Visele renumitei soprane Natalie Dessay pentru 2014

Să cânte pe scena de la „Olympia” era unul dintre visurile din copilărie ale sopranei Natalie Dessay. „N-am dorit niciodată să fac operă. Opera a venit la mine. Dorinţa mea era să joc comedie, să cânt, mă imaginam în pielea lui Judy Garland, a Lizei Minnelli sau a Barbrei Streisand. Viaţa a decis altfel, nu regret nimic şi nu reneg nimic din ceea ce mi-a adus cariera lirică”. Astăzi revine însă la visul din copilărie. Are deja un agent pentru spectacolele care nu înseamnă operă, primeşte propuneri de la teatre şi chiar pentru film.

Succesul de public al acestor apariţii în teatru a fost impresionant. La operă, din cauza poveştii, a decorurilor, a regiei, dar şi a fosei pentru orchestră, există o separare între scenă şi sală. Ceea ce nu se întâmpă la “Olympia”. În plus, uneori improvizează, mai ales în balade sau “Valse de lilas” ori “Les Moulins de mon coeur”.

Pentru 2014, soprana Natalie Dessay pregăteşte şi un program brazilian, a cărui idee îi aparţine chitaristului Liat Cohen, în care va cânta două arii de Villa-Lobos şi duete împreună cu Helena Noguerra şi Agnes Jaoui.

În plus, s-a îndreptat şi către lecturile publice, pentru că i-a plăcut întotdeana să recite. În 2012, a citit de două ori monologul lui Molly Bloom din “Ulysses” de James Joyce, pe care îl va relua de cinci ori în ianuarie 2014, iar în iunie va citi, la “Odeon”, “L’Echange des princesses” de Chantal Thomas.  De altfel, Natalie Dessay a înregistrat, acompaniată de ansamblul “Agora”, poveşti pentru copii: „Cutia cu jucării” de Debussy, “Mica sirenă” de Andersen, pe muzică „împrumutată” din Peer Gynt, şi “Povestea lui Babar” de Poulenc. Iar împreună cu prietena ei Gaëlle Méchaly au publicat o carte-disc a spectacolului „Sortileges et carafons”. Gaëlle Méchaly cântă, iar Dessay povesteşte.

În „Fiica regimentului”, la Covent Garden

Natalie Dessay a încarnat personaje fermecătoare: Lucia, Manon, Violetta, Ofelia, Euridice a lui Offenbach, Melisanda. Dar, după părerea ei, muzica lui Bellini este sublimă, însă, pe plan dramatic, perspectivele Aminei sunt  limitate. Este şi motivul pentru care a refuzat “Puritanii”, mai ales că rolul Elvirei este redutabil în plan vocal. Unul dintre regizorii ei preferaţi este Laurent Pelly, pentru că îi conduce pe artişti în universul lui. Dar i-au plăcut experienţele cu Robert Carson sau Patrice Caurier şi Moshe Leiser sau cu Jean-François Sivadier în “Traviata”.

Natalie Dessay a regretat întotdeuna că natura vocii i-a limitat repertoriul. „Ce poţi face când eşti soprană de coloratură? În afara secolului al XIX-lea, ce-aş fi putut spera în repertoriu baroc? Am cântat Alcina şi Giulio Cesare, Haendel nu mi-ar fi putut niciodată oferi un  rol mai frumos decât Cleopatra. (…) Dacă aş fi avut posiilittea să le încarnez pe Salome sau Tosca, nu mi-aş fi pus atâtea întrebări. Dar n-am putut spera nici măcar la Tatiana din «Evgheni Oneghin», opera mea preferată!”.

Ar fi dorit să cânte Desdemona sau Elisabeth de Valois.

Natalie Dessay şi Michel Legrand

S-a crezut multă vreme că va apărea în Lulu, dar „ Este o femeie fascinantă, dar cere o pregătire teribil de lungă şi de dificilă. Mărturisesc că învăţ foarte încet, un cântec simplu îmi ia două sau trei săptămâni. Lulu mi-ar fi cerut doi ani de pregătire, ca să nu mai vorbim că mi-e geu să învăţ dacă nu joc efectiv; de fapt, învăţ cu corpul”.

În rolul Violettei

Au existat zvonuri potrivit cărora, soprana ar intenţiona să se retragă. Ele au pornit, crede Natalie Dessay, de la un jurnalist din San Francisco, căruia, fiind foarte obosită, i-a mărturisit probabil că simte dorinţa să renunţe. “Dar, spune ea, cum nu sunt întotdeauna în pas cu epoca mea, nu m-am gândit niciun moment că în epoca internetului, a facebook-ului, a reţelelor de socializare, cea mai mică informaţie se transmite cu viteza gândului şi face înconjurul lumii în câteva minute”.

Această pauză lirică a venit după “Manon”, montată la “Capitol” în Toulouse, locul în care a debutat, fiind coristă cu 25 de ani în urmă. „S-a închis o buclă”, a afirmat artista.  

“Voi susţine un turneu cu recitaluri, împreună cu Michel Legrand”

Soprana nu are niciun proiect de operă până la sârşitul stagiunii, dar asta nu înseamnă că nu va cânta. Alături de Michel Legrand, Philippe Cassard, Angnïs Jaoui sau Laurent Naouri, va evolua într-o serie de concerte până în  luna iunie, în mai multe teatre franceze: Théâtre Bouffes du Nord, în 19 mai, Théâtre Imperial de Compiégne, în 22 mai, Sala Gaveau în 27 mai… Recent a susţinut un recital împreună cu Michel Legrand, la Nancy.

Cu acest prilej, soprana declara că un turneu în Franţa nu este foarte obositor, pentru că distanţele sunt relativ scurte, iar concertele sunt mult mai puţin obositoare din punct de vedere fizic decât spectacolele de operă.

Natalie Dessay şi Juan Diego Flores în „Somnambula„

Turneul din această stagiune, alături de Michel Legrand a inclus Canada, cu trei seri în Quebec (11, 12 şi 13 decembrie), două apariţii la Montreal (20 şi 21 decembrie), două la Toronto (15 şi 16 decembrie), şi una la Otawa (23 decembrie). Este aşteptată apoi în Europa, la Londra. În luna martie, are programate concerte la New York, la Carnegie Hall, la San Francisco, cu Philippe Cassard la pian, pentru o seară cu melodii franţuzeşti şi germane, semnate de Clara Schumann, Brahms, Duparc, Fauré, Poulenc… I se adaugă concerte împreună cu soţul ei, Laurent Naouri şi pianistul Maciej Pikulski, altele cu mezzosoprana Stella Grigorian şi Shani Diluka la pian, având în program mai ales duete de Fauré şi Poulenc.

Cu toate acestea, nu intenţionează să renunţe definitiv la operă. “Dacă mi se propune un spectacol frumos, cu o distribuţie bine aleasă şi un regizor care mă interesează, desigur, voi accepta”, mărturiseşte într-un interviu acordat lui Michel Parouty, în “Opera”. De altfel, este aşeptată pentru câteva apariţii în rolul Marie din „Fiica regimentului”. Este însă decisă să reducă numărul spectacolelor, în comparaţie cu perioadele precedente. „Dar eu sunt o persoană care soseşte încă de la prima repetiţie  şi nu înaintea repetiţiei generale, ceea ce înseamnă că între primul moment şi sfârşitul reprezentaţiilor sunt mobilizată timp de peste două luni. Este foarte mult şi este un stres la care nu vreau să mă mai expun. Doresc acum să explorez alte direcţii. Chiar dacă ştiu că a juca teatru este la fel de stresant”.

Ideea concertelor cu Michel Legrand s-a datorat şi impresiei puternice pe care i-a făcut-o, în copilărie, filmul „Peau d’âne” al lui Jacques Demy. A fost fascinată de poveste, de frumuseţea lui Catherine Deneuve şi de muzică. O fascinaţie care n-a dispărut.  În consecinţă, când Laurent Pelly i-a propus un spectacol „Carte blanche” la Teatrul Naţional din Toulouse, s-a gândit  la această veche impresie şi i-a mărturisit-o în glumă. Acesta însă a fost încântat. Împreună cu Michel Legrand a ales 20 de cântece şi au pregătit un spectacol, pus în scenă de Laurent Pelly. Totul se petrecea în 2009. Au cântat acompaniaţi de un big band, câteva instrumente cu coarde, o harpă şi un  pian. Au vrut să organizeze un  turneu, dar cum era prea complicat, au ales o formulă mai simplă, numai cu Michel Legrand la pian, cu care au debutat la câteva festivaluri: la Gordes, Montpazier, Sisteron…

A fost o experienţă nouă, pentru că până atunci nu mai cântase cu microfon şi, mai ales, a trebuit să cânte cu două octave mai jos. Dar experienţa a încântat-o, iar microfonul i-a dat, după cum spunea, impresia că este „mai aproape de cuvinte”, că spune o poveste şi că relaţia cu publicul este mai intimă.

“Mi-ar plăcea să încerc Hello, Dolly!”

Spre deosebire de operă, în teatru, consideră Natalie Dessay, actorul este mai puţin încorsetat în privinţa ritmului, a tăcerilor şi nu trebuie să fie la fel de atent la tehnica vocală. În pofida faptului că respectă compozitorii şi face efortul de a cânta bine, soprana consideră că Opera este în primul rând  teatru, dar unii cântăreţi nu dau atenţie acestui lucru. Talentul unui regizor de operă constă în realizarea omogenităţii cu o distribuţie iniţial disparată. În plus, în Operă, contractele sunt semnate cu ani înainte, iar soliştii nu ştiu cum va fi vocea lor la momentul montării. Avantajul teatrului constă şi în faptul că soprana poate juca roluri de femei de vârsta ei şi nu de jună primă, cum sunt eroinele din repertoriul său. Există desigur o convenţie, dar nu-i place să vadă femei în vârstă în roluri de tânără, nici în teatru, nici în operă.

În „Lucia di Lammermoor„

Comedia muzicală i se pare o bună modalitate de tranziţie de la operă la teatru. „Ca şi opereta, este o şcoală eficientă pentru scenă, pentru că te obligă să cânţi, să dansezi, să joci… Nu este imposibil ca în lunile următoare să prezentăm «Umbrelele din  Cherbourg» în concert. Printre marile comedii muzicale mi-ar plăcea să încerc «Hello, Dolly!» Este o femeie de vârsta mea, dinamică, un  rol de aur”.

Întrebată despe proiectele discografice, Natalie Dessay a mărturisit că va înregistra, împreună cu Philippe Cassard, un recital cu piese franţuzeşti de Poulenc, Duparc, Fauré… O alegere datorată faptului că repertoriul franţuzesc îi dă un sentiment de legitimitate. „Când cânt într-o limbă străină, ştiu perfect ce spun. Dar în franceză imaginaţia mea este stimulată mai mult”.

Cunoscută şi în afara cercului iubitorilor de operă, datorită interesului pe care i l-a arătat televiziunea, consideră că „O cântăreaţă de operă este un fel de animal de târg, mai ales cu acutele mele stratosferice din tinereţe. Oamenilor le place la mine felul de a cânta un anumit repertoriu, mai uman, dincolo de pura virtuozitate”.

Una dintre pasiunile sopranei este cinema-ul. Mărturiseşte că îi apreciază în mod special pe regizorii Albert Dupontel, a cărui peliculă văzută relativ recent, “Neuf mois ferme” i-a plăcut foarte mult, ca şi “La Vie d’Adele” al lui Abdellatif Kechiche sau “Inside Llewyn Davis” al fraţilor Coen. Iar dintre actori, este entuziasmată de Cate Blanchett, strălucitoare în “Blue Jasmin” al lui Woody Allen, sau, în teatru, Dominique Blanc, „fabuloasă” în “La Locandiera” de la “Théâtre Atelier”.  

Natalie Dessay este interesată şi de tinerii cântăreţi, ale căror albume le cumpără cu regularitate. I-au plăcut cele ale lui Stromae şi Brigitte, apreciază prestaţiile lui Camille, Jeanne Cherhal, Thomas Fersen, Juliette şi iubeşte discurile lui Maxime Le Forestier. De fiecare dată se gândeşte că nimic nu este mai dificil ca Opera şi, de fiecare dată îşi spune apoi că nu are dreptate.

În momentele în care a abordat pedagogia, a simţit o împlinire, dar consideră că este o responsabilitate extraordinară şi se teme să nu dea sfaturi proaste. “Meseria este mult mai dificilă astăzi. Eu am început progresiv, în teatre din provincie. În zilele noastre, tinerii trebuie să suporte de la început o presiune enormă, altfel nu găsesc de lucru”, afirmă soprana.

Dar dincolo de toate succesele şi proiectele de viitor, familia este lucrul cel mai important pentru ea. Soţul ei, Laurent Naouri, va cânta în curând Iago, la Bordeaux, un rol capital pentru el. Fiul lor, în vârstă de 18 ani, studiază actoria, iar fiica este încă în liceu şi dovedeşte calităţi pentru desen, canto şi echitaţie…

Natalie Dessay alături de Ioan Holender

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.