Valul de ceață deasă

Alberto Castaldini

Scriitorul și jurnalistul italian Marcello Veneziani a publicat recent o carte interesantă intitulată La Cappa. Per una critica del presente (Voalul de ceață. Pentru o critică a prezentului) Ed. Marsilio, Venezia 2022, 208 pagini). Veneziani se exprimă cu claritate: „O ceață deasă învăluie lumea și ia vederea și respirația. Am alunecat de la o societate deschisă către o societate acoperită, prinși într-un sistem global care controlează și corectează totul: natură, gen, sănătate, istorie, limbă, gândire, religie. Bioliberal până la moarte, dar într-un regim de supraveghere totală. Între timp, Marea Mutație se profilează. Pentru a străpunge stratul asfixiant de ceatà care asuprește mintea și lumea, este necesar să te închipui cu o sabie specială”. Cuvintele lui sunt sugestive: am intrat într-o nouă eră în care cel mai mare pericol este pierderea viziunii noastre obiective asupra realității. Adică pierderea conștientizării noastre. „Totul își pierde conturul, consistența, memoria și viziunea”, scrie Veneziani. „Sexele trec granițele și se schimbă, diferențele se estompează și se uniformizează, natura este desființată (…) trecutul dispare, fiecare civilizație se instalează (…) Încetoșarea favorizează narcisismul de masă solitar și patologic”.

Voalul de ceață așternut peste noi de puterile, spirituale și umane, dușmanii creației, nu ne împiedică să respirăm, ci ne împiedică sà exercitàm acea vigilență a inimii și a minții care ne face să înțelegem marile înșelătorii sociale și politice aflate în curs de desfășurare. Teologul german Heinrich Spaemann a scris că puterile care îl provoacă pe Hristos și vor să-l subjuge pe om au trei strategii concentrice progresive: minciuna, posesia și anihilarea. Această tactică a fost aplicată nu numai de regimurile totalitare din secolul trecut. Este extrem de actuală și o vedem zi de zi în răsturnarea valorilor fundamentale, în războaie, în managementul pandemiilor, pe rețelele de socializare….

Ceața deasă descrisă de Veneziani ne învăluie creierul, ne sufocă inimile. Doar cei mai norocoși îi percep prezența grea: este ceva întunecat și sufocant în aer. Involuntar îmi vin în minte cuvintele Sfântului Pavel din scrisoarea către Efeseni cu privire la duhurile răului „care locuiesc în regiunile cerești” (Efeseni 6, 12), călăuzite de „căpetenia puterilor văzduhului, acel duh care acum operează în oameni răzvrătiți” (Efeseni 2,1-2). Trebuie precizat imediat că regiunile cerești menționate de Sfântul Pavel corespund cerului de deasupra capului nostru, pe care îl vedem cu ochii dacă vrem să privim în sus. În mentalitatea celor din vechime, aerul era de fapt locul în care trăiesc demonii, „stăpânitorii acestei lumi” (Efeseni 6,12). Nu întâmplător Iisus definește diavolul drept prinț al lumii (Ioan 14,30).

Marele teolog francez Jean Daniélou a scris că Dumnezeu a dat un înger păzitor fiecărei națiuni din lume. Dar libertatea omului, care este darul cel mai riscant și cea mai periculoasă armă, nu împiedică puterile malefice să influențeze conștiința popoarelor din cauza orbirii și corupției conducătorilor și colaboratorilor lor. În felul acesta este împiedicată slujirea îngerilor mijlocitori între Dumnezeu și omenire: Dumnezeu ne lasă liberi și toți avem o responsabilitate enormă.

Lumea acestei prime jumătăți a secolului XXI rămâne dominată de puteri militare și economice opuse: ele alimentează o luptă nemiloasă între Est și Vest. Declinul civilizației pare să se profileze, în ciuda asigurărilor „garanților păcii”. Aceste puteri sunt prezente și active și în așa-numitele democrații liberale, deoarece nici practica democratică nu este imună la înșelăciune și manipulare. Ne gândim la problemele avortului sau eutanasiei, sau la apărarea acelor teorii antropologice care vor să reîntemeieze umanitatea. Să nu uităm de manipularea mass-media: o „adaptare” a adevărului pe care l-am trăit în timpul pandemiei de Covid ca și în războaiele în curs. Toate evenimentele care îndoaie rezistența și conștiința a milioane de bărbați și femei. Ioan Paul al II-lea a fost explicit cu privire la acest subiect. De altfel, papa scria: «La rădăcina oricărei violențe împotriva aproapelui se află cedarea în fața „logicii” celui rău”, adică a celui care „a fost ucigaș de la început” (Ioan 8:44)”.

Spiritul totalitar (nu neapărat dictatorial: căci există și o „democrație omniprezentă”) își ghidează supușii, riguros împărțiți între prieteni sau dușmani ai puterii sale. Lumea este atât de repede cufundată în perspectiva lui (mai ții minte gluga de ceatà), înșelată de inițiativele planificate ale celor a căror putere este deja sortită eșecului. Cu toate acestea, omul are capacitatea de a lupta pentru a se elibera.

Călugărul de Rohia Nicolae Steinhardt scria: „Creștinul este (…) om și i se cere să devină Dumnezeu. El a fost creat curat și s-a făcut necurat și nu trebuie decât să se întoarcă la ceea ce a fost chemat să fie. Cu alte cuvinte, trebuie să lupte pentru a deveni cine este.” Această luptă are loc și prin convertire și iertare: prin deschiderea ochilor. De fapt, dacă pentru Steinhardt Isus este Dumnezeul iertării, diavolul este în schimb un contabil rece care enumeră fiecare eroare umană pentru a-l umili și a-l împiedica să se răscumpere.

Totuși, să ne amintim că strategia diavolului este repetitivă, la fel ca și erorile colaboratorilor săi „în carne și sânge” (Efeseni 6:12). Iar deghizarea democratică este o voal (o glugă, o paclă deasă, un capac; una cappa – in it.) care se potrivește prost cu cratita pe care Puterile au făcut-o pentru oamenii.

Traducere din it. de George Maxim