„Variaţiunile Goldberg”, în premieră la Secţia Germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca”

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu îşi aşteaptă publicul cu un nou titlu în premieră, montat de regizorul luxemburghez Charles Muller la Secţia Germană: Variaţiunile Goldberg de George Tabori. Avanpremiera are loc astăzi, la ora 19.00, iar premiera oficială va avea loc miercuri, 9 septembrie. Spectacolul este o coproducţie Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi Théâtre Municipal de la Ville d’Esch-sur-Alzette (Luxembourg).

Textul lui Tabori – scris în 1991 – este pe de o parte o farsă teatrală, iar pe de altă parte o piesă moralistă evreiască, ce conţine citate din Biblie sau din lirica lui Shakespeare şi Milton. Acţiunea se petrece în timpul repetiţiilor pentru un spectacol de teatru cu subiect biblic şi reflectă gândurile, dilemele şi pretenţiile regizorului şi actorilor implicaţi în spectacol. Replicile se caracterizează prin ironie şi un simţ al umorului tipic evreiesc, făcând ca spectacolul să devină o pledoarie pentru libertatea de expresie religioasă. De altfel, autorul a declarat în repetate rânduri că „farsa este forma literară perfectă”.

Tabori a evitat întotdeauna să se considere un autor evreu din diaspora. El spunea: „Nu m-am considerat evreu până când alţii nu m-au făcut evreu”. În Variaţiunile Goldberg, Tabori satirizează Vechiul Testament şi îşi exprimă convingerile despre religia creştină şi cea iudaică.

Scenografia: Dragoş Buhagiar.

În distribuţie: Johanna Adam, Emöke Boldizsár, Anca Cipariu, Krista Birkner, Ali Deac, Andrei Hansel, Daniel Bucher, Daniel Plier, Valentin Späth, Liviu Vlad, Cătălin Neghină, Dorin Pitariu.

Constantin Chiriac a subliniat, în Conferinţa de presă, importanţa colaborării dintre Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi Théâtre Municipal de la Ville d’Esch-sur-Alzette, care a început din anul 2007, când Sibiu şi Luxemburg au fost capitale europene ale culturii, colaborare materializată prin realizarea de proiecte în fiecare an. „De această dată, am ales să producem împreună un spectacol pe un text foarte puternic, semnat de George Tabori, pentru care beneficiem de vasta experienţă regizorală a lui Charles Muller, de extraordinarul simţ artistic al lui Dragoş Buhagiar şi de prezenţa uneia dintre cele mai importante actriţe din Germania, Krista Birkner, de la Berliner Ensemble”, a declarat Constantin Chiriac.

Regizorul Charles Muller şi-a exprimat bucuria de a lucra din nou cu actorii sibieni şi cu echipa tehnică a teatrului, după ce în anul 2009 a montat la TNRS spectacolul Sfârşit de partidă de Samuel Beckett, iar anul trecut, spectacolul Marat /Sade după Peter Weiss. „Ideea principală a acestui spectacol este că trebuie să ne apărăm democraţia prin orice mijloace, inclusiv prin teatru, indiferent de evenimentele prin care trecem. Teatrul este o poveste care nu se sfârşeşte niciodată”, a declarat regizorul. Născut la Luxemburg în 1953, Charles Muller a absolvit Cambridgeshire College of Arts and Technology în 1974. În perioada 1974-1977 a studiat teatrul la State Academy for Music and the Performing Arts Stuttgart.

A fost angajat ca actor la Teatrul Municipal din Heidelberg, apoi la Teatrul Municipal din Basel.

Charles Muller şi-a început cariera de regizor în anul 1984. Între anii 1980 şi 2004 apredat la Faculty of Theatre of the Higher Academy of Music of the Sarre, la State Academy for Music and the Performing Arts Stuttgart şi la Baden-Württemberg Film Academy Ludwigsburg.

În septembrie 1998 afost numit director la Faculty of Dramatic Art of the State Academy for Music and the Performing Arts Stuttgart, iar în 1999 director la Wilhelma Theatre Stuttgart.

Din septembrie 2004, Charles Muller este directorul Teatrului Municipal Esch-sur-Alzette din Luxemburg.

Scenograful Dragoş Buhagiar a vorbit audienţei despre bucuria de a face teatru împreună cu regizorul Charles Muller şi întreaga echipă a Naţionalului sibian, în condiţiile în care a fost acceptată ideea sa pentru o nouă formulă de sală, potrivită pentru acest text, în care publicul este inclus în reprezentaţie, făcând astfel parte din substanţa intimă a spectacolului.

Dragoş Buhagiar a absolvit Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1992. În acelaşi an a primit Premiul pentru cele mai bune costume la Festivalul Naţional de Teatru I. L. Caragiale pentru spectacolul Jacques şi stăpânul său, pus în scenă la Teatrul Mic din Bucureşti.

Piesa este o pledoarie pentru libertatea religioasă

S-a implicat în numeroase proiecte artistice şi din zona media şi advertising, de la spectacole de teatru la filme de scurt şi lung metraj, emisiuni sau show-uri de televiziune, videoclipuri, spoturi şi grafică publicitară şi evenimente corporatiste.

A colaborat cu majoritatea teatrelor de prim rang din ţară, creând spectacole alături de regizori şi artişti premiaţi, precum Silviu Purcărete, Helmut Stürmer, Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, Andriy Zholdak, Răzvan Mazilu, Dragoş Galgoţiu, Radu Afrim, Lia Bugnar sau Radu Alexandru Nica.

Dragoş Buhagiar este câştigătorul a şase Premii UNITER pentru cea mai bună scenografie, pentru spectacolele Roberto Zucco şi Orfanul Zhao în 1996, Chira Chiralina şi Fraţii în 1997, Şcoala femeilor în 2000, Baal şi Alchimistul în 2003, Oblomov în 2004, Elisaveta Bam în 2007, Shaking Shakespeare în 2011.

A fost distins cu câte două premii ale Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru din România (AICT) şi ale Festivalului de Dramaturgie Contemporană din Braşov şi a primit alte patru nominalizări UNITER.

Din 2008 colaborează cu Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, semnând scenografia pentru spectacolele Hamlet şi Breaking the waves (regia: Radu Alexandru Nica), Turandot (regia: Andriy Zholdak), Felii (de Lia Bugnar), Opinia publică şi Absolventul (regia: Theodor Cristian Popescu), Ultima zi a tinereţii (regia: Yury Kordonsky), D’ale Carnavalului, Călătoriile lui Gulliver şi Oidip (regia: Silviu Purcărete), Platonov şi Împotriva democraţiei (regia: Alexandru Dabija), Marat/Sade (regia: Charles Muller), Tattoo (regia Radu Afrim), Girafe şi Bizoni (regia Radu Afrim), Fantoma e aici (regia Kushida Kazuyoshi), Nathan înţeleptul (regia Armin Petras).

George Tabori s-a născut pe 24 mai 1914 la Budapesta şi s-a stins la 93 de ani, la domiciliul său din Berlin, pe 23 iulie2007. A fost dramaturg şi regizor de teatru, cetăţean britanic de origine evreiască maghiară. Era al doilea fiu al jurnalistului, scriitorului şi istoricului amator Cornelius Tabori (1879-1944). După terminarea liceului, în 1932, George Tabori a plecat la Berlin, unde a început să înveţe meseria de hotelier, apoi s-a mutat în oraşul Dresda. S-a văzut nevoit să părăsească Germania în 1933, din cauza originii sale evreieşti, întrucât naziştii acaparaseră puterea.

În 1941 aprimit cetăţenia britanică. Până în 1943 aactivat în calitate de corespondent de război, dar şi ca ofiţer al serviciului de informaţii al armatei britanice, cu numele conspirativ Turner. Tabori nu a reuşit să-şi convingă părinţii să emigreze. Tatăl său, ca marea majoritate a membrilor familiei, a murit în 1944 la Auschwitz, iar mama sa, Elsa, a fost singura care a scăpat de deportare într-o împrejurare norocoasă. Tabori a lucrat până în 1947 ca traducător pentru BBC în Londra. În 1945 a terminat primul său roman, Beneath the stone (Sub piatră).

În1947 aplecat în Statele Unite cu intenţia să rămână cel mult câteva luni. A rămas douăzeci de ani. A fost scenarist şi dramaturg la Hollywood, unde a întreţinut legătura cu scriitori şi alţi oameni de cultură germani exilaţi, ca Bertolt Brecht, Thomas Mann, Lion Feuchtwanger. Tabori a tradus din operele scriitorilor Bertolt Brecht şi Max Frisch. Debutul lui ca regizor a avut loc în 1955.

S-a întors în Europa în 1969. În 1971 s-a mutat în Republica Federală Germania. În 1975 afondat Bremen Theaterlabor (Laboratorul de teatru din Bremen), pe care l-a condus până în 1978, când s-a mutat la München. Aici a organizat spectacole importante, cu piese de Beckett (Aşteptându-l pe Godot), Euripide (Medeea, sub titlul M). Prima operă a montat-o în 1986 la Opera din Viena (Paiaţe de Leoncavallo). Punctul culminant al carierei l-a reprezentat activitatea la Burgtheater din Viena, sub conducerea lui Claus Peymann.

Principalele piese de teatru: Die Kannibalen (Canibalii – 1969), Sigmunds Freude (Bucuria lui Sigmund; aluzie la numele psihanalistului Sigmund Freud – 1975), Talk Show (1976), Mutters Courage (Curajul mamei; în memoria mamei sale; aluzie la piesa Mutter Courage de Bertolt Brecht – 1979), Jubiläum (1983), Peepshow (1984), Schuldig geboren (Născut vinovat – 1987), Mein Kampf (1987), Weisman und Rotgesicht (Faţă albă şi faţă roşie – 1990), Goldberg-Variationen (1991) Requiem für einen Spion (1993), Die Ballade vom Wiener Schnitzel (1996), Gesegnete Mahlzeit (Prânz binecuvântat – 2007).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.