Goethe Fest a marcat, printr-o serie de manifestări dedicate istoriei culturale a clădirii și interacțiunii cu publicul, deschiderea noului sediu al Institutului concentrat asupra promovării reperelor germane la București.
Goethe-Institut s-a mutat pe Calea Dorobanți 32 într-un sediu format din trei clădiri. Un Pavilion Cultural, numit „Pavilion 32”, unde se află biblioteca și sala de evenimente, etajul 1 al unei alte clădiri de birouri de 8 etaje unde există 6 săli de curs ultra modern echipate și o a treia clădire, care este chiar fosta grădiniță germană și în care se află acum administrația și birourile departamentelor de cultură și limbă germană.
În weekendul 5-6 octombrie 2018 a avut loc pe Calea Dorobanți 32 festivitatea de deschidere intitulată Goethe-Fest.
E.S. Ambasadorul Germaniei, Cord Meier-Klodt, a declarat, la inaugurarea noului sediu al Institutului Goethe la Bucureşti, că acesta este „un spaţiu profund european”, un loc în care poate fi învăţată limba germană, o „cheie” către un orizont mai larg.
De altfel, diplomatul a vorbit, la evenimentul de inaugurare, în română, germană şi engleză, ceea ce el însuşi a numit un „cocktail lingvistic„. Prima urare către Institutul Goethe a fost spusă, cu umor, în engleză – „a warm welcome to the new kid on the block” (un călduros bun-venit noului puşti din cartier – n.r.).
El s-a referit şi la moto-ul institutului: „Deschide pentru tine!”. E.S. Cord Meier-Klodt a apreciat că această expresie descrie „un spaţiu profund european unde poţi descoperi cheile necesare pentru a te putea mişca liber prin culturi diferite”. Vorbind şi despre faptul că, prin intermediul institutului, cei interesaţi învaţă limba germană, el a subliniat libertatea de mişcare pe care tinerii o au în prezent. „Tineretul european modern merge unde-i place, unde găseşte spaţiul creativ potrivit, fie la Berlin, la Londra sau la Cluj”, a spus diplomatul.
E.S. Cord Meier-Klodt a vorbit şi despre trecutul Institutului Goethe, care, până în 2007, a avut sediul unde în prezent este reşedinţa ambasadorului Germaniei.
„Ne place reşedinţa noastră şi nu e greu de înţeles că, trăind acum acolo, nu vrem să trăim cu conştiinţa încărcată (…) De aceea sunt extrem de uşurat că Institutul şi-a găsit în sfârşit casa potrivită”, a glumit el.
Cord Meier-Klodt a prezentat şi oferta Institutului Goethe. „La ofertă specială veţi găsi limba germană şi un spectru larg de activităţi culturale, de la cele mai clasice până la cele foarte contemporane – muzică, film, teatru, arte digitale, jocuri. (…) Învăţaţi germană şi aveţi cheia către un spaţiu european mai larg şi toate acestea în acest oraş frumos şi ţară frumoasă, cu o tradiţie pluriculturală, plurietnică plurilingvistică şi profund europeană, ce include rădăcinile germane şi datează de secole”, a punctat ambasadorul Germaniei la Bucureşti.
Artistul Dan Perjovschi a prezentat o serie de imagini cu lucrări semnate de el, dar şi fotografii ce imortalizează momente esenţiale din istoria recentă.
„Cred că sunt câteva motive pentru care am fost invitat să vorbesc la deschiderea noului sediu Goethe. Ca artist vizual, pentru mine, fiecare centru cultural din această ţară a fost un aliat în timpul dictaturii, dar şi în vremuri de democraţie”, a spus Perjovschi. El a mărturisit că este născut în 1961, în acelaşi an cu Zidul Berlinului. „Eu eram pe partea fără graffiti”, a spus el, prezentând o fotografie cu zidul ce a împărţit Berlinul în două. „Zidul Berlinului a căzut. Dar sunt mai multe ziduri în lumea aceasta, unele create recent – între bogaţi şi săraci, tot mai multe ziduri. Să trecem de ele , trebuie să facem găuri în ele”, a spus Perjovschi, care a vorbit de propriul zid, pe care creează la Sibiu, de opt ani, un proiect artistic numit Ziarul Orizontal.
Perjovschi a vorbit de planurile sale din viitorul apropiat. „M-am născut în 1961, în acelaşi timp cu zidul acesta. I-am supravieţuit, încă sunt în picioare, iar o parte din Zidul Berlinului este în faţa Memorialului (Revoluţiei – n.r.) din Timişoara . Voi desena pe spatele său, în cadrul unui show, pe 19 octombrie, anul acesta”, a spus artistul.
Goethe-Fest s-a deschis cu vernisarea expoziției „Games and Politics”, o expoziție de jocuri video care provoacă vizitatorul să reflecteze asupra rolului jocului în societatea actuală și abordează, în plan artistic, tematici precum critica mijloacelor media, migrația, raporturile de putere, rolul sexelor și militarismul.
18 jocuri video (16 care pot fi jucate și două în versiunea „Let’s Play“) îi invită pe vizitatori să joace și să reflecteze asupra rolului jocurilor. Ele sunt completate de trei documentare pe această temă. Jocurile abordează, în plan artistic, tematici precum critica mijloacelor media, migrația, raporturile de putere, rolul sexelor și militarismul.
Nu trebuie uitat nici planul dezvoltării și utilizării jocurilor și acțiunea politică prin intermediul jocurilor video. Aproape toate jocurile prezentate sunt lansate pe o piață, dincolo de marea industrie a jocurilor de divertisment. Jocurile video s-au poziționat deja de multă vreme ca o formă proprie de artă. Artiștii folosesc acest mediu pentru a supune analizei modul de funcționare și limitele jocului. Designerii de jocuri se orientează spre noi tematici și grupuri țintă. Iar marile muzee descoperă jocurile de calculator ca bunuri culturale, care trebuie colecționate și păstrate.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada 5.10-21.10.2018 în următorul interval orar: luni-vineri, orele 15-20; sâmbătă, orele 11-18 și va fi ghidată pe toată perioada de către doi studenți de la UNARTE.
În cele două zile de festival, vizitatorii s-au putut bucura de o proiecție interactivă pe fațada noului sediu, un concept creat de Aural Eye Visions Studio pentru Goethe-Institut. Instalatia vizuală se concentrează pe tematica video games, fiind inspirată din expoziția Games and Politics.
Un moment deosebit în cadrul Goethe-Fest a fost concertul performativ susținut de Karpov not Kasparov. Band-ul este un duet care a început să facă muzică pe baza regulilor și strategiilor specifice șahului. Poate părea complicat, dar rezultatul este întotdeauna o melodie foarte dansabilă, uneori inspirată din folclorul oriental (pentru că șahul este un joc oriental) și întotdeauna amestecată cu un sound în forță, inspirat din muzica de dans a anilor ’80.
Evenimentul a continuat cu un adevărat carusel de momente culturale: Expoziție Games and Politics • Performance Labirintul Bucuriei • Ateliere de limba germană • Jocuri pentru copii • Sesiuni de board games • Biblioteca Obiectelor • Face Painting cu Livia Fălcaru • Actionbound • Video-mapping Aural Eye.
7. Ei, da, Frau Menschenmenge: după ce veţi păşi „pe lumea cealaltă”, veţi intra în anchetă. Veţi fi interogată în mod violent. Veţi avea de dat socoteală, Poliţiei Cereşti, pentru „complicitate la tentativa de Asasinare a Noului Heydrich” – cel supranumit, încă de pe acum, Măcelarul Bucureştilor… O tentativă de asasinare mediatică…
În ipoteza că din familia dvs. face parte vreun nepot – violonist! -, aveţi ocazia să vedeţi ce-l aşteaptă şi pe dînsul, dacă va refuza să vă denunţe…
Filmul „Anthropoid” reconstituie destul de fidel descinderea şi ancheta Gestapo-ului din Praga.
Luaţi exemplu de la Maria Moravec şi pregătiţi-vă, din vreme, o capsulă cu cianură. Nu strică să o purtaţi în permanenţă asupra dvs. Că nu se ştie cînd apare Judex Tremendus… Şi, cum nu îi veţi putea suporta Prezenţa Radiantă, SIGUR veţi opta pentru sinucidere. Da, numai că moartea nu vă va scăpa de Anchetă. Căci faptele noastre ne urmează… Judecătorul Înfricoşător are să vă găsească oriunde v-aţi afla…
Deci, gura mare, Frau Buluc! Pregătiţi-vă să o înghiţiţi… Cianura este „cheia” către „un orizont mai larg”… N-am ce vă face dacă aţi fost „fecioară nechibzuită”. În loc de „lichidul spermatic al Mirelui”, în loc de Lichidul vieţii, veţi înghiţi Lichidul morţii…
„Deschide pentru tine!”.
5. „„Ne place reşedinţa noastră şi nu e greu de înţeles că, trăind acum acolo, nu vrem să trăim cu conştiinţa încărcată (…)”
Aferim! Altminteri, într-o lume dominată de iudeo-masonerie, nu conştiinţa contează, ci subconştientul.
6. „Goethe-Fest s-a deschis cu vernisarea expoziției „Games and Politics”, o expoziție de jocuri video care provoacă vizitatorul să reflecteze asupra rolului jocului în societatea actuală și abordează, în plan artistic, tematici precum critica mijloacelor media, migrația, raporturile de putere, rolul sexelor și militarismul.”
Oh, da! Aveţi, mai jos, un link către două fişiere video (de scurtă durată şi de mici dimensiuni). Sînt două secvenţe extrase din pelicula Anthropoid, care a vut premiera în anul 2016.
https://mega.nz/#F!SIdmWAzA!UR2sGvAy_qVDT8D1NQlejQ
Jocuri video… Camerele de tortură pot fi numite „camere de joacă”!
Conform Wikipedia, „Operațiunea Anthropoid a fost numele de cod al asasinării Obergruppenführer-ului SS și General der Polizei Reinhard Heydrich, conducătorul Biroului de securitate al Reichului (Reichssicherheitshauptamt, RSHA), și protector interimar al Boemiei și Moraviei.”
4. „E.S. Ambasadorul Germaniei, Cord Meier-Klodt, a declarat, la inaugurarea noului sediu al Institutului Goethe la Bucureşti, că acesta este „un spaţiu profund european”, un loc în care poate fi învăţată limba germană, o „cheie” către un orizont mai larg.” El s-a referit şi la moto-ul institutului: „Deschide pentru tine!”.
Sehr gut! Excelenţa Sa ştie ce vorbeşte. Speak German or die! (că tot s-a menţionat expresia „cocteil lingvistiv”) În general, încăperile de tortură sînt spaţii situate „în profunzime”, la sub-subsolurile clădirilor.
Cum ar veni, teritoriul germanofon este Ţara Făgăduinţei…
Cine doreşte să intre în graţiile anchetatorilor, cine doreşte să scape teafără din celulă, spre a ajunge la un orizont -roşu-alb-negru – mai larg, ar face bine să înveţe limba torţionarilor. Deschide, pentru tine, gura…
Cine ştie dacă, la Ambasada Germaniei din România, nu au fost aduşi, pe şest, sub acoperire diplomatică, „agenţi” cu simpatii-nostalgii neonaziste, demni urmaşi ai lui Horst Böhme, Kurt Geißler, şi Gustav Richter… Ar trebui să fiţi mai prudentă cînd vă apropiaţi de Pavilion 32, Frau Buluc. Chiar dacă ştiţi că toate „ismele” sînt creaţia aceleiaşi, unice, malefice, iudeo-masonerii, deci nu aţi avea motive să vă temeţi. „Mişcările” pot oricînd scăpa de sub controlul centrului ocult de putere. Iar pînă la restabilirea influenţei, „rebelii care au rîvnit la autonomie” pot comite „fapte reprobabile” – ale căror victime le cad Mangalenele care se vînd pe 33 de arginţi. Unde mai punem, Pavilion 32 este de fapt pavilionul „urechii” serviciilor secrete germane…
2. Primul semnal de alarmă cu privire la caracterul şi misiunea noului ataşat de poliţie SS a parvenit de la consilierul de legaţie Hermann von Ritgen. Ritgen, care conducea serviciul de informaţii politice al Legaţiei germane din Bucureşti şi care colabora şi cu Eugen Cristescu, a ţinut să-l avertizeze pe vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, prin intermediul unei scrisori din 16 iunie 1942 că „în următoarele zile va veni la Legaţie, în calitate de ataşat de poliţie, un comandant SS de rang superior şi colonel de poliţie Horst Böhme. A fost pînă în prezent mîna dreaptă a lui Heydrich, în Praga. Dumnealui este obişnuit cu metodele de lucru din Protectorat.” Sosirea lui Böhme în capitala României a fost primită cu îngrijorare şi reticenţă, nu numai de autorităţile române, ci şi de cele germane. Potrivit mărturiei lui Radu Lecca, Killinger „cînd a auzit de această numire mi-a spus că va începe o vreme grea pentru Centrala Evreilor”, iar consilierul pentru chestiunile evreieşti, Hauptsturmführerul SS Gustav Richter [delegat din partea Gestapo], „care între timp se mai «domesticise»”, a fost la rîndul său „foarte îngrijorat de sosirea acestui şef”. Temerile acestora erau pe deplin justificate dacă ţinem seama de reputaţia Standartenführer-ului SS Horst Böhme, dar mai ale de declaraţia neeechivocă a noului ataşat de poliţie potrivit căreia venise la Bucureşti „pentru a spori patrimoniul lui Himmler”.
1. Notă: cf. istoricului cercet. şt. pr. Ottmar Traşcă, în România, „însărcinatul special al Poliţiei de Siguranţă”, ulterior „ataşatul de poliţie SS de pe lîngă Legaţia germană din Bucureşti”, a început să activeze din vara anului 1940, se pare în urma cererii formulate în acest sens de autorităţile române. La 6 iulie 1940, conducătorul RSHA, Gruppenführer-ul SS Reinhard Heydrich, îl informa pe ministrul de Externe Joachim von Ribbentrop, că, în urma dorinţei exprimate de şeful Poliţiei de Siguranţă, Nicky Ştefănescu, cu ocazia vizitei pe care acesta o efectuase la Berlin, în sensul aprofundării colaborării cu „Poliţia germană în chestiuni legate de sabotaj şi atentatele cu explozibil, prin delegarea la Bucureşti a unui funcţionar criminalist german”, luase decizia trimiterii în acest scop, în capitala României, „începând cu 15 iulie, a SS Obersturmführer-Kriminalkommissar Kurt Geißler”, solicitând totodată Legaţiei germane din Bucureşti sprijinirea activităţii acestuia. Ministerul de Externe a aprobat solicitarea, astfel că în scurt timp Kurt Geißler şi-a luat în primire postul, fiind ajutat de o echipă de colaboratori din care făceau parte Obersturmführer-ul SS-Kriminalkommissar conte Hans Koenen, Kriminalsekretär Fritz Drees şi Kanzleiangestellte Liselotte Freitag.
După 27 mai 1942, cînd Reinhard Heydrich a fost victima unui atentat organizat de un grup de comando cehoslovac, din exil, Standartenführer-ul SS Horst Böhme, în calitate de adjunct al lui Heydrich, în aria competenţelor sale, a dezlănţuit represalii sălbatice împotriva populaţiei nevinovate. În pofida excesului său de zel, în acelaşi an a fost detaşat ca ataşat de poliţie pe lîngă Legaţia germană de la Bucureşti.
În rîndurile care urmează voi cita cîteva fraze din articolul semnat de dama Buluc (sau Frau Menschenmenge, în traducere liberă), fraze urmate de scurte comentarii.
0. „Un Pavilion Cultural, numit „Pavilion 32”, unde se află biblioteca și sala de evenimente (…)”
Pavilion 32 ar putea fi asimilat – de ce nu? -, dacă nu unui Hangar 18, sau unei Area 51, atunci unui loc camuflat de detenţiune; unui loc de „[benevolă] custodie protectoare” (Shutzhaft); unei anticamere de anchetă – „intensificată”, prelungită. O anchetă dură, brutală, aspră, nemiloasă…
O bibliotecă de dosare penale şi o sală „de evenimente”… În orice caz, mi se parea de-a mirarea că o filosemită ca dvs. a avut curajul să se apropie de „Pavilionul 32”. De ce? Deoarece…
Pe de o parte…
– „O nouă organizaţie extremistă, „Mişcarea cetăţenilor REICHULUI”, bagă spaima în germani. Foarte mulţi membri sunt poliţişti”
http://www.aktual24.ro/o-noua-organizatie-extremista-miscarea-cetatenilor-reichului-baga-spaima-in-germani-foarte-multi-membri-sunt-politisti/
Iar pe de altă parte se preconizează…
– „Desființarea Forumului German [al Germanilor din România]”
http://www.sroscas.ro/site/2018/10/02/desfiintarea-forumului-german/
Or, se ştie, între Ambasada Germaniei în România, şi FDGR, există nu doar „anumite legături”, ci un veritabil cordon ombilical…