Presupun că m-aş afla într-un mic grup de lucru al unui candidat la preşedinţia României în 2024. Ce i-aş spune?
Domnule prezidenţiabil, nu sunt, probabil, singurul de aici care a constatat că, de jos în sus, nu mai avem potenţialul să schimbăm lucrurile în bine. De aceea, cred că o speranţă mai realistă ar fi aceea de a avea acolo, sus, la Preşedinţia României, o personalitate care să dorească această schimbare pe cât îi stă în putinţă, după ce îi va fi înţeles bine miezul, desigur.
Consider că acest miez rezidă în restaurarea drastică a calităţii în învăţământul nostru. Vă propun, domnule prezidenţiabil, să vă creşteţi şansele de a fi ales focusând campania dumneavoastră pe acest miez. Vă propun, în concret, să pregătiţi argumentele unui pact al partidelor astfel încât, după ce veţi fi fost ales, să le puteţi convinge să renunţe pentru zece ani la amestecul lor în treburile învăţământului. Gândiţi-vă ce şanse ar putea exista în faptul că zece ani de acum încolo ministrul învăţământului ar fi propus de Academia Română. Gândiţi-vă cum aţi putea colabora cu Academia Română în mandatul/mandatele dumneavoastră, pentru ca punerea pe şine a reformei calităţii în învăţământ să nu eşueze cum s-a întâmplat din pricina politizării acestui domeniu. Ar fi vorba, probabil, şi de o lustraţie a domeniului în aşa fel încât cei care l-au condus în ultimii zece ani să nu mai ocupe funcţii de conducere în următorii zece ani.
Peştele s-a împuţit de la cap, dar avem a conştientiza mai clar că acest cap este reprezentat şi de calitatea absolvenţilor noştri de liceu şi de universităţi. Care depinde de calitatea dascălilor. Care depind şi de cât le oferă bugetul. Acel 6 la sută din legea încă în vigoare ar trebui să facă parte din acel pact ce încă nu e în vigoare. Acum, avem a schimba şi apa din mare. Asta presupune şi o reformă drastică a calităţii dăscălimii.
Ce am avea după zece ani de învăţământ restaurat în acest fel? O altă calitate a poftei de a deveni profesor. O altă calitate a dorinţei de a te integra în societate ca absolvent. O altă judecată publică asupra treburilor publice. Un alt discernământ asupra veleitarilor din politică şi din orice alt domeniu al vieţii sociale.
Nu cred că aici am desfăşurat tabloul unei utopii dacă ar fi să fie posibil acel pact de neamestec al politicului în treburile învăţământului măcar pentru o perioadă de zece ani. Mult mai greu i-ar fi politicului după acest interval să corupă ceea ce s-ar putea realiza în aceşti ani.
D-le , inca din 2003 tot strig pe bloguri , forumuri si alte platforme fara niciun rezultat la membrii Akademiei si la alte persoane conexe , akademice , sa se implice in viata politica si sociala a Romaniei .
Dar nu numai eu , mii de forumisti , am vazut , au apelat la akademicieni .Fara niciun rezultat.
Ori Akademicienii nu sunt conectati la Internet , ori nu citesc ce scriu poporenii , ori nu sunt rakordati empatic la spiritualitatea romaneasca .
Ori …. Akademia Romana = Anexa politica a Sistemului .
teoretic …ACADEMIA ROMANA … si academicieii … nu au voie sa faca politica …
teoretic … ei SUNT … oficial … apolitici.
si este bine … sa fie asa …sisa RAMANA asa …
Personajele care au promovat ideea acelui 6% pt educatie au urmarit interese electorale personale, sa obtina sustinere din partea bugetarilor din invatamant. Stiau ca nu ei contribuie in mod direct pentru acele fonduri. Adevaratele probleme sunt ruperea educatiei de natura(educatia ofera cunostinte despre stiinte, literatura romana si arte, si povesti despre cum au pacatuit doi care au mancat un mar, insa este ignorat faptul ca insusirea comportamentului se face din societate: din familie, de la prieteni, colegi, vedete, din cluburi, carciumi si alte localuri, de la politicieni sau manelisti,din televiziuni si telenovelele ). In plus, nu s-a facut mare lucru cu doctoratele controversate in privinta contributiei originale a autorilor si a faptului daca sunt utile la ceva( multe sunt citite doar de autor si indrumator), si mai nimic in privinta pilelor si numirilor poltice in loc de concursuri adevarate.
Dle Buduca, dvs îmbinați axiologicul cu ficționalul, cu utopicul. Tineretul nostru valoros are nevoie de mentori, de personalitati naționaliste ca structură,de oameni autentic morali, mai ales într-o era atât de lipsită de sistem moral. Modelele vechi precum Eminescu,Blaga, NaeIonescu, Tutea,Vulcănescu, a căror constiinta era sinteza simțirii românești, s-ar situa ca și exemple existențiale. Tineretul educat în spiritul valorilor, al muncii, al conștiinței nationale se poate ridica precum acești predecesori vizionari, care dau oricarui român antidotul cunoașterii de sine contra propagandei distrugatoare de respect de sine national. A ințelege rostul românesc în istorie este o sarcină supraistorica.
este vina copiilor … ca nu se uita … si nu isi respecta BATRANII/(stra-)bunicii … lor .
Apolitici hmm, poate ca sunt cei din academie dar…Ce sa propuna Academia? Acolo sunt adunati numai „autopropusi” de securitate si de ei intre ei. Ar propune ca ministru tot pe unul crescut de securitate. Exact ca si partidele.
Nu se va intimpla mare lucru , pentru ca oriunde in societate politrucia , banul si sexul hotarasc .Am dreptate ?
Complet greșit, oameni buni! Ce este astăzi Academia Română? Este mai slabă decât cea din 1989. Se pot examina rezultatele. Conducerea ei – Aiurel, Răzvan etc, nu și-a lămurit relațiile cu serviciile. Bagă lumea în trecut aproximativ. Unde este Istoria României? Nici vorbă! Academicieni ca Ion Dumitrache, Mircea Dumitru, Ion Bolovan, Ion Dur etc. nu au spus vreo idee de doamne ajută. Academia conduce CNATCU, care verifică diplomele. Ce a ieșit? Adrian Marino știa ceva când nu a vrut să ceară intrarea în Acad.