Un mod stupid de a conduce țara

Nu cred că Victor Ponta a demisionat de frică. Și nici din cauza simțului său moral. Ca neterminat sau, mai corect spus, întîrziat în maturizare, el nu este dotat cu așa ceva. Și nici politica nu cere. Victor Ponta a aflat ce urmează. Procesul său pentru banii de la Dan Șova era o simplă glumă. Și cumnatul lui tîrît pe la DNA. Și maică-sa! S-a temut și el, ca și Crin Antonescu, de lucruri care l-ar fi putut distruge. Din aceleași motive au părăsit scena și Adrian Năstase, poate și Florian Coldea, și Ghiță și mulți alții, de la procurorul Negulescu la Hrebenciuc.

Mai bine un căcățiș, decît demolare în toată regula. Același lucru s-a întîmplat și în cazul Dragnea. De preferat o condamnare pentru un amestec neclar în alegeri, decît un război pe viață și pe moarte și un măcel total. Principiul acesta s-ar putea să-i fie aplicat și lui Iohannis. Mai bine un decont mărunt pentru o afacere stupidă cu o casă, făcută pe vremea cînd era un nimeni, decît un proces mare cît o nenorocire. Dar probabil că n-a venit încă vremea. Acum se încearcă același lucru cu Tăriceanu. Remus Truică povestește: „Mi s-a spus clar că pot fi unul dintre cei mai buni prieteni ai justiţiei şi că trebuie să vorbesc despre Tăriceanu, finanţări de campanii. Eu nu am dorinţa de a intra în foarte multe detalii, adevărul este că mi s-a sugerat, poate chiar promis, îmbunătăţirea situaţiei mele, în măsura în care voi colabora în acest sens“.

De asemenea duioase invitații la denunțuri sau trădări au avut parte și alți martori convocați la DNA în cazurile lui Ion Stan, Dan Voiculescu, Adrian Năstase etc. Pe de o parte, practica ne arată slaba investigație și documentare a oricărei cercetări de infracțiune. Adică o alarmantă lipsă de profesionalism. Pe de altă parte, vedem în mod repetat cum se petrece concentrarea unui demers juridic pe eliminarea unui politician.

În acest moment, poziția lui Călin Popescu Tăriceanu, extrem de critică la adresa DNA și SRI, enervează cel mai mult. Dar de-a dreptul insuportabil par să deranjeze cele 6 procente în încercarea disperată a lui Iohannis de a forma o altă majoritate. Daniel Constantin, acum presat și el să schimbe macazul, povestește prin oraș despre întîlnirea privată cu Tăriceanu și Iohannis, unde președintele le-ar fi spus că îi invită să participe la alcătuirea unei alte majorități. Și dacă nu, el (Iohannis) va face orice să o realizeze, iar ei „vor cădea ca victime colaterale“.

Dacă altcineva ar fi povestit un asemenea episod în vremea mandatului de primar și a petrecerilor date cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, mulți ar fi sărit ca arși. Chiar și eu. Astăzi, după ce ne-am convins de afacerea caselor și de recuperarea proprietăților săsești confiscate de statul român de la o organizație nazistă interzisă și după ce Klaus Iohannis s-a văzut cu „guvernul meu“, toți îl credem în stare de mult mai multe. Chiar și pentru felul în care a ratat „guvernul meu”, lăsîndu-l pe Dacian Cioloș să încropească o echipă din cine i-a ieșit în cale, chiar și numai această atitudine este suficientă pentru a ne convinge de mediocritatea extrem de periculoasă a personajului.

Să revenim la DNA. Bilanțul-spectacol n-a fost decît o exhibare publică a ceea ce instituția nu izbutește să fie. O încercare naivă, de modă veche, de prezentare publică a forței. Iar de față au fost doar personalitățile care reprezentau principalii beneficiari. Cu o excepție: Klaus Iohannis. El se reprezenta pe sine. Fără o DNA utilizată ca instrument, ca o cursă de prins vînat mare, adică politicieni de calibru, el n-ar mai fi decît o frunză în vînt. S-ar scutura la prima adiere socială mai puternică. Iar în acest moment comanda de la Cotroceni pentru DNA arată a fi una singură. ALDE și Călin Popescu Tăriceanu dislocați. Fără operațiunea asta, „guvernul meu“ nu este posibil, presiunea PSD pe taxele multinaționalelor poate continua enervant de mult și de puternic, legile se pot schimba, cu consecințe asupra echilibrului de putere, iar el, Klaus Iohannis, poate pierde orice șansă pentru al doilea mandat.
Cum vă explicați faptul că președintele României nu zice nimic despre afacerile cu lemn? Și nici despre avioanele multirol cu radare mai slabe decît cele de pe MIG-uri, și care avioane, pe timp de ger, ca să pornească, trebuie încălzite cu lampa?

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau digitală