Un articol enervant. O săptămînă agitată şi o concluzie surpriză

UDMR nu este „partidul” agreat de români. Îi tolerăm, dar nu-i înghiţim, cam aşa s-ar traduce atitudinea majorităţii faţă de această minoritate politică. (În privinţa populaţiei, lucrurile stau altfel, românii şi ungurii se înţeleg, mult mai mult decît în combinaţie cu politicienii.)

La capătul acestei săptămîni agitate politic am avut o revelaţie, ca să zic aşa. Mă uitam la Marko Bela, înţelegînd interesul politic al declaraţiilor lui, dar nu puteam să nu remarc faptul că la capătul demersului lor, fir-ar să fie, e un scop bun pentru România. Să nu daţi cu pietre! Staţi să vă explic.

Nu sînt naivă. Am fost în secuime pentru studii sociologice cu colegii de la Universitate, am fost apoi ca jurnalist de nenumărate ori să fac documentare, articole. Ştiu că maghiarii de rînd sînt înrăiţi de politicieni, că cer ce nici ei nu ştiu la ce le foloseşte, că se răzbună pe români refuzîndu-le şi un pahar cu apă, dar nu au, ca populaţie, scoţînd din ecuaţie interesele politice, scopuri dăunătoare majorităţii.

Vor drumuri bune, vor şcoli curate, vor să aibă mai mulţi bani, însă vor şi ce le spun politicienii, autonomie. Dacă îi întrebi la ce le-ar folosi, practic, nu mai ştiu. E clar că le-a fost repetat la infinit acest deziderat abstract şi ei îl repetă ca roboţii.

UDMR şi-a fixat şi el cîteva scopuri politice care să-i justifice existenţa. Autonomie, învăţămînt în limba maternă. Amîndouă au valoarea unor cai verzi pe pereţi pentru populaţia de acolo. Li se par atractive. „Mamă, mamă ce mişto să înveţi istoria aia împuţită, plină de date şi războaie în limba ta, maghiara.” Să nu te mai chinuieşti cu româna. Profesorilor le e mai uşor, părinţii se simt măguliţi că limba vorbită de ei în poiată e bună şi la şcoală, iată ce realizare! La fel şi cu autonomia. Dacă îi întrebi zic că ar fi bine să fie ei cu ei, acolo. De ce? Habar-n-au!

În fond, e indicat ca elevii maghiari să înveţe limba română pornind de la premisa corectă că nu o ştiu de acasă, pentru că acesta este adevărul, nu o ştiu. Aşadar, să le fie predată ca pe o limbă străină, cu metodele cu care se predă o limbă străină. (Străină de vocabularul lor nu faţă de ţara unde se află!)

Aşa au şanse mult mai mari să o şi înveţe. În plus, poţi învăţa într-o limbă maternă discipline ca istoria şi geografia înţelegînd mai bine ce scrie în cărţile acelea (coordonate de Ministerul Eucaţiei din România) decît dacă te chinuieşti să buchiseşti. Veţi spune, da, dar îi forţăm astfel să înveţe limba noastră, oficială. Să fim serioşi, nu înveţi nimic cu forţa, în plus îi faci să nu agreeze nici limba nici disciplinele la care sînt obligaţi să facă eforturi mult mai mari. Vor urî în continuare şi cuvîntul românesc băgat cu forţa pe gîtul lor, dar şi istoria acestui popor.

Predarea într-o limba agreată de cel care vrea să înveţe, ajută la învăţare. E un cîştig pentru istoria şi geografia patriei. Apoi, la rigoare, maghiarii, pe termen lung, pierd dacă nu învaţă limba română. Ei află asta în momentul în care se gîndesc la ce vor face copiii lor după ce termină şcoala. şi atunci, viaţa îi va chema spre limba română, dacă vor să trăiască.

Cine îşi închipuie că în secolul 21 maghiarii din secuime vor să trăiască precum sectanţii închişi în cele două judeţe, mîncînd fructe de pădure şi bînd apă de izvor, se înşeală. Vor să lucreze în spitale din Braşov, Cluj şi Bucureşti, vor să vîndă cherestea pentru toţi românii, vor să construiască şi în Suceava şi în Timiş, vor să facă turism şi pentru asta învaţă şi româna şi engleza. Nu sînt populaţii sălbatice care trăiesc în pădurile Harghitei şi vorbesc doar maghiara. Sînt mai deştepţi şi mai orientaţi spre ce oferă lumea modernă decît credem. Dacă vor să obţină joburi bune şi să aibă afaceri prospere, trebuie să ştie limba română şi să aibă relaţii foarte amicale cu românii. Sînt condiţii absolut necesare pe care ei, de bunăvoie, le vor urma. Nu e nici un pericol şi nici o ofensă pentru români faptul că liderii UDMR cer învăţămînt în limba maternă.

Însă ce voiam să spun e că tenacitatea cu care UDMR susţine proiectul de reformă a Educaţiei, propus de guvern, este de apreciat. O face din motive politice de justificare în faţa electoratului maghiar, o face din dorinţa de a hrăni o iluzie, e treaba lui de ce o face, dar faptul că împinge cu forţă acest proiect spre adoptare, este merituos.

Iată că am ajuns, deşi sîntem o naţie cu pretenţii, să ne oblige maghiarii să ne reformăm educaţia, să ne curăţăm sistemul de corupţie şi mizerie, să facem un învăţămînt modern! Să dăm o şansă generaţiilor viitoare. Am ajuns să ne arate maghiarii cît sîntem de inconştienţi faţă de viitorul nostru şi să ne determine să reformăm învăţămîntul, sub şantaj. Lor le pasă pentru două judeţe şi nouă nu ne pasă ce se întîmplă cu o ţară de 20 de milioane?

Mai este o cauză pe care UDMR o apără spre deosebire de inconştienţii din politica românească. Roşia Montană. Maghiarii din România şi-au făcut un deziderat din apărarea Munţilor Apuseni. Poate tot din motive proprii, care vizează proiecţiile lor iluzorii privind revendicarea Ardealului, dar indiferent de motivele lor meschine sau ridicole, scopul contează. Iar scopul lor este să nu-i lase pe cei de la Gold Corporation să distrugă patru munţi ca să pună în loc lor un lac de cianură.

Cauza lor a devenit una patriotică. La fel ca şi cea privind reformarea educaţiei.

Prin urmare, cum două lucruri extrem de importante are o naţiune, doi stîlpi pe care se sprijină şi fără de care nu rezistă: resursa umană(educaţia) şi resursa naturală (zăcămintele), putem să roşim în obrajii groşi.

Maghiarii „cei nemernici” fac ce e mai bine pentru ţară. Şi nici nu mai contează de ce o fac.