USL s-a rupt; lupii tineri, domnii Ponta şi Antonescu, nu au rezistat mult timp multiplelor capcane întinse. Ruptura constituie o mare victorie a domnului preşedinte Traian Băsescu, care a jucat în ultimul an, nepermis, şi rolul de opoziţie la USL („Sunt singur în faţa USL, dar le ţin piept cât pot. Unde sunt ţepele? Justiţia este cea care-i trage în ţeapă”).
O criză absurdă, de orgolii, fără nicio justificare ideologică, economică, socială sau măcar politică, s-a terminat astfel lamentabil. Consecinţele imediate sau pe termen mediu pot fi foarte grave pentru România, mai ales acum când la graniţa ţării, în Ucraina, se adună nori negri.
PNL „a dat vrabia din mână pe păunul de pe gard” ieşind din USL, fără să-i pese de votanţii săi. Voinţa populară a fost astfel călcată în picioare. Este mai simplu să dezertezi decât să lupţi din greu, zi de zi, pas cu pas, pentru obţinerea unor rezultate, pentru impunerea unor principii, decât să-ţi ţii cuvântul dat; se numeşte iresponsabilitate şi lipsă de democraţie.
Pe fondul vorbelor grele proferate curent de la nivelul Preşedinţiei la adresa Guvernului şi Parlamentului, care au dat tonul, s-au înmulţit şi vorbele grele între Guvern (domnul Ponta) şi Parlament (domnul Antonescu). A fost (este) o ceartă generală pe nimic, cu atacuri la persoană, la ore de vârf, televizate sau la televizor. Miza cea mare? Alegerile prezidenţiale din acest an.
Nu am văzut nicio ceartă în USL pe probleme economice, sociale, ideologice.
Nu am văzut nicio dezbatere cu argumente în Parlament, în universităţi sau în media pe probleme importante pentru români, cum sunt independenţa justiţiei, corupţia generalizată, învăţământul, sănătatea, agricultura, transporturile, fiscalitatea, strategia naţională, strategia energetică naţională, liberalizarea preţului la energie, Roşia Montană, gazele de şist, oportunitatea privatizărilor Oltchim, CFR Marfă etc.; sau pe problemele regionalizării, federalizării, a suveranităţii pierdute prin intrarea în UE (conform Mario Draghi, şeful Băncii Europene), a imigraţiei şi emigraţiei, a împrumuturilor la FMI; a războiului economic la care participăm neputincioşi etc.
Nu se discută dilema europeană: „O Europă mai integrată” (More Europe) versus „O Europă mai bună” (Better Europe).
Nu s-au discutat niciodată problema monarhică şi legalitatea republicii instaurate la noi de tancurile ruseşti.
Mai este astăzi domnul Crin Antonescu un candidat bun pentru Preşedinţia României?
Constituţia României, la Art. 80, alin. (1), spune: “Preşedintele României reprezintă satul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării”. Deci preşedintele României trebuie să fie garantul unităţii ţării, al unităţii cetăţenilor ei.
Actualul Preşedinte, domnul Traian Băsescu, a devenit şi rămâne, după cum s-a dovedit în mai multe rânduri, garantul divizării, nu al unităţii ţării, încălcând astfel Constituţia; acest lucru nu l-a determinat însă să demisioneze şi nici demiterea domniei sale nu a reuşit în vara lui 2012.
Candidatul USL la Preşedinţie până ieri, domnul Crin Antonescu, prin decizia sa (ca preşedinte al PNL) de ieşire din USL fără motive temeinice, a divizat atât membrii PNL, cât şi votanţii PNL şi chiar votanţii PSD, dovedind astfel că nu are nici domnia sa calităţile unui Preşedinte de ţară. (Asta pe lângă mersul ţanţoş, cu mâna în buzunar sau în freză, şi răspunsurile nervoase, presărate cu epitete neelegante – defectele mari care îi anulează calităţile de orator.)
Cearta şi lupta politică sterilă pentru postul de preşedinte al ţării vor continua, în detrimentul problemelor reale, care rămân nesoluţionate. Asta este republica. Vă place?
Eu m-am săturat de republică, de preşedinţii pe care i-am avut, din 1948 încoace (cu excepţia care este domnul Preşedinte Emil Constantinescu), de luptele pentru putere.
Un şef de Stat care să nu fie legat de nici un partid, care să instaureze pacea naţională, care să creeze atmosfera de unitate şi solidaritate naţională, în jurul unui ideal naţional, care să dea tonul unui alfel de comportament în societate, mult mai stilat, nu poate fi decât un rege (sau o regină), şi asta într-o monarhie constituţională, care înseamnă stabilitate şi continuitate.
De aceea vreau monarhie şi rege (sau regină). Vreau o nouă constituţie, monarhică, nu o constituţie republicană revizuită. O comisie mixtă (parlament şi societatea civilă) ar putea să rezolve această problemă în acest an, ca să serbăm altfel 1 decembrie şi cei 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Ce ziceţi?
Afrodita Iorgulescu,
profesor emerit
27 februarie 2014
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.