V.V. – Onoare pierdută la Academia Română

ONOARE: Cinste, integritate morală, probitate, corectitudine.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române

Într-o țară în care ONOAREA a dispărut — nu o mai cunoaște nici meșterul care promite că începe o lucrare și nu se ține de cuvânt, nici parlamentarul care câștigă un loc pe listele unui partid și apoi „migrează” la altă formațiune, dar nici Președintele țării care jură cu mâna pe Constituție și apoi o încalcă în numele unui război ilegal — Academia Română și-a constituit de vreun an un Consiliu de Onoare. Am făcut cunoștință cu activitatea acestui organism în luna februarie, când mi-am permis să iau cuvântul într-o Adunare Generală în care se vota primirea în rândurile membrilor de onoare din străinătate a scriitorului Virgil Tănase de la Paris.

Spuneam atunci: Stimați Colegi,

Să se fi golit lumea de personalități demne de a primi titlul de Membru de onoare din străinătate al Academiei Române de am ajuns să supunem votului Adunării Generale prietenii de bouillabesă?

Să se fi coborât ștacheta Academiei Române atât de jos încât permitem să se strecoare în rândurile noastre, în aula în care au vorbit atâtea minți luminate, un individ dubios, securist-spion, o persoană controversată?

Ce contribuție a avut domnul Virgil Tănase la cultura română? Ce merite îl recomandă? Eu vă spun un singur lucru: un român care nu a fost în stare să-și învețe progenitura românește nu are ce căuta în Academia Română. Fiul lui Virgil Tănase, deși s-a născut în România, nu vorbește o boabă românește! Și acum votați-l!”

Și majoritatea academicienilor a votat împotriva primirii domnului Tănase. De la Paris a venit o plângere la Secția de Filologie și Literatură, iar Eugen Simion, care este președintele secției, imediat, a făcut o plângere la Consiliul de Onoare. Am aflat de la domnul Ioan-Aurel Pop că sunt convocat în fața Consiliului ca să mă explic, să aduc dovezi. Neprimind o hârtie oficială, am transmis Consiliului un dosar cu articole din presa românească și străină în care se puteau citi toate detaliile despre activitatea controversatului scriitor Virgil Tănase. Eugen Simion a considerat că este nevoie să fiu chemat în fața Consiliului de Onoare, pentru că am îndrăznit să-mi exprim părerea critică la adresa amicului său de la Paris și m-am făcut vinovat de „influențarea votului”… Există însă cel puțin un academician care ar putea să se constituie într-un „caz” pentru Consiliul de Onoare.

M-am apropiat de academicianul Victor Voicu pe vremea când era secretar general al Academiei Române (pentru a doua oară din anul 2001 încoace). Mărturisesc că are un mare talent de manipulator. Știe să se facă simpatic atunci când își dă interesul. M-a surprins chiar reticența unor colegi în privința sa și nici nu am înțeles unele comentarii la adresa sa. Cum a fost acum câtva timp când, venit la Academie pentru un simpozion, am văzut, spânzurate de pereții aulei, niște benere imese, care făceau reclamă corporației americane Lockheed Martin, celebra fabricantă de arme. Conferențiar era Dan Dungaciu. L-am întrebat pe colegul Răzvan Theodorescu, pe care l-am întâlnit pe scara principală, ce căuta un „fabricant de moarte” să sponsorizeze o activitate academică și am primit un răspuns care m-a lăsat perplex: „Întreabă-l pe securistul de Voicu!”

Un alt coleg binevoitor, văzându-mă dezorientat, mi-a dat un articol apărut în mai 2019, în ziarul „România Liberă”: „Victor Voicu, incompatibilul vicepresedinte al Academiei Romane„. Conform autorului, vicepreședintele nou ales al Academiei Române s-ar fi aflat în culpă, pentru că a candidat la alegerile pentru conducerea înaltului for, deși avea o sentință definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care îi interzicea orice funcție publică timp de trei ani. Scrie „România Liberă”: Acum general în rezervă, academicianul profesor doctor Victor Voicu a fost declarat incompatibil de ANI în decembrie 2013 pentru că, în fosta sa calitate de director al Centrului de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare din cadrul Ministerului Apărării, ar fi atribuit trei contracte de prestări firmei Biopharmacy & Pharmacol RES SA, deținută de soția sa, Marilena Jiquidi. Împotriva profesorului Voicu au fost atunci declanșate și procedurile de începere a urmăririi penale pentru conflict de interese.” Iar pe 12.03.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a găsit vinovat.

Interesantă este însă atitudinea academicianului Victor Voicu așa cum reiese din același articol: „Trecând peste faptul că totul a plecat de la o mizerie despre care voi vorbi, dar nu acum, funcția de vicepreședinte al Academiei nu este similară cu cea a unui ales. Noi ne alegem între noi, nu suntem instituție publică”.

Domnia sa nu se mulțumește să considere Academia Română un fel de gășcuță, dar și amenință pe oricine îndrăznește să aducă în discuție incompatibilitatea sa. Dă în judecată în dreapta și în stânga de când s-a îmbogățit vânzând firma nevestei pe 30 de milioane de euro. Am mai cunoscut eu un parvenit care amenința pe toată lumea cu „avocații lui”!

Reproduc un fragment din scrisoarea electronică pe care mi-a trimis-o academicianul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, referitor la acest subiect: „La venirea mea ca președinte, am fost imediat sesizat de situație. L-am chemat și i-am spus. A spus că totul este o făcătură! Am cerut date, hotărârea judecătorească etc. și m-am dus cu ele la biroul juridic, la Institutul de studii juridice și la ANI. Unii au răspuns în doi peri, alții au spus că funcția de vicepreședinte nu se încadrează acolo, iar șeful ANI mi-a trimis – după mult timp – adresa de răspuns din care nu se înțelege nimic clar. L-am invitat la Academie (pe Victor Voicu) și mi-a spus să nu fac niciun demers, fiindcă voi fi dat în judecată și voi pierde în instanță. Decât să provoc dezbinare și bâlci în Academie, am ales calea concilierii.”

De curând, după scandalul cu „Declarația de fidelitate”, m-am decis să dau de lucru Consiliului de Onoare al Academiei Române și am înregistrat la Cancelarie o cerere de chemare în fața acestui organism a vicepreședintelui Victor Voicu. După două săptămâni în care nu am primit niciun răspuns, am reînnoit cererea mea și, în fine, după încă o săptămână, mi-a scris președinta Consiliului, doamna academician Maria Zaharescu:…”Vă comunic inițierea luării în discuție a sesizării Dvs. în cadrul Consiliului de Onoare al Academiei și vă vom trimite punctul de vedere al acestuia după finalizarea analizei.

În conformitate cu art.13, din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de Onoare al Academiei Române, termenul de rezolvare este de cel mult 60 de zile de la data sesizării.” Adică le trebuie 60 de zile ca să constate dacă domnul academician Victor Voicu are onoare sau ba!

Vicepreședintele Victor Voicu este membru corespondent din străinătate al Academiei Naționale de Medicină din Franța. Sunt curios ce vor spune colegii săi când vor afla din presa franceză despre sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție și despre atitudinea academicianului Victor Voicu, care face Academia Română complice la încălcarea legii. Să nu uităm nici faptul că Victor Voicu este consilier al prim-ministrului Ludovic Orban — a fost și consilierul domnului Crin Antonescu pe vremea când era președinte – surogat — deci are afinități cu un partid a cărui deviză este: „Fără penali!”

Nimic nu-l poate salva pe V.V. decât, dacă ar avea ONOARE, și-ar da demisia din funcția de vicepreședinte al Academiei Române.

Eugen Mihăescu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 19
Eugen Mihaescu 67 Articole
Author

28 de Comentarii

  1. Onoarea nu se obține prin Consilii de Onoare ,.. Asta o fi găselnița securistului mafiot Pop academician șef,, De ai academicienui de mucava, in principal ”istorici” adică falsificatori de istorie in scopuri politice,.. Cum poți să vorbești de onoare, de oameni onorabili.? Nu sunt decât lepădături, oportunuști, vânători de lefuri sau pensii grase nesimțite, pe sema poolimii căscate prin politicieni corupți. Să nu știe scrie o carte adevărată, manual de studiu in școli. Să nu știe face niște lucrări științifice mai de importanță decât a celor scrise de pușcăriași in pușcărie,, și să mai fie și alintați cu titlul de ”acedemicienii”,..păi e prea românesc,.

  2. ……si toate astea s-au adunat,astfel de neoameni,au „parjolit”minti,au daramat tot ce au construit”Oamenii Culturii”de nici in carte nu aveam”acces”,nici in”filosofii”nu ma regaseam si eram pa stand lipita,fara scotch!,nici in arte nu ma indentificam,cu tot tam-tamul unor zvacniri!D’aia maretia „Florii de Colt”,desfide tot sa cuprinda Maretii!Or,”florile de mucigai”tot apar,nu le trebuie 60 de zile sa-si dea seama ca sunt nocive si nici concilierile nu duc la altceva decat tot la impostura!Totul a fost terfelit,prin tacere aprobi si duce la degradare,cum s-a vazut,o tempora!Niciodata nu e prea tarziu,mai ales cand ai in mana Generatii,scopul e mai puternic decat „mijloacele”,ASTA DACA ESTI CROIT de „CROITORASI ISCUSITI”!Respect,dle.Mihaiescu,mi-a venit acum povestea,naiva,o mai stiti,back to innosence,cu ridichea ce nu o puteau scoate,pana cand,cu catel cu purcel,toti au dezradacinat-o!Poate ca asta ar trebui in cazul neghinei!

  3. #Marele Urs – As vrea sa-ti raspund dupa cum meriti, dar imi este prea scarba. Nenorocirea este ca tu terfelesti poporul roman la gramada, nu doar ticalosii. Iar cei de pe forum asta iti permit s-o faci fara sa te rasplateasca dupa merit. Imi pare rau, dar eu nu pot afirma ca tot neamul caruia ii apartii este un neam de ticalosi. Chiar daca as simti asa – ceea ce eu nu fac – eu nu pot acuza doar pentru ca nu-mi convine ceva. Dar tu esti UN TICALOS. Un FOARTE MARE TICALOS. Sub masca indignarii fata de un comportament ce se abate de la normalitate si de la litera si spiritul legii, vii si-mi terfelesti intreaga Academie a Romaniei ai carei membri ar fi toti de mucava, mai ales „istoricii” care, zici tu, ar falsifica istoria in scopuri politice. Nu intru in amanunte, dar imi pun o singura intrebare: cum, Dumnezeule, se face ca istoria este „falsificata” doar in ceea ce va priveste!? Adica, intr-un fel care nu va convine voua. Istoricii nostri „falsifica” istoria prin descoperiri arheologice care atesta prezenta si continuitate milenara a populatiei pe teritoriul Transilvaniei, populatie mai veche si care nu are de-a face cu sosirea voastra pe aceste taramuri. Desigur, toate aceste descoperiri sunt niste „falsuri” grosolane, de vreme ce tot omul care are pretentii ca ar fi civilizat stie ca, la sosirea voastra, pe-aici ar fi fost pustiu. Cand „toata lumea” stie ca romanii au ajuns in zona prin secolul XVIII-XIX si asta doar din marea voastra bunavointa. Cum …. dar sa ne oprim ca ne batem gura de pomana! Ar trebui sa fiu mai romanesc pana la capat, dar nu, sunt prea „necivilizat” ca sa-mi permit asta chiar si cu unul ca tine.

  4. Te pomenești că ești academician,.. ”omul care trece” .. Păi se pare că adevărul doare. Se pare că nu știi de manualele din școli, câtă copetență reflectă, ce urmări are acivcitatea academiei române,. Se pare că nu știi decât jigni in loc de argumenrte.. De fapt dacă te doare adevărul e perfect, asta am și vrut. Reacția ta demonstrează că am atins ținta.. Sper să te tăvălești pe jos de durere,.. patriotule prost crescut.

  5. (I) : Nu sunt deloc, dar DELOC de acord cu Eugen Mihaescu. Ce face individul (denunt public al unui coleg, din gelozie), îl degradeaza. 1. Individul e departe de-a avea o biografie profesionala considerabila. 2. E provocator (însa nu-n sensul suprarealist al termenului). 3. Virgil Tanase : are mai mult de-a face cu România si cultura, în general, decât Eugen Mihaescu. Prieten de-al lui Camus (Albert, Nobelul de Literatura) Virgil Tanase i-a si consacrat o carte. Eugen Mihaescu n-are decât s-o citeasca. Ori alte lucrari de Virgil Tanase, autorul, fiindca veni vorba, unui doctorat sub directia lui Roland Barthes. Virgil Tanase care i-a pus în scena si-n România pe Cehov, Saint-Exupéry, Proust, Dostoievsky … 4. Eugen Simion : i se poate reprosa orice, numai ca nu-si cunoaste meseria, literatura româna, si-nca pe dinafara, nu. 5. Ion Aurel-Pop, presedintele Academiei : a scris despre Afacerea Optantilor, de care, si de România, si-au batut în mod mizerabil joc numitii Nastase Adrian si acolitii, cu odioasele lor asa-zise „restituiri” imobiliare (cladiri, pamânt) din TRANSILVANIA, ÏN ÎNTREGIME CUMPARATA, cu 600 de tone de aur masiv, bancar, de România. Pamântul, sol-subsol, cu tot patrimoniul (arhitectonic, inclusiv). Nastase Adrian si clica: atentatori la interesele de stat ale României, la suveranitatea si independenta ei. Aparati de Mihescu Eugen si condamnati de Ion Aurel Pop. 6. Familia Voicu, pe care-o ataca numitul Mihaescu Eugen: sotia, Marilena Jiquidi, e fata lui Aurel Jiquidi, ilustru grafician inter si post belic, fiul, si el, al altui la fel de ilustru grafician.

  6. (II) : Rusinos ca numitul Mihaescu îsi permite sa murdareasca munca, studiile, realizarile, genealogia si renumele colegilor si, subiacent, si-ale familiilor acestora. Si se mai si-ntreaba de ce n-ar avea trecere. ps @Eugen Mihaescu : ce-s alea „benere”(„am văzut, spânzurate de pereții aulei, niște benere imense”)? ce-i cu idiotismele astea? si de când pâna când „spânzuri” un „steag”, un „stindard”?

  7. Marele Urs- Zise Marele Urs dupa ce o lua la laba prin padurea deasa si plina de securisti taietori de lemene.
    Ps. Credeam ca la aceata ora URSII sunt la hibernare. Dar ce sa vezi, mai exista si ursi securisti carora li s-a interzis s-o faca. Ei sunt la datorie pe orice anotimp si-n orice conditii.
    Ps. Cica fiul Marelui Urs s-a dus la medicul internist si a zis: Domn doctor, Marele Urs now kaka. Medicul ii prescrie un purgativ si ii spune sa se-ntoarce dupa trei zile pentru a-i prezinta rezultatul. Dupa trei zile, fiul Marelui Urs se-ntoarce si zice: Dom doctor totul a mers perfect. Acum avem BIG KAKA si now URS.

  8. Cand criminalii interlopii mafiotii guverneaza dreptatea umbla cu picioarele rupte.Cand lasii, slugoi ordinari nevertebratele guverneaza Onoarea si demnitatea dispar.Asta e tara Romania guvernata de caractere infecte care au infestat cu jegul lor toate institutiile.

  9. Articolul stimabilului transfug,traitor 30 de ani in Occident,intors ca la comanda in Romania,sa il serveasca pe Iliescu,imi aminteste de anuntul regizororului Baruch Silberstein:”Angajam tinere cu varsta intre 18-20 de ani,pentru roluri principale in filme porno.Pentru interviu,sunati la xxx… Rugam seriozitate”

  10. Consumatorii de Cultura Mioritica s-au dumirit ca dupa Decembrie 1989, la Academia Romana s-a schimbat ceva Radical.
    Unitatea de Masura este – AFON
    Sef de Comisie – BIFON
    Boss peste Sefi – TRIFON
    Daca Guvernele din Principate n-ar mai aloca BANI afonilor, Academia Romana ar fi transformata in Berarie Populara cu Profit – Platitoare de Taxe.

  11. păi şi draga de academie a îngroşat rândurile familiei prizzi…

  12. @ Ileana Rollason (I). Cum se poate ca un puşti de 15 ani, român, (V.T. nascut în 1945) sa fie PRIETEN cu un NOBEL (pe care eu îl apreciez foarte mult şi din care am şi tradus !) mort în ianuarie 1960? Dacă, personal, am primit, prin 1968, un long-play (ştiţi sigur ce înseamnă !) de la Louis Aragon – citind din poeziile sale – şi un abonament pe 3 luni la Lettres françaises înseamnă că am fost PRIETENI ? Nu discut valoarea (după părerea mea, modestă) a domnului V.T., dar până la ACADEMICIAN mai este cale destul de lungă (exceptând „accidentele istorice” dintotdeauna.) Trop d’amour tue l’amour !

  13. Caricaturistul face ce știe :caricaturizeaza. Adică este o ieșire artistica.

  14. Cândva, mi s-a întâmplat o chestie ciudata. Mergeam pe o strada lăturalnica într-un oraș de provincie. O bătrânică stătea la poarta, sprijinindu-se cu mâinile de gard. Striga cu mult patos la trecători, reprosandu-le lungimea paltonului sau forma pălăriei. Ei își vedeau de treburile lor, fiindcă aveau. Bătrânica, altfel simpatica, tocmai ieșise dintr-o instituție pentru oameni fără ocupație. Nu cred ca relaxarea perpetua face bine la organism.

  15. @Ion Butnaru : Virgil Tanase a avut mai multe vieti. La fel lui Camus. Cu care se si confunda, pe ici, pe colo. Îl repovesteste cu inteligenta si creativitate. Ultimul devenindu-i personaj. I se insinueaza în viata. Cei doi traind vieti fantaste. „La vie de Camus”, scrie Tanase, „est l’histoire d’une méprise. Il va où il ne veut pas aller, il est récompensé pour ce qu’il n’est pas, on lui reproche de ne pas être l’homme d’une enfance qui n’est pas la sienne” (…) „un monde que Camus a quitté pour un autre (…). Ainsi, lorsque son fils reçoit une invitation du président de la République, Catherine Camus acquiesce:”Ce n’est pas pour nous”, dit-elle”. Asa si cu Virgil Tanase: traieste o viata diferita de-a lui însusi (… e un … „Strain”), pus la adapost de DST, Securitatea interna franceza jucând teatrul ca Tanase ar fi fost rapit de Securitatea româna. Individul îi serveste lui Mitterand (nici mai mult, nici mai putin), Marelui Maestru, care-si decomanda vizita la Bucuresti. Si pune bazele solide ale compromiterii externe a lui Ceausescu, autor al unei „rapiri” care nici în cosmarele cele mai negre nu-i trecuse prin minte. Asta fiind Virgil Tanase. Un Pion-Mare Maestru pentru un (asa-zis) Presedinte (fost colaborator nazist) Mare Maestru de Ceremonii, Mitterand. Complice al Marelui Combinator Ronald Reagan, fiindca falsa „rapire” a lui Tanase si punerea la index a lui Ceausescu au loc în 1982. Litvinenko. Sau Skripal. Din punctul asta de vedere, Eugen Mihaescu având dreptate. Numai ca Mihaescu i-e strain jocului de-a mastile, asa ca-i lasa pe Virgil Tanase si restul academicienilor (români si nu numai) sa-si guste cacialmalele. Când spun ca ultimul i-a fost prieten (si-nca intim) lui Camus-mai multe vieti, nu gresesc. Ultimul a si avut doi gemeni, o fata si-un baiat. Ferindu-se de luminile rampei, dar cu legaturi trainice la Elysée. În timp ce Eugen Mihaescu-i un singuratic înrait, în „lumea” lui „rece”.

  16. @Omul care trece: Nu cei de pe forum ii permit viermelui care isi spune ‘Marele Urs’ sa-si verse mereu si mereu fierea veninoasa ci Adminul care cenzureaza raspunsurile. Vezi de exemplu articolul despre povestile de budoar care s-ar fi petrecut la UMF Tirgu Mures. Am trimis 2 comentarii care nu mi-au fost publicate, plus inca unul adresat Adminului. Acestuia din urma i-am spus ca, ori sufera de sindromul Stockholm, ori acel articol are alt scop. Tirgu Mures este in pretinsul Tinut Secuiesc iar romanii de acolo nu sint chiar rasfatati. Daca era de cenzurat, trebuia inceput cu inceputul. Poate totusi ca tot raul spre bine. In acest fel, vedem clar ca lumina zilei in ce consta de fapt civilizatia ungurilor. A se retine ca nu scuz neregulile semnalate in acel articol, daca sint reale.

  17. @Ovidiu Caraiman: Ce-l apuca? Ceea ce il apuca intotdeauna. Sarpele, cind i se face de par, iese la drum.

  18. Firesc este ca muritorii de rand sa vorbeasca (atunci cand o fac) despre Academia Romana numai la superlativ. Dar intr-o tara care timp de 70 de ani a fost si a ramas la discretia securitatii prin interpusii sai infiltrati in toate institutiile tarii, ne putem intreba logic daca Academia Romana ar fi unica exceptie de la aceasta mizerabila realitate. Chiar si fara argumente este imposibil sa crezi ca acest inalt for a fost scutit de prezenta ‘petrovilor’. Ba chiar putem crede ca intotdeauna acestia sunt majoritari atunci cand isi aleg capeteniile.

  19. Ilinca. Acum, nu vă fie cu supărare, dar ca să pierzi ceva, fie și ”onoarea” e nevoie, ”condiție sine qua non” să o ai…Mă îndoiesc că acest domn a avut-o. Să nu uităm că funcția, ce poate fi obținută mai ales la noi pe căi lăturalnice, nu echivalează cu onoarea. În acest caz, între cele două relația este de excludere-funcția a exclus onoarea din motive știute…Dar, vorba lui Topârceabu: ”Nu am încredere în Academie și nici la cine s-o reclam”

  20. CAT REGRETAU PLESU, LICHEANU, PATAPIEVICIU CA ASTA N-A AJUNS PRESEDINTELE ACADEMIEI??
    POATE=L IA OPREA LA ACOPERITI

  21. Onoare la Academia Romana? Mai curand in ultimul sat de munte. Este adevarat ca insusi Presedintele
    I.A.Pop gripeaza 2 salarii de la stat? Ca presedinte al Academiei si ca rector al UBB, a carei Carta a modificat-o, dupa instalarea la Bucuresti, fara acordul Ministerului Educatiei, pentru a-i permite sa-si satisfaca lacomia, sub masca baiatului cuminte, neconflictual?!!

  22. Umbli cu pira E. Mihaiescu , umbli cu pira ! Putrea obisnuintei , ce sa faci ! P . S.–Fie vorba intre noi , ca tu si Teodorescu sunteti academicieni , este un cosmar pt. Academia Romana !

  23. CARE ACADEMIE ??, ACADEMIA DE FOTBAL ?;ACADEMIA DE POLITIE ?? ;ACADEMIA DE STUDII POLITICE ??,vorba lui bunicu fiei tarana usoara -calci pe un rahat iese un deputat !! ,tot asa si cacaacademiile astea de taraba aparute ca mustele !.
    N-ati deschis gura DOMNILOR cand trebuia !,atunci cand s-a calcat in picioare scoala ,cand educatia a fost aruncata la gunoi ,cand escrocii nu mai erau interesati de scoala,educatie ci erau interesatisa faca bani .
    Nu v-ati scandalizat cand s-a dat autorizatie de functionare de catre statul roman la acele academii :de fotbal de politie care persiflau notiunea de ACADEMIE !.Cand se faceau doctori in stiinta la XEROX n-ati sarit in sus ,n-ati aparat onoarea
    ACADEMIEI ROMANE !.Azi va plingeti ?, si cu onoarea cum ramane ?(vorba lui Caragiale -las ca o spala…….., la garla ori la masina de spalat ,iar de uscat o s-o puneti la soare pe gard or pe ceva hartapele ori tambre.
    Cand nu-i cap vai de picioare . Cand rahat pui in traista ,rahat gasesti .

  24. „ONOARE: Cinste, integritate morală, probitate, corectitudine.” Onoare – sa nu fie oroare ! Mai fuse unu’ inainte de ’89 …, mai fusera si altii, dupa !
    – Asa ar fi bine, dar nu prea este ; se vede prea multa incrancenare ! De ce incrancenare ?!
    Vedeti-va-n oglinda, incracenatilor !!!

  25. „Onoare la Academia Romana? Mai curand in ultimul sat de munte. ”
    – Bine zici, Observatorule ! Pe la Academia Romana se aciuara multi neica-nimeni ! Din cauza aistor neica-nimeni, oameni de valoare disparura/vezi Pruteanu !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.