Găsesc în cîteva cercuri și împrejurări un spirit anticapitalist pe care nu prea îl înțeleg. Sunt cercuri intelectuale care practică acest spirit, unii middleages, alții tineri, chiar studenți.
În Occident această nostalgie egalitaristă este de înțeles după 200 de ani de cînd burghezia e la putere. Cu cît ești mai departe de raiul comunist, de „dictatura proletariatului”, lucrurile par mai roz, mai atractive pentru stînga. In țările fostului bloc sovietic acest spirit anticapitalist la nici 25 de ani de la prăbusirea zidului de la Berlin, nu are sens. Într-o țara excomunistă, cu amintiri dureroase, cu un 199dezastru moștenit pe care încă îl trăim, cu sute de mii de morți prin pușcării, mi se pare și riscant, ca să nu zic lipsit de realism și morală să cochetezi cu idei de acest tip, care puse în practică au provocat o catastrofă istorică. A fost un experiment social ratat, avortat in 1989/91.
Deocamdată, pentru o generație măcar, lumea românească trebuie să amenajeze o democrație puternică, un capitalism ( nomina odioasa ) eficient. Cu instituții, cu educație centrată pe persoana umană și interesele ei specifice directe. Una competitivă, concurențială bazată nu pe bacsiș, corupție, lene, indiferentă fata de celălalt, ca azi. Trebuie ridicată o societate diferită, pe cu totul alte reguli decît cele practicate in Estul Europei după al doilea razboi mondial. Și mai ales fără iluzii în ce privește omul – omul bun de la natură.Decit o asemenea iluzie prefer o lege, o regula, o normă sigură, transparentă, care se și aplică. E singura garanție.
Cred ca una din sursele acestei atitudini anticapitaliste vine 1/ din contradicțiile și eșecul tranziției și 2/ din confuzia dintre această societate și capitalismul generic, de succes practicat în SUA sau Anglia de ex. Tranziția este o perioadă limitată, determinată, hibridă. Tranziția e una, capitalismul alta. Convingerea acestor critici de la stînga ai capitalismului românesc, este că s-a ajuns prea departe, că în țară e sărăcie (e!), și că trebuie trebuie înlăturat regimul acesta de capitalism sălbatic, scăpat de sub control. Este o critică din afară, o critică antisistem. Nu sunt anarhiști, cum au fost acuzați, ci dimpotrivă, cer un stat implicat care să regleze discrepanțele apărute după 89.
Cei mai moderați dintre ei pozează în Keynes-iști, avînd aceeași religie a statului atotputernic. O remarcă. În România nu există un capitalism veritabil. Ce se vede este cacapitalism. Să mă explic dincolo de jocul de cuvinte. Societatea românească de azi o forma hibridă, tipică țărilor postcoloniale, subdezvoltate, cu o birocrație numeroasă, de pradă. Asistăm la o acțiunea vastă de jaf din partea unor clanuri politico-financiare. În 2015 România este un stat mafiotizat, unde cîteva clanuri cu rădăcini securist-nomenklaturiste își împart resursele țării în cîrdășie cu cîteva trusturi internaționale. Este de fapt un capitalism primitiv, din alt secol. România este din aceasta cauză „a shadow democracy”, nu un regim democratic veritabil. E o fațadă fără nimic în spatele zidurilor.
La începutul anilor 90 unii intelectuali militanți au cerut ca elemente din regimul comunist să fie conservate. S-ar obține astfel o societate mixtă, cu avantajele comunismului (care?) cu cele ale capitalismului. Ideea era că nu poți șterge cu buretele decenii de transformări sociale. S-a dovedit a fi o iluzie. Văd cum cei de azi, după 20 de ani, care practică imprudenți acest spirit anticapitalist au o nostalgie pentru un proiect care istoricește a eșuat – societatea egalitară. Si cînd nu fac asta, condamnă cacapitalismul actual de pe poziții utopice.
Soluția problemei este înainte, nu înapoi. România are nevoie de mai mult capitalism, nu de mai puțin. De un capitalism veritabil, nu de aceasta improvizație grosolană căruia îi suntem contemporani. În România nu s-a ajuns prea departe, ci suntem rămași prea mult în urmă.
Sursa: www.stelian-tanase.ro
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.