Vinul românesc există

Nu am văzut acte de naștere pentru marile daruri ale civilizației. Nici pentru vin. Vinul vine de pe undeva de pe văile însorite care se varsă în Mediterana. Și în Marea Neagră. Prima mărturie a dispărut împreună cu norocosul și binecuvîntatul descoperitor. Sigur, minunea s-a petrecut abia după ce omul a aprins focul, a descoperit roata, a deprins meșteșugul vînătorii și al confecționării armelor, a învățat să lupte și să cucerească. Și să ridice cetăți. Abia atunci cînd a devenit conștient de ceasul de odihnă, de meditație și de plăcere, cînd s-a speriat de moarte și de trecerea aiuritoare a bucuriilor, abia atunci, în preajma Mediteranei, o minte iscoditoare și cuprinsă de îndoieli s-a ferit de soare și a zdrobit cu durere cine știe ce soi de struguri și a căzut pe gînduri. O fi stat prea mult, crezînd că va găsi un pui de răspuns la toate cele care-i colindau mintea și se va fi trezit cu minunea răsărită din fermentație.

Vinul bun este un mare semn de civilizație. Subdezvoltații care n-au descoperit durerea trecerii timpului și „savoir vivre“ nu fac vinuri. Nici războinicii, nici cuceritorii, nici hapsînii. Nici retrograzii. Vinul este opera (o lucrare de artă pe un dar al naturii) unor caractere speciale. Comuniștii nu puteau să facă vin de clasă. Numai vagoane, hectare, cisterne și tone. Nu stăpîneau știința, nu aveau răbdare, nu-i lăsa caracterul, nu puteau împăca via și vinul cu ideologia obligatorie. Comunismul a fost unul dintre cele mai triste și mai grotești capitole din istoria vinului. Pentru vinul românesc, comunismul a fost și cel mai cumplit eșec. Parcă s-au rupt zeci de cuie ale scării de ieșire din neant și totul a recăzut în timp și în prăpastie. S-au îmbolnăvit plantațiile, s-au dărîmat cramele, au putrezit budanele, au fost încarcerați proprietarii, au fugit oenologii, au dominat grobienii și nepricepuții. Adevărații iubitori de vin s-au ascuns, s-au retras strîngînd din măsele și au murit în beciuri fără lumină și fără butoaie. Numai în subteranele din Moldova s-au mai salvat crame, vinuri vechi, profesioniști, oenologi de școală veche și producții din anii buni, bolșevicii păstrînd pentru ei ceea ce nu înțelegeau și nu puteau scoate din pămînt, dar iubeau pînă la disperare.

Schimbarea de lume din 1989 trasează o graniță în timp. Apare vinul românesc de podgorie mică, iese din anonimat pătimașul și discretul iubitor de vin rar, se ridică primele crame și se restaurează cîteva ferme celebre prin vinuri de renume. Domeniile Coroanei, Recașul, Ceptura, Cramele Prinţului Știrbei renasc în peisaj cum nimeni nu își închipuia. Pămîntul de pe dealurile subcarpatice este luat la ochi de marii producători străini care își ridică ferme pe noile lor proprietăți neașteptat de primitoare și de ofertante. Apar primii străini care semnează vinuri românești. Guy de Tyrel de Poix, Faleschini și baronul von Kripp au fost între cei dintîi. După ani de ridicol și amatorism, sosește și prima medalie de aur luată la un concurs internațional. Cine a obținut primele puncte Parker și cine s-a întors cu aur de la Vinexpo, de la Bordeaux?

Numai cine a petrecut un pic de timp între cei care au izbutit să posede vinuri de mare clasă va fi înțeles că are de-a face cu niște caractere speciale. În primul rînd, foarte puternice. Via din care vinul cel bun cere timp. Ani și ani, zeci de ani. Pînă rădăcinile ajung în adîncul pămîntului spre a lua de acolo esențe care pornesc în soare și prin frunze se întorc în boabe e nevoie de timp, de decenii, de răbdare, de tăcere și de ochi înțelept. De ce se pătează frunzele, de ce unii struguri au mai mult zahăr și alții sunt acri? Numai omul care zăbovește lîngă frunza viței și încearcă să citească toate arcuirile corzii și toate petele frunzei, numai el se apropie de un răspuns, deși după o viață cei mai mulți zic că n-au aflat totul. Omul viei și al vinului nu iubește văgăuna, nu suportă viscolul, nu se minte pe sine și nu e bun de gură. Culmea, omul viei și al vinului adulmecă parfumurile și sărută paharul, plimbînd apoi pe bolta palatină, sigur, cea mai prietenoasă dintre minunile civilizației.

Adică vinul bun. (C.N.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.