”Deşi aproape necunoscut în România, Jean Negulesco a fost una dintre gloriile Hollywood-ului, un deschizător de drumuri în cinematografia americană a anilor ’40-’50 şi viu aplaudat în anii ’60, lucrând cu cele mai cunoscute staruri ale lumii.”.
Aflat în California, realizatorul TV Dan Negru a filmat steaua dedicată lui Negulesco, remarcând că pe cât de cunoscut a fost în America, pe atât de necunoscut a fost la noi.
Jean Negulesco (Ioan Negulescu) a fost primul regizor de origine română nominalizat la premiile Oscar.
Jean Negulesco s-a născut pe 13 martie 1900 la Craiova și a decedat pe 18 iulie 1993 la Marbella, Spania
VIDEO
„Singurul” sau „primul” ? … Ca, daca o fi fost primul, sigur cred ca lui Negulescu i-a urmat Sergiu Nicolaescu, cu distopia „Revolutiunea romana din decembrie ’89. Pe meandrele concretului” …
Poate ii vine vreunui realizator „romanesc” ideea sa faca un serial cu viata lui „Nea Jenica”, care a fost intr-adevar de poveste.
Si asa ne mai destindem si noi un pic, dupa gramada de filme realizate in stil „neorealism romanesc” (cu viata mizerabila de aici, „ca asta le place sa vada alora din vest”, care acorda premiile cinematografice).
Ce i-a trecut lui nenea Negulesco pîn Pennys, plus vro doua duzini de neveste, nici sultanii nu visau! Bravo! E nemuritor!
Este cunoscut in Romania de toti amatorii de film ! Acum – multi- ani a aparut si o biografie amanuntita !
Daca autorul articolului e incult, apoi alti multi romani stiu mai mult !
Și totuși, Edward G.Robinson actor american NĂSCUT ÎN București, de origine evreu-român a primit premiul Oscar. În 1973 Academia de Film Americană a decis să îi acorde Oscarul pentru întreaga carieră. Robinson nu a mai apucat să îşi primească premiul. A murit pe 26 ianuarie 1973, cu două săptămani inainte de ceremonia de acordare a premiilor.
A trebuit a să plece în America pafaristul ăsta model anii ‘50 ,care a mâncat ,,cozonac “ în democrația de după 1989 ( in Occident ar fi fost zero barat), ca să aflăm și noi de un român Jean Negulesco , actor , pictor , scenarist , regizor care in 1929 s- a lansat la Hollywood , apoi a ajuns în studiourile ,, 20th Century-Fox “ unde a lucrat până în anul 1970. A fost membru al ,,Academy of Motion Picture și premiat cu ,, The Laurel Award “ pentru întreaga sa producție regizorală. A fost singurul roman deținător al unei stele pe aleea ,, Walk of Fame”. Deși a fost premiat de Academia Română , românii mai ales generațiile tinere , începând cu ,,decreteii” nu știu nimic despre valorile românești care au fost valori mondiale reale , modele pentru ei. Nu vorbim de perioada comunismului negru 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 dar și de cei 34 de ani care au trecut deja.
Român poate doar după cetățenie. Talentul a fost mai degrabă moștenit de pe partea averii părinților; n-am săpat să văd dacă mai mult de pe-a lui taică-su sau de pe partea maică-si. Sau ați uitat că Holiudu e afacere intertribală.
Majoritatea, chiar la vremea aceea, erau homosexuali. Dar poate „al nostru” a fost altfel.
E foarte cunoscut. Pe langa M Monroe, P Lorre si cine stie cati actori mari si cunoscuti a avut in distributii, probabil ca D Negru s a gandit cum ca isi face vreun nume ca Ioan Grigorescu cu filmari prin lume. Alta explicatie nu gasesc.
Cum de n-au luat nici măcar o „Zmeură de aur”, circarii ăștia de după ’89 , care-și zic regizori români și care au tot fost premiați prin Europa, ba cu palmieri, ba cu urși , fie ei de hargint ori de haur. Singura artă scoasă la înaintare era zeflemeaua de mahala, vis a vis de sărăcia poporului român din perioada comunistă. Niște clovni jalnici cu producții cinematografice de toată jena făcute parcă de ONG-uri. Nu știu , dacă ați remarcat că filmele românești sunt catastrofale pe partea sonoră. Pur și simplu nu poți înțelege un dialog, cap- coadă. Și radio Europa Liberă se auzea mai bine.Așa că, de ne convine sau nu, Jean al nostru nu va fi dat la o parte de alt „monstru sacru” român, prea curând.