Vindecări şi execuţii

Orgoliul profesional al şefilor de clinici produce o falsificare a realităţii: se creează iluzia că spitalele luptă cu COVID 19, când în fapt ele combat pandemia (răspândirea virusului), nu boala ca atare.

Vindecări şi execuţii

Orgoliul profesional al şefilor de clinici produce o falsificare a realităţii: se creează iluzia că spitalele luptă cu COVID 19, când în fapt ele combat pandemia (răspândirea virusului), nu boala ca atare.

Moralmente, nu pot să înţeleg concursul dintre medici cu tema „Cine e cel mai mare vindecător de COVID 19?”. Medicii ştiu prea bine că nu au un tratament validat ştiinţific pentru această boală, dar simt nevoia să se laude cu vindecările, neştiind câte sunt autoimunizări şi câte reale vindecări.

Mai grav este că, în felul acesta, se ascunde un adevăr: faptul că şi la noi spitalizările sunt, de fapt, carantinizări. Atâta vreme cât niciun medic din lume nu cunoaşte încă un tratament omologat, aproape peste tot spitalizările sunt mai ales acţiuni de încetinire a răspândirii virusului, nu acţiuni curative. Orgoliul profesional al şefilor de clinici produce o falsificare a realităţii: se creează iluzia că spitalele luptă cu COVID 19, când în fapt ele combat pandemia (răspândirea virusului), nu boala ca atare.
Să nu se înţeleagă că devotamentul uman al corpului medical la patul pacienţilor nu joacă un rol foarte important într-o terapie fără tratament omologat. Pe de altă parte, avem exemplul altor ţări care au ales să nu transforme spitalele în carantine. Situaţia sanitară acolo nu este nici mai bună, nici mai rea decât la noi.
Luc Montagnier, laureat Nobel, cel care a descoperit existenţa virusului HIV susţine că SARS-CoV 2 este un produs de laborator. Cu atât mai abitir, doctorii nu au cum să cunoască un tratament adecvat acestei creaţii.
Doctorul Cercel nu a jucat în hora acestor vraci lăudăroşi. Poate şi de aceea johanniştii l-au executat ca pe un duşman al poporului. I-au pus în gură ceea ce zisese Tătaru, ministrul sănătăţii, apoi i-au cerut ministrului să-i pregătească demiterea.
Nu se putea să nu ne punem noi poalele în cap şi în toiul unei pandemii. Ne-am obişnuit cu ea? Atunci, hai să-i executăm pe cei care nu gândesc ca noi. Aproape toată presa a pus botul la această execuţie fascistă.

De ce, vere Wernere? Oare nu şi pentru că Adrian Streinu-Cercel gândeşte la fel ca Luc Montagnier? Faptul că a criticat Operaţiunea „Sparanghelul” n-ar putea fi ceva suficient de grav pentru ca tunurile propagandei negre să fie puse pe el ca pe vremea lui Dragnea?

Distribuie articolul pe:

11 comentarii

  1. Unele comentarii ale profesorului doctor Adrian Stăinu-Cercel au deranjat foarte mult, fiind vorbe de interese foarte mari, fără a spune că domnia sa nu ar putea avea alte interese de prestigiu profesional şi/sau interese materiale. Prea multe critici la adresa modului în care este gestionată pandemia de Guvern. Păcat că i-a „sărit ţandăra” după ce a fost împiedicat să impună unele măsuri ştiindu-se cât de răzbunător poate fi „preşedintele lucrului bine făcut”, caracteristică de care Puterea Reală se foloseşte din plin.
    În România ca nicăieri în lume. Atât oamenii de ştiinţă/specialiştii cât şi oamenii politici au făcut declaraţii greşite în lunile acestei crize teribile. Fireşti în noianul de informaţii schimbătoare şi presiunea crizei. Peste tot cei „pedepsiţi”, evident în limitele regulilor democratice şi nu ale vreunei „dictaturi”, fie şi de „urgenţă” – sic! – sunt politicienii. Numai în România sunt demişi oamenii de ştiinţă, specialiştii. Cu toate orgoliile şi monomaniile lor nu ne fac mai mult rău în Consiliile ştiinţifice decât ne fac mizeriile politice din instituţiile oficiale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.