Japonia nu a aplicat soluţia coreeană, ci metodele drastice de la Wuhan. A ajuns la etapa relaxărilor, apoi, imediat, a avut o creştere de zece ori a cazurilor de infectări. Concluzia nu poate fi cosmetizată: în lipsa unui nivel ridicat al imunizării populaţiei (soluţia coreeană), etapa relaxărilor nu face decât să pregătească un val nou al contagiunii. Sub valul doi, noi falimente economice. Dacă va fi aplicată din nou soluţia Wuhan.
Bill Gates avertizase că va dura un an criza COVID 19.
Abia în acest context începe să devină mai clar, la noi, mesajul din „experimentul” Cataramă: da, nu neg virulenţa acestui virus, dar atrag atenţia că pentru a-i proteja pe cei vulnerabili am comis nu doar o crimă economică, ce va produce alt fel de vulnerabili, şomerii, dar şi una medicală, neglijându-i pe cronicii altor boli…
Imediat după 15 mai, ziua unei prime relaxări la noi, autorităţile s-au declarat îngrijorate de aglomerările cu distanţare discutabilă din peisajul uman românesc. Parcă ar fi spus: „Aţi vrut relaxare? Uite ce înseamnă relaxare!” Tot în acest context, câteva sute de protestatari au ieşit să denunţe ceea ce lor li se pare a fi o manipulare cu scop economic. Dar ministrul Câţu a ieşit şi el şi a anunţat că România ar fi trecut de la cădere la creştere economică. Căderea, desigur, ar fi fost opera guvernărilor anterioare, pesediste şi prepandemice. A spus, de asemenea, că are propriul său model de evaluare statistică.
Model statistic original a fost non-stop şi în evaluarea crizei COVID, căci au fost luate ca bază de calcul doar testările infecţiei, niciodată populaţia totală. Era ceva recomandat de OMS. Dar acelaşi OMS anunţase că potolirea contagiunii are să vină după o infectare de 70 la sută a populaţiei globale. Încetinirea răspândirii virusului era normal să conducă la amânarea atingerii locale a unui asemenea prag, iar prelungirea crizei avea să ducă la o serie mai lungă de falimente în lumea afacerilor mici şi mijlocii.
E clar că nu au fost puse în centrul atenţiei autoimunizările, ci a fost urmărit un scop managerial: să nu fie copleşite terapiile intensive. În schimb, spitalele au fost copleşite cu cazuri uşoare şi medii, iar medicii au fost consideraţi soldaţi de linia întâi ai unui război medical în care nu exista tratament omologat, nici autopsiere pentru a descifra cât se poate de clar cauza deceselor.
Acest big picture nu arată deloc raţional. Nu e raţional să laşi alte boli cronice fără consultanţă şi să concentrezi lupta cu moartea acolo unde nu ai niciun fel de tratament omologat. Nici nu mai trebuie să pui în balanţă falimentele şi criza economică, şi iraţionalul te izbeşte în moalele ochilor. Cât despre suspendările temporare ale drepturilor fundamentale, să lăsăm curţile supreme să-şi spună cuvântul.
Pana la urma o sa se aplica metoda suedeza adica fara prea multe restrictii si scapa cine poate.
S-ar putea ca in final sa descoperim ca autoizolarea nu a ajutat prea mult pe termen lung si ca in final trebuie sa trecem prin foc pentru a scapa de virus.
Dupa pararea mea autoizolarea nu ar fi trebuit folosita decat atunci cand sistemul medical nu poate face fata ingrijirii bolnavilor cu COVID 19 care sunt in stare grava.
Pe termen lung nu e este sustenabil sa trecem in izolare apoi sa relaxam apoi iara in izolare si tot asa. O sa facem praf economia si efectele negative ale crizei economice vor fi mai mari decat cele produse de virus.