În vara lui 2020, în plină pandemie, în SUA a crescut valul propagandistic care, în ultimele decenii, a încercat să inoculeze ura de sine a rasei albe. Tot mai mulţi albi, „beneficiari” ai decăderii şcolarizării din SUA, acceptă argumentele celor care urmăresc să obţină o „pandemie” de ură de sine în rândul acestei categorii umane.
Chiar şi cultura generală a elitelor de felul celor reprezentate de Bill Gates şi George Soros este mai precară decât era aceea a elitelor iluministe din secolul al XVIII-lea.
În ce scop este administrată ura de sine a rasei albe?
Deposedarea albilor de mândria de a fi construit marile autostrăzi ale istoriei, începând cu aceea pe care cultura grecilor s-a deplasat către Roma şi apoi a Romei către Sorbona.
Ridicarea resentimentelor tuturor minoritarilor (de natură rasială, sexuală etc.) în contra mândriei albilor.
Deposedarea albilor de legitimitatea averilor lor patrimoniale şi trecerea acestor averi în administrarea neutră (chipurile) a băncilor.
În adâncul acestui tsunami de resentimente stau mai vechea ură inoculată săracului faţă de bogătan şi ideea forte ce a fost inoculată sărăcimii după ce au apărut ziarele: proprietatea este un furt.
Era cunoscut primilor bolşevici că, dacă nu vor reuşi mondializarea revoluţiei lor, comunismul are a eşua. Dar, de asemenea, era cunoscut finanţatorilor acestei mondializări că are a fi inevitabilă, cândva, convergenţa dintre comunism şi capitalism, şi anume atunci când concentrările de capital vor fi atins o extremă a lor (1 la sută din omenire deţine, azi, capital cât restul de 99 la sută).
De la un punct anume al istoriei, şi anume de la Comuna din Paris, Iluminismul a fost considerat un pericol pentru planificatorii viitorului din pricina faptului că el producea o cultură generală înaltă şi un discernământ înzestrat cu spirit critic.
Cioran observa (pe atunci cu entuziasm) că revoluţia nazistă lichida în primul rând spiritul critic, considerat a fi dizolvantul tuturor proiectelor de înregimentare a omenirii în planuri de mare anvergură. În Rusia bolşevizată, spiritul critic nu a putut să fie imprimat decât la nivelul elitei aristocratice.
Azi, spiritul critic, intens consecvent premiselor sale, nu mai este practicat cu metodă decât în cercetările din fizica avansată, ele reprezentând o superelită căreia i s-a inoculat cu succes teama de orice concluzii mistice ale acelor cercetări.
Naziştii au vorbit despre o fizică evreiască (tocmai din pricina spiritului critic din cercetările acelei ştiinţe).
Azi, în statul Oregon din SUA se vorbeşte despre etnomatematică şi li se cere profesorilor să o combată. Etnomatematica ar fi acea parte din cercetarea statistică actuală care nu încurajează ura de sine a albilor, ci, dimpotrivă, le alimentează mândria. Profesorii care nu vor combate etnomatematica ştiu deja că vor avea de suferit în cariera lor.
Elitele de sub regimul nazist au fugit în SUA spre a-şi putea conserva autonomia de gândire. Unde vor fugi cele americane când vor constata că autonomia spiritului lor critic este drastic supusă opiniilor de masă, colectivizate mai ales prin tehnologismul comunicaţional pe care chiar ele l-au adus pe lume?
@IR: ‘L’amour en héritage’ este versiunea franceza, probabil cea originala, a cintecului ‘Only Love’. Melodia care insotea serialul era ‘Only Love’ si cred ca si serialul era vorbit in engleza. Daca imi amintesc bine, Mistral are mai multe partenere dar totul se termina tragic. Nu am de unde sti detaliile vietilor artistilor celebri. Sophie Marceau mi-a placut si mie. Filmul ‘La nord prin nord-vest’ a fost dat si la noi la Telecinemateca prin anii ’70. Cum s-ar traduce mai bine L’amour en héritage? Eu as spune ‘Dragostea in singe’ sau Dragostea in fire. Cel putin asa inteleg eu ideia, dar nu suna prea artistic.