Călin Georgescu este director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, secretar general al Asociaţiei Româneşti pentru Clubul de la Roma, director al Institutului pentru Inovaţie şi Proiecte de Dezvoltare, partener al Programului de Dezvoltare al ONU.
– Finalizarea pozitivă a unui „contract de management” cu specialişti tehnocraţi ar putea micşora importanţa partidelor politice. Nu credeţi că o asemenea perspectivă le-ar afecta viitorul?
– Nu văd în ce măsură un plus de competenţă oferit de un grup de specialişti cu o reputaţie profesională şi morală impecabilă ar putea afecta viitorul partidelor politice. Cel mult, o asemenea formulă ar întări ideea că profesionalismul dovedit prin fapte este o condiţie a succesului în orice guvernare. Pe de altă parte, un cabinet de tehnocraţi ar prezenta un avantaj fundamental pentru partidele parlamentare: el îşi va asuma responsabilitatea guvernării în condiţiile dificile ale momentului şi în cele cu care ne vom confrunta în iarna acestui an şi în prima parte a anului viitor. Din acest punct de vedere, un guvern tehnocrat este o oportunitate concretă, pentru refacerea sau consolidarea sprijinului electoral, obiectiv pe care, în acest moment, nici un partid serios nu-şi permite să îl rateze.
– Presa v-a indicat printre cei mai potriviţi tehnocraţi apţi să preia funcţia de şef al guvernului, deşi aţi avut „ieşiri publice” destul de discrete. Nu mă refer, desigur, la cercurile de specialişti, în care aveţi o recunoaştere deplină. Ce calităţi credeţi că trebuie să aibă un tehnocrat, pentru a fi propus ca premier?
– Faptul că numele meu a fost evocat în presă mă onorează, dar nu îmi schimbă atitudinea şi proiectele de viitor. Consider că declanşarea unei competiţii pentru titlul de „cel mai indicat tehnocrat” este artificială, prematură şi contraproductivă, iar portretul-robot al unui asemenea personaj ar avea o utilitate limitată în acest moment. Un lucru rămâne cert: un premier pentru acest moment trebuie să aibă o viziune şi o strategie, să cunoască nevoile concetăţenilor săi şi să fie solidar cu aceştia. (…) Este de presupus că un cabinet tehnocrat va trebui nu doar să acţioneze pentru limitarea efectelor crizei economice, ci şi să lanseze o dezbatere serioasă asupra concepţiei de ansamblu a dezvoltării României, ca stat membru al Uniunii Europene. În orice scenariu de program pentru viitorul României, cheia succesului va sta în factorul uman. Va trebui să investim masiv în modernizarea educaţiei, a cercetării şi a sistemului de sănătate publică, pentru că o societate bine educată şi informată este fundamentul funcţionării instituţiilor democraţiei. Pe plan economic, avem nevoie de măsuri serioase pentru punerea în valoare a avantajelor competitive reale de care mai dispune România. Va trebui să promovăm activ formarea şi consolidarea capitalului naţional, să întărim regimul proprietăţii, să stimulăm inovarea şi introducerea noilor tehnologii în industrie, agricultură şi servicii, să sprijinim dezvoltarea de noi ocupaţii eco-eficiente, generatoare de venit. Va trebui să încurajăm iniţiativa antreprenorială, să identificăm noi resurse de finanţare a dezvoltării, inclusiv prin parteneriate public-private şi formule reciproc avantajoase de concesionare. Poate că este momentul să ne gândim mai serios şi la promovarea economiei civice, bazate pe o dispersie mai largă a proprietăţii productive şi a formării de capital, atât la oraşe, cât şi la sate, unde rezervele sunt considerabile.
– S-a vorbit mult de relaţia cu FMI, devenită principalul creditor al ţării. Unii economişti, dar şi unii politicieni susţin însă că această relaţie este dificilă, prin restricţiile pe care creditorul le impune. Este ea o relaţie necesară şi, dacă este, de ce?
– Relaţia cu FMI este una de tip contractual şi eu cred că trebuie respectată. De regulă, împrumutul obţinut de o ţară de la FMI este destinat băncilor centrale, pentru consolidarea rezervei valutare. Regula economică spune că, atunci când vrei să iei un împrumut, analizezi trei aspecte esenţiale: care sunt condiţiile de acordare a creditării, pe ce contezi pentru a asigura returnarea sumelor datorate şi în ce se investesc banii împrumutaţi, pentru a obţine o creştere economică sustenabilă. Ca o părere personală, cred că trebuie să manifestăm o prudenţă maximă în privinţa îndatorării externe şi să dovedim mai multă creativitate în identificarea unor surse suplimentare de finanţare a dezvoltării.
– Ce ar trebui întreprins pentru ca populaţia să accepte aceste măsuri?
– Orice ofertă viabilă de guvernare nu poate fi construită decât pe adevăr, realism şi onestitate. Românii nu mai pot fi înşelaţi cu momeli electorale sau promisiuni fără acoperire. Sesizăm semnale puternice din partea societăţii româneşti: există o cerere crescândă de oameni de calitate, responsabili, realişti şi competenţi, cu o ţinută morală exemplară. Autoritatea nu se mai poate impune prin ordin, ci prin construirea unui climat de încredere între diversele segmente sociale şi cei care îşi asumă responsabilitatea guvernării.
Fragment din interviul realizat de Toma Roman, preluat din „Formula AS”, nr. 940, 15-22 octombrie 2010