La Gădălin, chiar după intrarea în sat, Ioan Opriţa are o fermă de vaci şi o brutărie, în spatele unei vile înalte, vernil, cu coloane albe şi pitici de grădină pe iarbă. Pare că fix subvenţia de la stat nu-i lipseşte, dar, fără ea, dezvoltarea afacerii cu lapte e incertă. Şi iar ajungem la povestea cu alimentele mai scumpe, cu favorizarea producătorilor din celelalte ţări din Uniunea Europeană şi cu omorârea producătorilor locali. Şi la alte poveşti, spuse de ambiţiosul Opriţa cu o voce de bas. Cuvintele lui spun mai multe decât alte cuvinte, la fel cum faptele spun mai multe decât cuvintele.
Să ieşim din criză cu agricultura
Nu ne aşteptăm la o soluţie în urma negocierilor, decât la promisiuni. N-ar fi nici prima, nici ultima dată când primim numai promisiuni. Normal că trebuie început pe calea dialogului, probabil o să mai avem întâlniri, o să încercăm să-i deşteptăm pe domnii noştri conducători, să-şi dea seama că agricultura e un segment vital pentru economie.
Ştiţi creşterea aceea de 8%, când domnul Tăriceanu a zis că duduia economia ţării? Acela a fost unul din cei mai buni ani agricoli din ’89 încoace, una din cele mai bune producţii de grâu din ’89 încoace şi a înclinat foarte mult balanţa pentru creşterea economică. Dar şi acea recoltă a fost obţinută datorită acordării subvenţiei la păioase, în toamnă.
Anul ăsta va fi un an agricol foarte prost, deoarece sunt foarte multe zone calamitate. Eu mi-am asigurat cultura de grâu, dar nu mi-a fost afectată, din fericire. Porumbul şi soia mi-au fost distruse aproape în totalitate. Din cauză de ploi, grindină şi-aşa mai departe.
Acţiuni mari la Bucureşti, toţi agricultorii
Dacă nu se va veni cu soluţii concrete, vom face acţiuni mari la Bucureşti, altceva n-avem ce face. De data asta, cred că împreună cu toţi, toate ramurile din agricultură: sectorul vegetal, oieri, văcari, pentru că toţi avem probleme şi toţi o să ieşim în stradă. Cred că se va ajunge la blocarea de drumuri naţionale, cu utilaje, tractoare. Altfel nu se mai poate.
La noi e foarte greu, automat se ajunge la acţiuni de răzbunare. Zice „să nu mai fie comunism, dictatură”. Dar francezii au ieşit şi au blocat Parisul fără autorizaţie, germanii au blocat vămile fără autorizaţie. La noi, numai că n-am respectat traseul pentru o manifestaţie şi liderii noştri au primit 150 de milioane amendă.
Viaţa grea de fermier(i)
Nu mai avem subvenţii, nici măcar pe cele de anul trecut, care oricum erau infime faţă de cele ale colegilor din Uniunea Europeană. Ne aflăm în faţa unei concurenţe neloiale. Noi, neavând formele de sprijin, nu putem vinde laptele la preţul pe care-l vând colegii noştri. Procesatorii se gândesc strict economic, ca orice întreprinzători. N-o să-mi dea mie un preţ mai mare când îl poate lua de afară cu un preţ mult mai mic.
Anul trecut, subvenţia era de 570 de lei. Am obţinut-o tot în urma proceselor de stradă şi am reuşit s-o obţinem pentru că a fost un an electoral, de ce să n-o recunoaştem? Apoi ni s-a spus că s-ar putea s-o majoreze, ca acum să ne trezim că n-o primim deloc. Subvenţia pe calitatea laptelui s-a scos, acei trei bani pe litru. Dar n-am înţeles de ce, deoarece în România încă se procesează lapte nonconform. De ce nu-i sprijini pe cei cu lapte conform?
Pe noi nu ne interesează cine a fost la guvernare. A fost statul român. şi-a luat angajament la UE că va creşte progresiv subvenţia, până la nivelul de afară…

Puiul, porcul, bătrânii, copiii
Vaca de lapte nu prezintă interes. Puiul prezintă interes, porcul… Sunt cicluri scurte de producţie, se obţin profituri mai mari şi mai rapide.
Nu ştiu de ce n-a acceptat statul să facă un TVA diferenţiat. În Spania, la produsele de bază, lapte, carne, pâine… e la 4%. La produsele de lux – da, pui 25% la casetofoane, la… Sunt bătrâni, sunt copii, ei cu ce-s vinovaţi?
Ar trebui să primesc acum în jur de 80 de milioane (din fondul de ajutor de la UE – n.r.). E bună decât nimic, dar, având în vedere că motorina mă costă aproape 50 pe lună, vă daţi seama că nu e mare lucru.
Principala problemă acum e că toată lumea are credite. Au luat mai ales cei cu fermă în stare bună, cei cu fermă autorizată sanitar-veterinar, cum e a noastră, unde a fost nevoie să facem investiţii. Mai sunt cei cu programe europene în derulare şi acum e foarte greu să le mai cofinanţeze.
Hai-hui în Europa, bani nema
În perioada asta torn betoane, construiesc. Nu te poţi opri. Dacă vrei să te extinzi… Te-ai angajat la nişte credite, îţi faci un plan de afaceri, tre’ să-l duci la capăt.
Ferma am început-o acum opt ani, de la un hobby. Am luat şapte vaci de la o cunoştinţă care nu mai voia să le ţină. Apoi am mai fost pe la amici care aveau vaci, am văzut cum stau treburile, am zis să fac şi eu un business de-ăsta. Dar, înainte de asta, am ieşit, am colindat prin toate ţările care stau bine pe vaca de lapte: Olanda, Austria, Germania, Danemarca, chiar şi Franţa. Am adaptat un proiect ce s-a potrivit pe locaţia mea şi i-am dat drumul.
Tot ce am făcut am făcut în regie proprie. Am încercat de două ori să accesez fonduri europene. Nu am reuşit. Nu mi s-a dat un răspuns clar. A doua oară am primit răspuns că proiectul este eligibil, dar nu este finanţabil. M-am dezamăgit foarte tare de fondurile astea europene.
Eu voiam numai pentru utilaje, să devin mai eficient. Să am consum mai mic, să-mi pot face lucrările la timp. Să ştiţi că timpul în agricultură este foarte important.
Atunci, aşa, pe propriile forţe, am accesat nişte credite care n-au fost în condiţii tocmai avantajoase, am luat utilaje second, dar în stare bună de funcţionare, cu care mă descurc şi îmi fac nevoile acum.
Mâncarea scumpă ar fi sărăcie
Până acum am investit cam 200.000 de euro. Asta implică vacile ce le-am adus din Germania, sala de muls, tractoare, construcţia ca atare. Nu mi-am tras o linie să văd dacă şi cât am câştigat. Totul a fost reinvestit pe parcurs. Am tras numai banii cât să trăim.
Într-o fermă nu te poţi opri din investiţii. Apare tehnologie nouă pe care trebuie s-o adopţi, altfel eşti nerentabil.
Oriunde în lumea civilizată, ca să fie mâncare ieftină, agricultura este susţinută, subvenţionată. Clar, deci n-are rost să discutăm. Fără sprijin, mâncarea ar fi foarte scumpă. şi asta ar fi sărăcie.
Sunt patru angajaţi, cu mine cinci, la un efectiv total de 100 de capete, din care 40 de vaci cu lapte, restul e tineret pe diverse categorii de vârstă, de la viţei sugari la juninci gestante.
Brutăria şi panificaţia le aveam înainte (de ferma de vaci – n.r.), acum au devenit obiecte secundare de activitate în cadrul firmei. Încercăm să facem un circuit închis, să producem noi furajul pentru animale, grâul pentru moară şi făina pentru brutărie.
Domnii de la sanitar-veterinar
Într-adevăr, dacă lăsam după domnii de la sanitar-veterinar, erau foarte multe condiţii de pus şi, efectiv, era aproape imposibil să le îndeplinim. După multe certuri şi divergenţe, inclusiv la nivel regional şi chiar central, am ajuns la un numitor comun. Cu unele nu suntem de acord, dar cu unele într-adevăr suntem.
N-aş fi de acord, de exemplu, cu îngrădirea obligatorie, inclusiv a spaţiului unde se ţin furajele. Apoi, cu filtrele, cu filtrul pentru angajaţi. Într-adevăr, un vestiar în care să aibă oamenii să facă un duş, să se dezbrace, să se îmbrace în condiţii decente. Dar filtru… intri pe o parte, ieşi pe cealaltă, tot în fermă.
Cu condiţiile de bunăstare, de furajare sunt de acord. Dacă respecţi un minim de igienă şi de stare de bunăstare a animalelor, şi inspectorii sunt mai maleabili şi trec cu vederea anumite lucruri.
Parametrii şi viitorul
Acum vindem în jur de 500 de litri de lapte pe zi. La un leu şi zece bani, unşpe mii, doişpe mii, în funcţie şi de parametrii de calitate ai laptelui. Dacă atingi parametrii şi-i depăşeşti, eşti bonificat.
Viitorul nu-l văd roz, dar eu nu mă pot opri. Sunt tânăr şi tre’ să fiu optimist. Dacă aş fi pesimist, aş zice că lichidez tot. Dar nici asta nu pot, că exact cum a scăzut valoarea terenurilor, aşa a scăzut şi valoarea animalelor, ca să zic aşa.
Oricum, nu vând, că vreau să mă extind, să mă dezvolt.
Mihai Gădălean
Preluare din ftr.ro