Sărbătorirea Unirii face parte cu evidență din calendarul electoral, golind de conținut acest eveniment înălțător. Pe scenă nu ar trebui să fie politicienii, ci majoritar alegătorii, care măcar în aceste zile ar avea posibilitatea să-și exprime punctul de vedere despre tot ceea ce ce înseamnă organizarea și calitatea vieții în România. Altfel stând lucrurile, se poate constata că politrucii nu pierd niciun prilej prin care să fie reconfirmați în pozițiile pe care le dețin. Sărbătorile românilor sunt gestionate tot mai mult de cei care pun vehiculul istoriei în sens contrar. Această clipă astrală, unirea întregii suflări romanești, a intrat în psihologia colectivă ca o remediu pentru dificultăți prezente și viitoare.
Oamenii politici care au înfăptuit Unirea reprezintă cu evidență contrariul celor de azi, care în marea lor parte sunt lipsiți de orice ideal. Unul dintre efectele sărbătorilor este acela al îndreptării și corecturilor. Nu doar această lipsă poate fi limpede citită, însă și o intensă, continuă prăbușire a legalității și normalității angajează societatea românească într-o cursă a dezbinării programatice.
Unirea Principatelor este în principal opera politică a patrioților români care au avut capacitatea să găsească soluția înfăptuirii redutabile a actului istoric, fără a intra în disensiune cu marile puteri. Din multe puncte de vedere Unirea Principatelor rămâne un exemplu viu privind politica națională și externă a României, cu trimitere directă la o critică severă a degradării actuale.
Unitatea românilor într-o Europă a puterilor hegemonice, aflate la o masă a unui conflict mascat, și într-o lume profund polarizată, pune problema națională în noile tipare ale modernității, cu o urgență ajunsă o problemă de stabilitate statală.
Ce aveau EI, si nu avem NOI:
– Au avut un Proiect de Tara pe care au stiut sa-l sustina Diplomatic in mod coerent, constant si cu o argumentatie solid construita (aportul intelectualilor), in toate Cancelariile;
– Au stiut sa armonizeze Interesul National cu intregul complex de relatii interstatale si tendinte geostrategice ale timpului lor (pastrand proportiile, cu nimic mai putin complexe decat in prezent);
– Au avut puterea sa depaseasca toate animozitatile si orgoliile interne (mai ales cele dintre liderii politici, familii boieresti, intelectuali marcanti etc. ai timpului lor);
– Au avut abilitatea sa contrabalanseze atacurile interne si externe;
– Au avut curajul sa „forteze mana” Europei, punandu-o in fata unui fapt implinit (dubla alegere a Domnitorului Al. I. Cuza);
– Au reusit… ca macar primii cativa ani sa nu se „manance” intre ei intr-un mod atat de violent incat sa se compromita visul…
PS. toate aceste puncte au fost posibile, datorita:
1. Nu au avut in acele timpuri „o Macovei & …” care sa-si denigreze cu indarjire tara, producand confuzii in Cancelariile favorabile si motive de suspiciune/opozitie in celelalte;
2. Nu au avut, deasemenea, lideri proeminenti din tara care sa invrajbeasca oamenii (si cat de usor le-ar fi fost!);
3. Nu au avut un „DNA”, care sa-i aresteze liderii (in baza unor denunturi de ex. cum ca „au furat”, si nu s-au inbogatit prin „munca cinstita” etc).
Și ce este mai important: nu au avut la frâiele puterii descendenți naziști și hortysti, care urmăresc dezmembrarea României!
„Unirea Principatelor este în principal opera politică ” a lui Napoleon al 3-lea Nimeni nu vorbeste despre genialul imparat . De ce ? fara politica orientala a Frantei din acea vreme n-am fi existat azi . Nationalismul obtuz este la fel de nociv ca si globalismul . Cuza a fost o „solutie iesita din maneca ” . privind la intelectualii de mare audienta de azi observ o scarba de romani si romania . le pute orice e romanesc . citat : ” romania nu e voastra ci a urmasilor , urmasilor vostri ” . chiar daca nu ne suferim unii pe altii sa luptam pentru o romania a urmasilor nostri . asta e mesajul meu de 24 ianuarie .
Istoria României este, de cele mai multe ori, tristă și de neînțeles! În 4 ani și 17 zile cât a fost șeful noului stat ,,România Mică” ,Alexandru Ioan Cuza, sprijint de intelectuali de marcă(Vasile Alecsandri, Carol Davila,Mihail Kogălniceanu,etc) au adus reforme pe care românii de atunci nu le-au înțeles.Și nici Monstruoasa Coaliție – clica politică și trădătoare, închinătoare la Poartă și nu numai- nu a înțeles.Iată că azi ,la 161 de ani de la eveniment, trăim vremuri de istorie hazlie, cu monștri politici la fel de trădători și vânzători! Și nici poporenii de azi nu înțeleg – ca atunci- nimic!
Acei mari barbati patrioti erau scoliti afara . Trepadusii sorosisti din ziua de azi ce dau pe-afara cu stiinta lor capatata afara sunt cu toti antiromani.
Eroina evenimentelor din 1859 este Cocuta Conaghi, sotia lui Vogoride, care a convins occidentul de complotul lui Vogoride impotriva alegerilor si implicit a Unirii…
Au facut unirea pentru ca apoi sa fim tradati de cozi de topor si sa aduca alogeni lupi in blana de oaie straini de neam la conducerea tarii, cu „regi” straini de neam, alogeni care au actionat numai pentru a fi o colonie a occidentului iudeomason !
„Unirea Principatelor este în principal opera politică a patrioților români” si nu a tradatorilor de tara care in aceasta zi festiva vin sa ne povesteasca cum vor „anticipate” si sa scape de pesedisti din parlament! Aceste jeguri antiromanesti n-au ce cauta la Sarbatoarea Unirii Principatelor, iar la Hora Unirii este o blasfemie!