Pe zi ce trece, în România își face apariția un nou tip de societate civilă. Total diferită de cea care formează ONG-uri unele cu finanțări externe, altele chiar de la buget, dar majoritatea închinată Puterii. Este cea care se exprimă coerent pe internet, de regulă pe bloguri sau pe propria pagină. Cu excepția a două sau trei platforme de pe net care sunt arondate Cotrocenilor sau partidului din Modrogan, majoritatea blogerilor critică rațional, dar foarte dur actuala Putere. Astăzi vă prezentăm un rechizitoriu acid la adresa lui Traian Băsescu, întitulat „Un nou împrumut”, apărut pe blogul Moshe & Mordechai. (Lucian Gheorghiu)
Un nou împrumut
Domnul Băsescu afirmă că guvernul domniei sale trebuie să se împrumute, până la finele anului, cu 13,2 miliarde de euro. Un flecuşteţ. Au fost închise numeroase spitale, şcoli, cheltuielile cu salariile au scăzut semnificativ atât prin reducerea numărului de salariaţi ai statului cât şi prin diminuarea salariilor. Pensiile au fost reduse iar taxele majorate. Toate astea s-au întâmplat după ce, anterior, ne mai împrumutasem o dată cu vreo 20 de miliarde. Acum domnul Băsescu – un om cu o excepţională competenţă economică- e îngrijorat de nivelul deficitului. Şi constată că mai e nevoie, urgent, de un împrumut de 13, 2 miliarde de euro. Domnul Băsescu nu este nici măcar o clipă străbătut de gândul că, poate, e o problemă de administrare. Că poate puterea pe care o conduce e teribil de incompetentă şi coruptă. Nici n-ar avea cum să fie deranjat de aşa ceva. Puterea aceea este el însuşi.
Statul român, aşa cum este el astăzi, a ales să cheltuiască tot mai puţin cu proprii săi cetăţeni şi tot mai mult cu pedeliştii, uneperiştii şi ceilalţi obedienţi ai puterii. Şi asta costă. Mult. Sălile de sport, patinoarele şi toate celelalte „investiţii” portocalii costă. Investiţiile -zice-se- ar trebui să fie motorul creşterii economice. Ce fel stimulează creşterea economică sălile de sport construite în prăpădite de comune unde canalizarea aşteaptă să fie inventată? Monstruozitatea numită „reorganizare teritorială” – o ticăloşie născocită pentru a asigura golăniile electorale şi supravieţuirea la putere a portocaliilor, costă. Imensa armată de sinecurişti de pe la TVR. ICR etc. costă. Toată publicitatea de stat comandată în presa obedientă costă. Prostia, hoţia şi nemernicia costă. Proptirea piţipoancelor şi slugilor de partid în tot felul de funcţii care ar trebui să presupună competenţă costă. Şi dacă toate astea costă, fireşte, finanţele statului nu mai sunt îndeajuns şi e nevoie să ne împrumutăm. Adică să se împrumute ei, pentru a avea pe mai departe ce prădui. Noi trebuie doar să plătim.
Domnul Băsescu spune deci că statul român are nevoie din nou nevoie să se împrumute, de această dată cu 13 miliarde de euro. În cel de al doilea mandat al domniei sale, obţinut aşa cum se ştie că s-a obţinut, ne-am tot împrumutat. Pentru a-i asigura domnului Băsescu o guvernare pe plac, nu una nesupusă, ca cea a lui Tăriceanu. Încă 13 miliarde. Aşa spune domnul Băsescu. Trebuie să ne împrumutăm cu 13 miliarde. În acelaşi timp domnul Băsescu nu încetează să facă lobby agresiv pentru „minerit”. Şi să suţină cu suspectă încăpăţânare că statul român trebuie neapărat să facă unei companii numită Roşia Montană Gold Corporation un cadou de vreo 18 miliarde de euro. (Insistenţa cu care Băsescu îşi joacă locul de agent de lobby pentru această companie ar trebui atent cercetată. Penal. După suspendare!)
Deci lucrurile sunt simple: austeritate la sânge pentru cetăţeni, tăierea subvenţiilor la încălzire pentru neportocalii, un nou împrumut şi în acelaşi timp un cadou de miliarde pentru RMGC. Care era sloganul său? „De ce le e frică nu scapă?”