Un raport devastator pentru FBI și presa din SUA

Însărcinat de administrația Trump, în 2019, cu anchetarea conduitei FBI în cadrul investigației Russiagate, procurorul special John Durham și-a publicat raportul despre ancheta FBI în cazul posibilei complicități între Rusia și echipa de campanie a fostului președinte. Presa și politicienii americani ajung la concluzii radical diferite după publicarea raportului, care șifonează urât imaginea FBI și a presei, care au încercat să paralizeze administrația Trump folosindu-se de un scandal pe care atât actualul raport, cât și raportul precedent al procurorului special Robert Mueller îl consideră unul fabricat.

The Washington Post consideră că raportul Durham, care critică dur ancheta FBI privind legăturile dintre Rusia și campania lui Trump, nu ”aduce nimic nou”. Aceeași poziție este adoptată și de The New York Times. Nici nu este de mirare, câtă vreme cele doua ziare au câștigat Premiul Pulitzer încercând să demonstreze cum Trump a cooperat cu Rusia pentru a o învinge pe Hillary Clinton în alegerile din 2016. Or, raportul Durham demontează bucată cu bucată această teorie și, mai mult, demonstrează existența  ”planului Clinton” (adică scandalul Russiagate, cu presupusul atac cibernetic asupra Comitetului Național Democrat) pentru împiedicarea victoriei lui Trump, un plan care este mult mai susceptibil de influențe din Rusia. ”The Washinton Post și The New York Times trebuie să renunțe la premiile Pulitzer chiar în acest moment, pentru că au răspândit aceste minciuni «Rusia, Rusia, Rusia»”, spune Ted Cruz, fostul rival republican al lui Donald Trump.

Presa americană de mainstream, în marea ei majoritate loiala taberei Clinton-Biden, nu a acordat mare atenție raportului Durham. Notabilă este însă remarca realizatorului CNN Jake Tapper, un mare susținător al investigației politizate a FBI, care spune că raportul amintit este ”devastator pentru FBI” și că ”îl exonerează pe Donald Trump”.

Investigația FBI în scandalul Russiagate nu a avut vreun fundament, arată Raportul Durham. FBI nu a avut ”nicio dovadă de complicitate” între echipa lui Trump și Rusia atunci când a nesocotit regulile și a ars mai multe etape obligatorii înaintea începerii unei investigații, inclusiv urmărirea a patru membri ai campaniei lui Trump. Pretextul a fost o discuție între unul dintre consilierii de campanie ai lui Trump și ambasadorul Australiei la Londra, o discuție ce aducea atât de puține elemente incriminatoare încât agenții FBI au considerat-o de la bun început drept foarte ”subțire”. Ancheta a fost inițiată fără audieri, fără folosirea ”instrumentelor analitice standard” și fără verificări informative, care ar fi arătat că nicio agenție de informații din SUA nu are dovezi despre presupusele legături dintre echipa lui Trump și Rusia.

Raportul Durham arată că Ancheta FBI a fost părtinitoare, că exista ”o predispoziție clară” pentru a derula o investigație bazată pe ”atitudini împotriva lui Trump”.

Raportul arată că FBI a aplicat standarde duble. În cadrul agenției existau preocupări că mai multe guverne străine încearcă să obțină influență asupra unei potențiale noi administrații americane prin donațiile făcute Fundației Clinton. Cu toate acestea, FBI nu a acționat pentru a obține un mandate de urmărire comunicațiilor membrilor Fundației Clinton, în 2014, pentru că, spune un agent FBI citat în raport, ”exista posibilitatea ca Hillary Cliton să fie viitorul președinte” si FBI nu dorea să influențeze cumva campania prezidențială ce urma. A făcut însă asta împotriva lui Donald Trump, pe baza unor dovezi mult mai slabe decât în cazul Clinton. FBI a avertizat atunci echipa lui Clinton în privința riscurilor la care se expune acceptând asemenea donații don străinătate. FBI nu a recurs la un avertisment similar în cazul lui Donald Trump.

Raportul Durham vorbește și despre o serie de omisiuni intenționate ale FBI, care a ignorat dovezi că echipa de campanie a lui Hillary Clinton a început să joace murdar împotriva lui Trump. Este vorba despre informații primite în iulie 2016 cum că Hillary Clinton a aprobat „o propunere din partea unuia dintre consilierii ei străini pentru a-l denigra pe Trump prin iscarea unui scandal despre complicitatea sa cu serviciile secrete ruse”.

Fostul șef al CIA, John Brennan, l-a informat pe președintele Barack Obama despre aceste intenții ale lui Clinton, precum și pe șeful FBI și pe procurorul general adjunct al SUA. FBI s-a făcut însă ca nu a auzit. La fel a făcut FBI și când a aflat că fostul spion britanic Christopher Steele, de la care a plecat scandalul Russiagate, era plătit de fapt de echipa de campanie a lui Clinton și că avea sarcina de a intoxica presa cu informații false.

Foarte important este că FBI avea știință că serviciile secrete din Rusia au aflat despre inițierea investigației împotriva lui Trump, în iulie 2016, atunci când Steele a contactat pentru prima dată FBI. Prin urmare, agenții FBI ar fi trebuit să ia în calcul ipoteza că sursele lui Steele, cele care au oferit informațiile împotriva lui Trump, ar fi putut fi deja ”compromise” de serviciile secrete ruse. Raportul Durham arată că este posibil ca investigația FBI care a paralizat politica americană vreme de patru ani să fi plecat de la o operațiune a spionajului rus. In aceste condiții, nu Trump a fost omul rușilor în politica SUA, ci FBI a făcut, fără știință jocul Moscovei.

Raportul Durham nu a făcut valuri mari în presa americană pentru că îl exonerează pe Donald Trump, dar și pentru că nu s-a lăsat cu condamnări. Ancheta lui Durham a dus la doua inculpări, iar procesele s-au încheiat prin achitare. Presa pro-Trump din SUA l-a criticat atunci pe procurorul Durham că i-a inculpat pe ”peștii cei mici” (inclusive un colaborator de naționalitate rusa al echipei lui Clinton), încercând să-i facă scăpați pe liderii echipei lui Clinton, pe Hillary Clinton, pe șefii CIA și FBI.

Dincolo de asta, Raportul Durham este un rechizitoriu împotriva FBI și a presei din SUA. FBI a reacționat după publicarea raportului arătând că ”a implementat deja mai multe măsuri pentru corijarea modului de acțiune” care, dacă ar fi fost aplicate în 2016, ar fi dus al evitarea erorilor din cadrul investigației Russiagate. Concluzia Raportului Durham pare să fi prevăzut această reacție a FBI și sublniază că nu recomandă ”schimbări de amploare” în practicile și politicile FBI, pentru că responsabilitatea FBI se rezumă ”la integritatea celor care depun un jurământ… Prin urmare, răspunsul nu este elaborarea unor noi reguli, ci respectarea regulilor vechi”, adică a devizei FBI – ”Fidelitate, Curaj, Integritate”.

Cât privește presa americana, Raportul Durham este o lovitură teribilă, pentru că aduce dovezi despre complicitatea cu Partidul Democrat și cu serviciile secrete a unor publicații care sunt considerate etaloane ale independenței jurnalistice. Asta poate explica de ce Tucker Carslon este cel mai popular jurnalist din America și de ce Donald Trump conduce acum în mai multe sondaje.

”Regizarea scandalului Russiagate și prezentarea sa publicului american este o bătaie de joc care nu trebuie uitată. Refuzul sistemului de la Washington de a-și recunoaște rolul jucat în această farsă este unul dintre motivele pentru care atât de mulți americani nu mai au încredere în instituțiile publice. Va fi nevoie de mulți ani pentru ca funcționarii publici onești să repare aceste daune, dar Raportul Durham este un bun început”, scrie The Wall Street Journal.

Și încă un avertisment din partea The Wall Street Journal: ”Când Rusia își caracterizează inamicii din Ucraina drept naziști, fie este ridiculizată, fie stârnește reacții furioase. Însă cine spune acela este, iar rușii ar putea începe să se întrebe dacă nu cumva naziștii sunt în propriul lor guvern. Președintele Biden intră în același joc vorbind constant despre rasismul albilor. Să nu ne lăsăm înselați, asta înseamnă disperare politică.

Presa ar trebui să înțeleagă ceea ce s-a văzut în momentul recentei apariții a lui Donald Trump la CNN – o audiență care bătea din palme și fluiera nu pentru că oamenii cred că Trump este o sursă a adevărului, ci pentru că îl consideră pe Trump un maestru al cinismului, capabil să învingă presa americană și elitele politice americane în propriul lor joc de cinism nonstop. Președintele Biden încă își mai poate retrage noua candidatură la Casa Alba, iar candidatura lui Trump mai poate fi oprită de DeSantis. Însă presa nu ar trebui să-și mai bată joc de rolul ei. Acțiunile nebunești ale presei de a-l împiedica pe Trump să redevină președinte prin sacrificarea standardelor integrității jurnalistice și ascunderea adevărului despre Biden, Clinton și farsa Russiagate nu vor face decât să-l ajute pe Trump să revină la Casa Albă”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.