“Un veac de frumuseţe” fascinează publicul la Muzeul Satului

Expoziţia de costum tradiţional vernisată la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” şi intitulată Un veac de frumuseţe etalează peste 200 de piese de patrimoniu din diferite zone ale ţării, splendide costume româneşti expuse pe manechine, şi explorează rolul pe care costumul românesc l-a jucat atât în plastică, dar şi în imaginea publică.  

Se află în portul strămoşilor, traci, geţi şi daci, o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi comogonii. Tainele meşteşugului se învaţă şi astăzi de la femeile satului şi se transmit din generaţie în generaţie. Să ne aducem aminte cum, în timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune pentru a comunica cu divinitatea: “Cămara Ta, Mântuitorule, a fost împodobită. La fel ca şi îmbrăcămintea. Luminează-mi haina şi taina sufletului meu! Şi te mulţumeşte, Mântuitorul meu”.

Să nu uităm faptul că designerii de peste hotare se inspiră din portul românesc tradiţional.

În anul Centenarului Marii Uniri nu puteam să nu ne gândim la femeile care şi-au petrecut soţii când au plecat pe front, care au fost nevoite să plece în pribegie. Este un veac în care femeile românce au trăit adevărate tragedii: în Primul Război Mondial şi-au pierdut soţii, taţii, au ajuns în prizonierat, au trăit dramele celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost aruncate în închisorile comuniste, au fost la Canal, au pierdut totul de nenumărate ori şi au reuşit de fiecare dată să se reinventeze şi să o ia de la capăt.

Dar cel mai important lucru: au ştiut să nu îşi piardă frumuseţea interioară. Au scris istorii şi au fost alături de soţii lor atunci când s-a realizat Marea Unire. De fiecare dată, au purtat cu mândrie costumul nostru popular şi l-au făcut celebru. Regina Maria este cea care a făcut cunoscut costumul nostru popular peste tot în lume.

„Dacă spunem 100 de ani la scara istoriei nu înseamnă mare lucru, însă la scara vieţii unui om, a unei femei, în cazul de faţă, înseamnă două războaie mondiale, înseamnă după aceea perioada comunistă, cea mai neagră din această sută de ani, înseamnă femeia care a îndurat multe, dar care totuşi a trecut peste durere, peste tristeţea acelor două războaie. (…) Trecând peste toate aceste lucruri a făcut o punte între durere şi frumuseţe şi astăzi, în colecţiile noastre, noi am strâns de-a lungul celor 82 de ani de muzeu aceste costume absolut speciale, unele dintre ele ies pentru prima dată din colecţie. Sunt aici costume care vorbesc de talentul femeii, sunt costume care vorbesc de nopţi lungi în care visurile se transformau în frumuseţe, culoare şi ţesătură, şi sunt costume care sigur vorbesc, până la urmă, de un talent cu totul şi cu totul special pe care l-au intuit şi promovat marile curţi regale, şi mă gândesc acum şi o pomenesc pe Regina Maria, care a fost cea care a făcut o extraordinară promovare a costumului românesc pe care, de altfel, l-a purtat cu plăcere”, mărturisea Paula Popoiu, directorul muzeului, la vernisaj.

Alexandru Pugna, secretar de stat în Ministerul Culturii, a afirmat că evenimentul de la Muzeul Satului marchează Centenarul Marii Uniri într-un mod deosebit, „prin prezentarea câtorva costume populare foarte vechi, foarte valoroase, câteva costume populare ce sunt aşezate în colecţia tezaur a muzeului şi a costumului popular românesc. Costumul popular s-a constituit de-a lungul existenţei neamului nostru într-un adevărat act de identitate al poporului nostru.

Într-o perioadă în care cei care vremelnic au condus destinele neamului nostru românesc, deşi erau minoritari, singurul act de identitate al acestui popor a fost limba, au fost costumul popular, obiceiurile, tradiţiile, aceste valori tradiţionale extraordinare pe care nu ni le-au putut fura şi pe care noi întotdeauna le-am arătat tuturor cu mândrie, demonstrând esenţa neamului nostru şi valoarea extraordinară, spirituală a acestui popor”.

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici consideră că „ia trebuie privită ca un obiect care are o încărcătură spirituală şi care încă trebuie, în conştiinţa noastră, să trezească vibraţia naţionalistă. Ia era un lucru extraordinar de important. Nu era o simplă componentă a vestimentaţiei feminine. (…) Combinaţiile acestea florale sunt expresia spiritului creator în domeniul artei ornamentale care începe în zona aceasta de foarte multă vreme, din perioada, probabil, neolitică”.

În cadrul expoziţiei, ce va fi deschisă până pe 1 septembrie, sunt prezente costume din toate zonele ţării, precum şi costume ale minorităţilor etnice.

„Cu mâinile pline de bătături şi arse de soarele verii, au ştiut să ţeasă o pânză fină ca un abur, au ştiut să brodeze cu fir de aur şi să croiască rochii, cămăşi, sumane, pe care de zeci de ani marii creatori de modă încearcă în zadar să le copieze”.