Vampirismul Ideologic al secolului XX se preschimbă încercând să-şi găsească un trup nou. Dar nu poate. Chiţăie. Suduie. Urlă. Răcneşte. Plânge. Se boceşte. Glugile secolului XX se furişează în catacombe dar lumina, lumina, care are de fapt mai multe viteze, le arde. Profesioniştii construiesc Meduza pe potriva provocărilor, pericolelor, nebuniilor şi zăpăcelilor dintr-o epocă pe care nimeni n-a gândit-o vreodată şi care s-a dat pe sine la iveală când ne aşteptam mai puţin. Noua Gnoză. Era Complexităţii. Socialismul?
Vai, e în putrefacţie. Liberalismul, vai e în putrefacţie. Conservatorismul e ridicol. Capitalismul? A existat vreodată? Revoluţia? A existat vreodată? Ridicola idee de Evoluţie? A existat vreodată? Aninarea în Darwinism? Oooo, colectivismul speciilor în toată splendoarea! Şi totuşi Istoria nu s-a sfârşit. De ce? Iată o întrebare stranie, nebună, zăpăcită! De ce nu se sfârşeşte istoria odată cu secolul XX?! Și de moazela Suzana se gândește la vampirismul politic!
Păi a trecut demoazela Suzana cu dirijabilul azi-noapte peste noi, fâș, fâș, eu trebăluiam pe la grajduri, caii fornăiau, un liliac împungea întunericul cu laserul lui nevăzut, luna, știrbă și somnoroasă, se prinsese printre crengi, sssst. În zori, când pachebotul australian a trecut pe după turlele bisericii, m-a chemat un vardist rotofei, pe nume Ipsilariu Norocel. Vino să vezi și dumneata ce mai drăcovenie, a zis el scărpinându-se în creștet, pe Strada Mare era un elefant. Ăla, elefantul, mânca înghețată la toneta lui Pasquale, de înțeles la ce căldură toridă era, curgea apa de pe noi. Pasquale stătea smirnă, nu mișca, un vânător cu vipușcă tot ochea elefantul, o domnișoară leșinase și nu știu care își făcea selfie cu elefantul și mai era unul care transmitea LIVE, făcea pe nebunul să-l vadă planeta cum mai era el pe fază, veniseră unii de la PNL, PSD, USR să caște gura, aiurea.
Toată povestea asta mi-a adus aminte de copilăria mea când, într-o vară, a venit pictorul municipal să imortalizeze o broscuță care cânta blues de mama focului pe un gard, dincolo de Arsenal. În sfârșit, pe lumea asta sunt tot felul de lucruri încântătoare pe care ar fi păcat să le scormonești. Uită-te la mine, mi-am făcut de treabă pe la grajduri o noapte întreagă să dau de urma unei cârtițe. Știam că e pe undeva, îi simțeam răsuflarea, mă gâdilau mustățile ei, ce făptură minunată! Dacă stau bine și mă gândesc, în ce le din urmă m-am lăsat păgubaș și m-am așezat pe trepte, în verandă, să văd răsăritul soarelui. Întâi a venit de undeva o lumină violet, apoi niște nori pufoși s-au ridicat de dincolo de râu. Era atât de frumos!Apoi, când s-a ițit soarele de după dealurile ruginii, l-am zărit pe Ipsilariu Norocel grăbindu-se încoace, asudat, precipitat și un pic speriat. Băse era din nou președinte. Iar domnișoara Suzana s-a gândit că vampirismul partidelor politice face din om o furnică. Și ce mare scofală sii fii o biată furnică? Căci fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător. Masticaţia nu pare a fi sensul ultim, deşertăciunea deşertăciunilor. A te adăposti de furtună nu pare a fi demersul către reflecţie. A strânge recoltele sau a juca la ruletă pare la fel de fad, de neimportant. Interpretarea Civismului, iluzorie.
Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Civismul i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al Civismului. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată. Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc. Alţii se împăunează cu ea.
Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea Civismului trece arareori drept virtute.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.