picioarele, ca sa nu amintim ca repubica nu a fost votata niciodata la un referendum. Macar bulgarii au facut un referendum pe aceasta tema. Dar sa trecem peste. Romania nu e nici republica parlamentara nici prezidentiala, e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Romania e o adevarata confuzie constitutionala!
Valul ăsta de contestare, ce vădeşte o ură viscerală şi o demonizare isterică a celor care vor să schimbe legile justiţiei, trădează nişte interese mult prea mari, bine ascunse , dar excelent orchestrate din umbră ! Ceea ce se întâmplă acum cu amendamente care vin în sprijinul cetăţeanului de rând şi care limitează abuzurile unor poliţişti sau procurori, ba chiar şi magistraţi, sfidează absurdul ! Chiar ne crede atât de proşti, încât să nu observăm că toată această paranoie mediatică, ce a cuprins 90 % din massmedia este rezultatul unor amendamente strigătoare la cer de necesare? Eu nu spun că în acest vacarm mediatic nu se pot face şi greşeli, unele chiar intenţionate, dar astea pot fi criticate şi corectate, restul trebuie să schimbe faţa justiţiei. Nu aruncăm apa din copaie cu tot cu copilul din ea ! Treziţi-vă ! P.S. Chiar de o să-mi banaţi comentariul, vreau să ştiţi că pierdeţi mult din stima şi credibilitatea de care v-aţi bucurat !
Dle Buduca, mi-a placut operatiunea de demontare, dupa ansamblare, a „argumentului” invocat de amicul „simpatizant” PNL. Din start
era clar ca si acest argument era fals, venind de la cineva care are astfel de simpatii. Mai mult, cineva care nu realizeaza cat
rau A FACUT DEJA KOVESI DEMOCRATIEI, doar depuneti marturie de aceasta incapacitate a amicului, nu are cum sa-si inchipuie ce ar
fi putut face in…viitor!!! Sfidarea Constitutiilor comunista/neocomunista, asa schioape cum au fost/sunt, a fost o preocupare
constanta a presedintilor comunisti/neocomunisti din 1945 incoace.Legile Justitiei sufera constant modificari care nu necesita
„consensuri”, ci amendamente de admis sau de respins. Pe vremea lui Ilici si alui Basescu decurgea totul snur, avand intreaga
putere in maini, acum Johannis nu mai are un Agent in tabara opusa(PONTA), precum Basescu si de aceea s-a apelat si la…strada!!!
se creeaza o conditionare prin enuntul respectiv bazata nu pe logica dreptului. in plus, scoate parlamentul din rolul sau constitutional. argumentul mi se pare fara baza reala. de exemplu legea cu interceptarile afecteaza intregul sistem democratic!