Ungaria se distrează pe banii Uniunii Europene

La 31 august a.c., Viktor Orban, premierul Ungariei, îi adresa o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în care îi cerea ca Bruxelles-ul să fie „solidar“ cu ţara sa, care a „protejat toată Europa“ în faţa „fluxului de migranţi ilegali“, şi, ca urmare, să achite „cel puţin“ jumătate din costurile zidului împotriva refugiaţilor, pe care ea îl ridicase la frontiera cu Serbia. Este vorba despre zidul construit în luna septembrie 2015, lung de 175 km şi care, potrivit Budapestei, ar costa 880 milioane euro, din care, după cum pretindea Orban, UE trebuie să achite 440 milioane euro. Courrier International.fr nota că scrisoarea este considerată „de mulţi o tentativă de intimidare în preajma verdictului Curţii Europene de Justiţie referitor la refuzul Budapestei de a primi migranţi, dublat de tresărirea de orgoliu provocată de faptul că ea fusese ocolită de preşedintele francez Emmanuel Macron în turneul său prin ţările Europei centrale şi estice“.

Este o poziţie pe care a combătut-o cotidianul Nepszava, care scria: „Guvernul minte cu neruşinare afirmând că Bruxelles-ul nu a susţinut Ungaria, pentru că UE ne-a dat 900 milioane euro pentru protejarea frontierelor şi cheltuielile operaţionale ce se adaugă ulterior. Dacă Budapesta accepta cei 1.294 de migranţi stabiliţi prin cote, ea primea 6.000 euro de migrant, adică peste 7,7 milioane euro, sumă mult mai mare decât cea alocată respingerii refugiaţilor“.

În schimb, sub titlul „Europa trebuie să plătească!“, ziarul proguvernamental Magyar Hirlap cita opinia lui Janos Lazar, şeful de cabinet al premierului, potrivit căruia UE trebuie să „verse partea sa“, ca şi în cazul Italiei, Greciei şi Bulgariei (numai că aici este vorba despre ţări în care debarcă refugiaţii). În fine, ziarul conservator Magyar Idok aproba fermitatea executivului budapestan: „Guvernul se angajează să protejeze Europa de un val migratoriu ce ameninţă cultura ei, în pofida presiunilor politice neîncetate ale Vestului. Conducătorii UE se folosesc de toate mijloacele posibile pentru a apăra poziţia lor autodistrugătoare şi a anihila rezistenţa ungară“.

Nu era prima oară când Orban sfida UE. În aprilie, el lansase un sondaj antieuropean, botezat „Să oprim Bruxelles-ul“, la doar câteva zile după ce se întorsese de la Roma, unde s-au celebrat 60 de ani de la crearea UE, prilej cu care liderii din cele 27 de state membre au adoptat Declaraţia prin care reînnoiau proiectele părinţilor fondatori ai Uniunii. Cele şase întrebări ale sondajului cereau concetăţenilor să spună „cum trebuie să acţioneze Ungaria“ în cazul politicilor europene în materie de migraţie şi de unele chestiuni economice. „În pofida unei serii de atentate teroriste din Europa, Bruxelles-ul vrea să oblige Ungaria să primească imigranţi ilegali. Ce trebuie să facă Ungaria?“, se spunea într-una dintre întrebări. În fine, să reţinem că sondajul a urmat intrării în vigoare a unor noi reglementări ce autorizează deţinerea pentru o perioadă nedeterminată a migranţilor în taberele de la frontieră.

Cum se vede, Orban este consecvent în poziţia antimigranţi, iar dezacordul său cu UE este escaladat mereu. Este adevărat, la 8 septembrie, el a declarat că Ungaria „trebuie să respecte tratatele şi să recunoască deciziile Curţii Europene de Justiţie“, dar fără să se angajeze să aplice cotele de primire a refugiaţilor, aflate încă la cifra 0. Poziţia sa intervenise după ce, în iunie, UE instituise procedura de infringement faţă de Ungaria, Cehia şi Polonia, din cauza politicii lor referitoare la migranţi.

Premierul a mizat pe o coardă foarte sensibilă pe plan intern, dar cu ecouri certe şi într-o parte a cetăţenilor vest-europeni şi a partidelor populiste şi de extremă dreapta. Reamintim, în context, că el a calificat imigraţia drept „calul troian al terorismului“, acuzând Curtea Europeană de Drepturilor Omului că vrea să creeze probleme prin deciziile sale favorabile migranţilor. În luna aprilie, guvernul Orban a organizat un referendum naţional împotriva politicii UE privind migraţia, dar el nu a reuşit din cauza slabei participări la vot a cetăţenilor. Atunci, comisarul ungar Tibor Navracsics, care răspunde de Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport, a votat împotriva sistemului de redistribuire a migranţilor, propus de UE.

Cum era de aşteptat, CE a refuzat orice solidaritate cu Budapesta. „Nu finanţăm construirea unor ziduri sau bariere la frontierele noastre exterioare“, declara purtătorul de cuvânt al CE, Alexander Winterstein, care adăuga că CE ia notă că acum Ungaria consideră „solidaritatea drept un principiu important al UE. Solidaritatea funcţionează în două sensuri, iar toate statele membre trebuie să fie gata să participe. Nu este o opţiune à la carte, în care puteţi să alegeţi un platou, de exemplu, gestionarea frontierelor, şi să refuzaţi un altul, cum ar fi relocalizarea refugiaţilor“, a continuat el.

Marginalizată sau nu, Ungaria are un statut privilegiat în cadrul UE. Astfel, ei i-au fost acordate 5 miliarde euro pentru perioada 2014-2020, dar, timp de trei zile (18-20 septembrie), Comitetul bugetar al Parlamentului european a trimis o misiune de audit la Budapesta, ale cărei constatări nu au devenit încă publice. Oricum, în ziua în care se încheia auditul, Slate.fr a publicat un documentar cu titlul „Cinci dovezi că Ungaria aruncă banii Europei pe fereastră“. „Proiecte extravagante în şantiere neterminate, Budapesta delapidează fonduri alocate generos de Bruxelles, care este neliniştit din cauza unei utilizări îndoielnice, chiar frauduloase, a lor“, scrie Slate.fr, care prezintă apoi cele cinci dovezi despre care vorbea.

1. Trenuleţul aproape gol de la Felcsut. Zilnic, un tren local, cu vagoane de smarald, leagă Academia Puşkaş de lângă imensa Pancho Arena şi de lângă reşedinţa secundară a lui Viktor Orban, de satul vecin Alcsutdoboz. Trenul, care merge ca melcul, parcurge cei 12 km dus-întors în 90 de minute. Pe traseu, nimic neobişnuit: câmpuri cultivate cu grâu şi arbori de-a lungul căii ferate. În pofida unui bilet abordabil (3,30 euro dus-întors) şi a existenţei unui vagon-bar VIP cu mâncăruri alese, plus băuturi, turiştii ignoră acest gadget de 2,5 milioane, finanţat în proporţie de 80% de Bruxelles. „Din luna mai până în decembrie 2016 au fost 53 de zile în care nimeni nu a cumpărat un bilet. Iar o săptămână întreagă din aceeaşi perioadă, locomotiva diesel şi cele trei vagoane care parcurg traseul obişnuit nu au dus decât mecanicul trenului şi controlorul“, scrie 24.hu. Utilizarea ridicolă a trenuleţului nu l-a împiedicat pe oligarhul Lorincz Meszaros să cumpere un castel în zonă, în care vrea să facă un hotel-spa de şase stele, de unde şi serioasele bănuieli de corupţie. Delegaţia europeană care a făcut auditul a mers la Felcsut însoţită de eurodeputatul Tamas Deutsch, apropiat de Orban, care, evident, nu a spus nimic despre acest proiect extravagant, scrie site-ul citat.

Unul din cele 11 turnuri inutile de la Tyukod

2. Cele 11 turnuri inutile de la Tyukod. Tyukod este o localitate săracă şi izolată de 2.000 de locuitori, aproape de România şi Ucraina, care nu are nimic excepţional. Decât, poate, cele 11 turnuri din lemn de 11,50 metri, care costă 80.000 euro fiecare, ştampilate Uniunea Europeană, ce datează din 2013. Aceste construcţii „cu vocaţie turistică“ au apărut după ce mai mulţi săteni plus bibliotecarul şi un fost primar adjunct au profitat de o ofertă a statului, construind în satul răvăşit de exodul rural şi şomaj turnurile respective. 160 de construcţii similare au fost ridicate în Ungaria graţie subvenţiilor europene. În afară de ceea ce s-a făcut la Tyukod, unul dintre exemple demne de regele Ubu se află la Bodrogkeresztur, unde un banal cilindru înalt de 40 cm iese din minipanorama colinelor Tokaj, provincie viticolă cunoscută pentru vinul său alb, apreciat de regele francez Ludovic al IV-lea. Costul? 130.500 euro.

3. Hotelul-fantomă de la Kistelek. Trei etaje, 38 de camere, baie termală exterioară, săli de masaj… Acest „complex terapeutic“ de lux ridicat în mijlocul marii câmpii meridionale ungare ar fi trebuit inaugurat la finele anului 2014, dar muncitorii au dezertat după ce au instalat cablurile electrice, ţevile, fundaţia, faţada exterioară şi pereţii interiori. Motivul? Un conflict între guvern şi antreprenor a provocat întreruperea lucrărilor la şantier. Statul îi reclamă acum 2,2 milioane euro acordaţi de UE, care nu au servit la mare lucru. Aceeaşi sumă şi acelaşi destin pentru parcul horticol din vecinătate, invadat de iarbă. Fără a uita o zonă industrială – pol logistic de 4,85 milioane, în care doar două societăţi, din cele 14 care trebuiau să ia fiinţă, lucrează în mod efectiv. Prima cărămidă a fost pusă la 30 km depărtare, în 2014, înainte ca şantierul să fie mutat, brusc, la Kistelek. Acum acolo se află doar asfalt, câteva containere şi mult gol, declară deputatul ecologist Akosb Hadhazy, scandalizat de poveste. Gurmandă, primăria pregăteşte un teren de golf, o bază de agrement, un centru de echitaţie şi un cartier de locuinţe, ce vor fi gata în 2023.

Cicloparcul de aventuri de la Hatvan

4. Cicloparcul de aventuri gol de la Hatvan. La origine, trebuia să lege Hatvan de burgul Boldog, prin intermediul uni pod deschis cicliştilor, care trece peste râul Zagya. Intenţia lăudabilă s-a metamorfozat într-o enormă sursă de venituri pentru firma de construcţii Duna Aszfalt, una dintre numeroasele firme ale oligarhului Lorincz Meszaroş. Cele 3,56 milioane euro investite de UE au dat naştere unui pesudo-parc de aventuri sinuos, foarte periculos, pe care înşişi adepţii locali nu vor să-l folosească. Împrejmuit şi păzit de un agent de securitate, locul se vizitează contra cost, dar nu se înghesuie nimeni. Curiosul edificiu, inaugurat acum doi ani, a rămas cu porţile închise între octombrie 2015 şi aprilie 2016 după ce un ciclist şi-a rupt o vertebră. Se adaugă la asta un parcurs pe lemne netratate, ameninţate de umiditate sub imensul zigzag din beton armat, şi aveţi în faţă o adevărată bombă cu întârziere.„Râul se revarsă la fiecare 7-8 ani şi o imensă inundaţie fragilizează serios ansamblul. Ce e mai rău, ambulanţele nu pot trece în caz de accident, întrucât drumul este foarte îngust“, spune un jurnalist local.

5. Primăria-sală de bal din Szekszard. La 18 octombrie 1846, celebrul compozitor Franz List a concertat într-un imobil de lângă primăria inaugurată în acea zi. Azi, zidurile ei aşteaptă ca edilul şi echipele sale să revină, pentru a finaliza lucrările pentru care UE a plătit 1,15 milioane euro şi care aveau termen de finalizare toamna anului 2015. Dar, în loc să revină în localul din Piaţa Regelui Bela, salariaţii municipalităţii ocupă o veche sală de bal pe două nivele. Beneficiarul contractului este acelaşi Lorincz Meszaros, prieten al regimului, via firma BTP ZAEV. Planul original prevedea în principal înlocuirea uşilor şi ferestrelor, precum şi montarea de panouri fotovoltaice, care luau locul vechiului acoperiş. Cum panourile ar fi fost defecte, au fost înlocuite cu cărămizi, care, brusc, şi ele trebuiau reparate. Starea interioară, bună la ora debutului reparaţiilor, s-a degradat la rândul său. Totul conduce la concluzia că Szekszard a căzut la mijloc într-o combinaţie extrem de murdară, scrie Slate.fr la finalul articolului său dedicat felului cum se duc pe Apa Sâmbetei banii daţi Ungariei cu mare generozitate de UE.

Despre Dumitru Constantin Articolele 95
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*