VIDEO Ce i-a răspuns Dominic Fritz unei politiciene de la extrema stângă germană care cere ca românii din Germania să nu mai primească alocație pentru copiii din România

Ce i-a răspuns președintele USR

„Dragă doamnă Wagenknecht, nu mai copiați după doamna Weidel.

Când spuneți că politica germană ar trebui să se gândească mai mult la Bitterfeld și mai puțin la București, cei doi de B or fi ei o aliterație simpatică, dar dincolo de asta nu are absolut niciun sens. Vă explic de ce, așa, de la Timișoara până în Turingia.

Vreți ca oamenii care muncesc și plătesc impozite în Germania să nu mai primească alocație pentru copii dacă aceștia trăiesc în străinătate. Și justificați asta spunând că „La Bitterfeld oamenii stau la coadă la banca de alimente, iar la București se virează banii contribuabililor.”

Înțeleg, dragă doamnă Wagenknecht, că nu cunoașteți alt oraș românesc care începe cu B, dar exemplul șchiopătează rău. Bucureștiul are un PIB pe cap de locuitor cu aproximativ 30% mai mare decât districtul Bitterfeld. Capitala României nu ia nimănui nimic. Nici eu nu spun că Berlinul e zonă calamitată doar pentru că zeci de mii de medici și asistente din România țin în viață sistemul medical german.

Adevărul este că peste o jumătate de milion de românce și români plătesc în Germania impozit pe salariu și contribuții sociale. În total, probabil că ajung așa vreo 7, 8, 9 miliarde de euro în contul statului german, care finanțează și Bitterfeldul. Alocațiile pentru copiii care trăiesc în România reprezintă, faceți și dumneavoastră socoteala, poate în jur de 1%, deci o fărâmă din suma totală. Și oricum, de multe ori se plătește doar diferența față de alocația românească.

Alocația pentru copii nu e pomană în Germania. Cine plătește impozit pe salariu are dreptul la ea. Dacă i-o tăiați zidarului din Botoșani pentru că al lui copil merge la școală în România, el primește pentru aceeași muncă mai puțin decât colegul lui din Bitterfeld, care stă lângă el pe aceeași schelă. Salariu egal pentru muncă egală, doamnă Wagenknecht, asta era cândva politică de stânga.

Și da, nici mie nu-mi place că aproape 60.000 de copii din România trebuie să trăiască permanent fără mama sau fără tata, pentru că cel puțin unul dintre părinți muncește pe un salariu amărât undeva în UE. Dar că vreți acum să-i mai pedepsiți o dată pe acești copii, doamnă Wagenknecht, tăindu-le alocația, asta e de-a dreptul dezgustător.

Eu cred, dragă doamnă Wagenknecht, că știți foarte bine că ce propuneți nu e deloc compatibil cu dreptul european. Alimentați niște clișee vechi și ieftine despre români și le ambalați într-o pseudo-reformă, doar ca să vă dați bine pe lângă doamna Weidel. Și cu asta contribuiți exact ZERO la îmbunătățirea situației acelor germani de care pretindeți că vă pasă atât de mult. Tocmai dumneavoastră îi asmuțiți, pentru câteva click-uri, pe est-germani împotriva est-europenilor.

În 1989, adică în anul în care dumneavoastră, doamnă Wagenknecht, ați intrat în SED, partidul comunist din RDG, aici la Timișoara zeci de revoluționari au fost uciși de regimul Ceaușescu, pentru că au ieșit în stradă pentru libertate și pentru dreptul de a aparține Europei. Arătați un pic de respect, doamnă Wagenknecht, pentru că Europa liberă, care vă permite să vă răspândiți tezele aiurite, a fost construită și se construiește în continuare și de românce și români.

Bucureștiul și Bitterfeldul vă așteaptă scuzele.”