Presupun că m-aş afla într-un mic grup de lucru al unui candidat la preşedinţia României în 2024. Ce i-aş spune?
Domnule prezidenţiabil, nu sunt, probabil, singurul de aici care a constatat că, de jos în sus, nu mai avem potenţialul să schimbăm lucrurile în bine. De aceea, cred că o speranţă mai realistă ar fi aceea de a avea acolo, sus, la Preşedinţia României, o personalitate care să dorească această schimbare pe cât îi stă în putinţă, după ce îi va fi înţeles bine miezul, desigur.
Consider că acest miez rezidă în restaurarea drastică a calităţii în învăţământul nostru. Vă propun, domnule prezidenţiabil, să vă creşteţi şansele de a fi ales focusând campania dumneavoastră pe acest miez. Vă propun, în concret, să pregătiţi argumentele unui pact al partidelor astfel încât, după ce veţi fi fost ales, să le puteţi convinge să renunţe pentru zece ani la amestecul lor în treburile învăţământului. Gândiţi-vă ce şanse ar putea exista în faptul că zece ani de acum încolo ministrul învăţământului ar fi propus de Academia Română. Gândiţi-vă cum aţi putea colabora cu Academia Română în mandatul/mandatele dumneavoastră, pentru ca punerea pe şine a reformei calităţii în învăţământ să nu eşueze cum s-a întâmplat din pricina politizării acestui domeniu. Ar fi vorba, probabil, şi de o lustraţie a domeniului în aşa fel încât cei care l-au condus în ultimii zece ani să nu mai ocupe funcţii de conducere în următorii zece ani.
Peştele s-a împuţit de la cap, dar avem a conştientiza mai clar că acest cap este reprezentat şi de calitatea absolvenţilor noştri de liceu şi de universităţi. Care depinde de calitatea dascălilor. Care depind şi de cât le oferă bugetul. Acel 6 la sută din legea încă în vigoare ar trebui să facă parte din acel pact ce încă nu e în vigoare. Acum, avem a schimba şi apa din mare. Asta presupune şi o reformă drastică a calităţii dăscălimii.
Ce am avea după zece ani de învăţământ restaurat în acest fel? O altă calitate a poftei de a deveni profesor. O altă calitate a dorinţei de a te integra în societate ca absolvent. O altă judecată publică asupra treburilor publice. Un alt discernământ asupra veleitarilor din politică şi din orice alt domeniu al vieţii sociale.
Nu cred că aici am desfăşurat tabloul unei utopii dacă ar fi să fie posibil acel pact de neamestec al politicului în treburile învăţământului măcar pentru o perioadă de zece ani. Mult mai greu i-ar fi politicului după acest interval să corupă ceea ce s-ar putea realiza în aceşti ani.
Complet greșit, oameni buni! Ce este astăzi Academia Română? Este mai slabă decât cea din 1989. Se pot examina rezultatele. Conducerea ei – Aiurel, Răzvan etc, nu și-a lămurit relațiile cu serviciile. Bagă lumea în trecut aproximativ. Unde este Istoria României? Nici vorbă! Academicieni ca Ion Dumitrache, Mircea Dumitru, Ion Bolovan, Ion Dur etc. nu au spus vreo idee de doamne ajută. Academia conduce CNATCU, care verifică diplomele. Ce a ieșit? Adrian Marino știa ceva când nu a vrut să ceară intrarea în Acad.