Ce crezi, țările pot fugi din țara lor de răul hainilor de politicieni? Nu-ți vine să crezi? Doar pe planeta Marte ai văzyt drăcovenia asta? Ehei, se întâmplă și la noi! Chiar așa! Cum umblam teleleu, seara, pe plajă la Monte Carlo, ce-mi văd ochii, frate, mi-am tras mucii, băi, pe legea mea, uite, colo, pe la tomberoane, e Patria mea! Mă duc după ea, o trag de mânecă, măi fată, ce faci tu acilea, Patria mea, draga mea, patria mea!?
Ea plânge cu sughițuri, de rușine, de supărare, de frică, de timidă, de tristă, lucruri din astea lumești. O trag de mânecă, după mine, o duc departe de cazinou, pe dig, o spăl pe față, îi dau batista să se șteargă, cade o cometă, trec niște extratereștri beți criță. Tu care ești, zice Patria mea, sunt al lui Sâmbotin din Dudești, trag de fiare la construcții, am fost macaragiu în Berlin, culegător în Spania, borfaș în Paris, clarvăzător în Lisabona, acum umblu teleleu.
Patria mea își trage și ea mucii, uite-așa, s-a supărat și a pornit teleleu și ea prin lume, s-a săturat de oamenii ei, s-a săturat de matrapazlâcuri, de politicienii corupți, de românii puturoși, i-a lăsat de izbeliște, și-a luat lumea-n cap. Și-acum stăm așa, amândoi, pe malul mării și ne uităm la stele, cică o să fie o eclipsă, că trag extratereștrii luna cu parâmele, că fac ei nu știu ce încercări, nu ne pricepem noi, ăștia de pe Pământ. Patria mea îmi cere o țigară. Îi dau din astea de care fumez eu, fără filtru, șparlite dintr-o benzinărie.
Patria mea mă dojenește, eu mă înroșesc de rușine, mă uit la ea pe sub coada ochiului, băi, frumoasă e Patria mea, tare frumoasă mai e ea, așa cum plânge aici, la Monte Carlo, pe malul mării. Păi stăm așa, că dacă tot ne-am întâlnit, tragem o țigară, o împărțim, așa, bărbătește, hai nu mai plânge patrie dragă, lasă că te întorci tu acasă de pe unde ai de gând să pribegește că doar n-o să ne lași copiii fără patrie, măi fată, măi, că tare frumoasă mai ești tu.
Uite, colo, pe plajă, vin niște polițiști da’ nu e nimica de speriat că Patria mea e tare, băi, se descurcă ea cu poliția, băi! Nu ne lasă ea! Ea, obiect cosmic atât de fluid din punct de vedere istoric! Fluiditate? Putem lega Procesul de mişcare? Ce să fie oare în corporalitatea unui proces? Te poate ajuta referentialitatea? Cred că nu. Ideea e că, vrând să te eliberezi de Şcoala de Tip Fabrica, să construieşti tu singur un Obiect Ficţional asupra Lumii.
Să zicem că consideri că Teoria Evoluţionistă nu răspunde realităţii. Luam FOTOGRAFIA acestei Teorii şi o reformam. Acum, încercând să construim un Model Global al unui proces care este tocmai încercarea ta de a te elibera, ce trebuie să facem? Să ne ambitionam? Să construim un scenariu? Să construim o predicţie? Fotografiile au un caracter paradoxal, parcă! Închid ele oare în corporalitatea lor, aparent bidimensională, Viitorul? Sau Trecutul? Nicidecum Prezentul! Nu poate fi prins prezentul în Fotografie. Niciodată.
Există un Delta T buclucaş. E o temporalitate acolo, în procesul fotografierii! Şi aceasta temporalitate este dată de Topoclogiile Discrete ale Spaţiului. Ce este la urma urmei SPAŢIUL? Aşa cum este definit de Aristotel, de Platon, de Gramsci, de Davidson, de Liiceanu sau Patapievici, de Husserel? Poate că nu. Să fie Spaţiul un Graf? Un Caroiaj? O Textură? Sau o Textualitate? Şi ce poate fi Textura Fotografică? Fotografia, fie ea pe hârtie, unde începe şi unde se sfârşeşte în Matricea Spaţiului Ultim?
Autorule,esti un perfid. Fug cei care s-au saturat de politicieni incurajati de voi. Tara ta aurista si pesedista nu fuge,nu te mai da victima. Cei care fug sunt oameni care muncesc si gandesc. Care sunt dezamagiti de votul dacilor liberi, patrioti si nationalisti,crestini ortodocsi.