Sondajele electorale din Franța îl plasează pe președintele Macron pe primul loc în preferințele alegătorilor pentru alegerile prezidențiale din 2022. Macron înregistrează circa 25%. Este urmat de Marine Le Pen, lidera Frontului Național, rebotezat Adunarea Națională, cu circa 17%. Apoi urmează Xavier Bertrand, care i-a părăsit pe gaulliști și vrea să candideze independent; are circa 12,8%. Negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier, vrea să candideze din partea Republicanilor și are circa 9%. Calculele pot fi date peste cap de un candidat considerat de extremă-dreapta, care încă nu a declarat oficial că va participa la alegeri – Eric Zemmour – , cotat cu peste 15% din intenția de vot.
Zemmour este considerat uneori o capcană pentru Marine Le Pen, omul care intră în cursă pentru a scinda tabăra naționalistă și a ajuta la o victorie ușoara pentru Macron. Alteori, Zemmour este privit ca personajul care îi va da lovitura de grație actualului președinte.
Cine este Eric Zemmour? În timpul recentei sale vizite la Londra, pentru o campanie prezidențială încă nedeclarată oficial, i s-au închis în nas multe uși – partidele britanice s-au ferit să se asocieze cu acest politician de extremă-dreapta în ascensiune. Jurnaliștii de la Unherd și The Spectator au realizat interviuri cu el, însă foarte sumare. Rezultă însă din aceste interviuri că Zemmour nu are un program politic cu adevărat, ci are doar multa elocință, apreciată de cele doua publicații britanice.
”Sunt produsul colonizării franceze. Nu sunt printre cei care îl condamnă pe colonistul francez. Eu îi mulțumesc”, spune Zemmour. ”Cred că statele sunt apogeul civilizației. Îmi plac diferențele dintre țări. Îmi place că englezii sunt foarte diferiți de francezi, așa cum francezii sunt diferiți de germani. Marea tragedie a globalizării este că elimină lumea în care țările erau diferite, iar în interiorul fiecărei țări exista o mare coerență culturală”. Cine este Zemmour, istoricul născut într-o familie de evrei berberi din Algeria, cu o mamă care vorbea mai bine araba decât franceza, și devenit naționalist francez înfocat?
Răspunsul poate fi dat de fragmentele de mai jos din discursul ținut de Zemmour în luna septembrie, la Convenția Dreptei, la Paris, o încercare de unificare a extremei drepte din Franța în vederea alegerilor de anul viitor. După acest discurs, Zemmour a fost dat în judecată de către grupuri antirasiste, a fost condamnat de asociația jurnaliștilor francezi și i-au fost anulate mai multe apariții în presa și mai multe contracte.
”Am auzit că tema conferinței este ”Cum să găsim o alternativă la progresism?” Însă de ce să găsim o alternativă la progresism? Nu auziți ce bine sună? Nu sunteți serioși. Nu e nimic mai important decât progresul, este marea noastră religie. Mai bună decat Isus Hristos sau Moise. Nu știți oare că este veche de două secole? Cum să refuzăm mâna întinsă de progres? Cum puteți să nu venerați magnifica revoluție industrială care a deschis calea către masacrul de la Verdun? Cum să nu admirați sublima Revoluție Franceză, care ne-a dat Marea Teroare și viitorul luminos al comunismului, care ne-a dat gulagul? Haideți, fiți serioși, cum puteți să nu fiți progresiști? E drept, am ezitat, și am făcut-o dintr-un motiv justificat, pentru că, pe lângă aceste masacre atât de progresiste, au fost și antibioticele, securitatea socială, injecțiile cu cortizon.
Însă în ultimele decenii, a fost imposibil să mai ezităm. Progresismul nu mai poate fi supus dezbaterii. Supremația individului eliberat a eliminat vechile prejudecăți, iar femeile sunt eliberate, după mii de ani de oprimare. Sclavii au fost eliberați din lanțurile lor, Caroline Haas (activistă feministă) si Rokhaya Diallo (activistă antirasism) sunt reginele lumii. Mult peste Bonaparte și Hugo.
Globalizarea fericită a scos din mizerie sute de milioane de chinezi și africani. A aruncat în mizerie sute de mii de occidentali, însă fiecăruia trebuie să-i vină rândul. Până la urmă, muncitorii albi au profitat de colonizare și de comerțul neechitabil. Ceea ce li se întâmplă acum este un act de justiție.
Frumusețea progresului din ultima vreme mă uimește. Nu poți să reziști la vântul libertății care bate acum în Vest și în Franța. Cum poți să nu aprobi legile care pedepsesc gândul și vorba, odată ce ești mult mai liber atunci când gândești corect și nu-ți mai exprimi gândurile rele.
Cum poți să nu fii fericit când vezi cum bărbații hirsuți recunosc în final că sunt, de fapt, femei, când le vezi pe aceste femei că nu mai au nevoie de contactul dezgustător cu bărbatul pentru a avea copii, când vezi apoi cum mamele nu mai trebuie să nască pentru a deveni mame. Așa cum minunat spunea ministrul nostru al Sănătății, ”o femeie poate fi tată”.
Cum să nu fii extaziat când vezi, an de an, rezultatele minunate la examene ale mulțimii de absolvenți de liceu. Este imposibil să reziști la șarmul limbajului incluziv, cu conceptele sale înșirate precum trenulețele cu care ne jucam când eram copii? Cum poți să nu apreciezi naturalețea verbală a liderilor noștri: ”femicid”, ”prejudecată de gen”, ”lupta intersecțională”, ”femeie rasializată”? Este un jargon absolut superb, pe care doar cei obtuzi nu vor să-l adopte.
Cum poți să nu fii sedus de hainele elegante purtate de ministrul Sibeth N’Diaye (purtătoarea de cuvânt a guvernului Franței), de acest apogeu al rafinamentului francez. Cum poți să nu cazi în extaz în fața artei contemporane, a cărei frumusețe îi aruncă la coșul de gunoi al istoriei pe toți pictorii mari din trecut.
Pentru a găsi o alternativă la progresism trebuie să definești progresismul. Vă voi oferi o definiție. Progresism: religia progresului, o formă de milenarism care îl transformă pe individ în dumnezeu și transforma în drept divin toate dorințele capricioase ale individului.
Progresismul este o formă de materialism zeificat, care spune că oamenii sunt niște ființe interșanjabile, fără sex și fără origine, ca un fel de cuburi Lego care, așa cum au fost îmbinate, la fel pot fi și dezbinate.
Progresismul este o formă de mesianism secular, așa cum au fost si iacobinismul, fascismul, nazismul, neoliberalismul și ideologia drepturilor omului.
Progresismul este o revoluție. Președintele Macron și-a intitulat astfel cartea de campanie – Revoluție. O revoluție care nu tolerează obstacole, întârzieri, discuții. Robespierre ne-a învățat că cei care se opun trebuie uciși. Lenin și Stalin au făcut la fel.
Societatea progresistă spune că promovează libertatea, dar este mortală pentru libertate. Saint-Just spunea că nu există libertate pentru dușmanii libertății, iar asta e valabil și acum. De la Iluminism și până la la Revoluția Franceză, apoi până de la Revoluția din Octombrie, de la masonii celei de a Treia Republici și până astăzi, am avut parte de același progresism: libertatea este pentru ei, nu pentru ceilalți. Doar ei știu să aprecieze libertatea și să profite de ea. Doar ei merită să fie liberi.
Am crezut că am scăpat de această spirală mortală, dar am reintrat în ea. Asta pentru că dictatura și-a schimbat haina, iar stăpânii noștri au fost suficient de inteligenți cât să mențină aparențele democrației, în timp ce o golesc de conținut.
Pentru impunerea ideologiei diversității a fost folosită o mare mașinărie de propagandă, cu radiouri, televiziuni, publicitate, pentru a nu mai vorbi despre internet. Propaganda aceasta îl face pe Goebbels să pară un biet ageamiu, iar pe Stalin să pară un timid novice.
Progresismul înseamnă omniprezența așa-zisei libertăți de expresie, ajutată de o tehnologie cu o putere de difuzare fără precedent, dar, în același timp, înseamnă un aparat sofisticat și represiv de cenzură a expresiei. Pe de altă parte, liberalii și piețele au deschis țara în fața globalizării, înlăturând granițele și micile afaceri, transformându-i pe cetățeni în consumatori cvasi-isterici și individualiști, dependenți de edictele agențiilor de publicitate și de marile corporații.
Pe de altă parte, extrema stânga a renunțat la Marxism și la biblia luptei de clasă și a trecut la cauza minorităților, fie ele sexuale sau etnice, și a înlocuit baricadele din stradă cu sălile de tribunal. Educați de propaganda de stânga de la Școala de Magistratură, judecătorii au devenit complicii unor asociații care îi hărțuiesc pe disidenți și care terorizează o majoritate cândva tăcută și care a devenit acum o majoritate paralizată.
Toți cei care s-au simțit încorsetați în vechea societate guvernată de catolicism și dreptul natural, toți cei cărora li s-a fluturat promisiunea emancipării și care au crezut legitim în ea – femei, tineri, homosexuali, negri, evrei, protestanți, atei – toți cei care s-au simțit disprețuiți ca minoritate într-o lume a bărbaților albi, heterosexuali și catolici, toți aceștia au fost folosiți pe post de idioți utili în războiul de exterminare împotriva bărbatului alb heterosexual.
Nu este o mișcare de emancipare a femeilor. Nu este o luptă pentru egalitate între bărbați și femei. Nu este nici măcar o răzbunare pe o orânduire patriarhală. Nimic din toate astea, este vorba despre distrugerea bărbatului alb, heterosexual și catolic, care este singurul inamic.
El este singurul care poartă pecetea păcatului mortal al colonizării, sclaviei, pedofiliei, capitalismului, distrugerii planetei, este singurul căruia i se ia acum dreptul de a fi tată, singurul care este transformat, în cel mai bun caz, în a doua mamă, iar în cel mai rău caz într-un gamet, singurul acuzat de violența domestică.
Jurnalistul Bernard Pivot este pus la stâlpul infamiei pentru că a spus că în tinerețe îi plăceau tinerele suedeze, în timp ce un rapper care insultă și incită la siluirea femeilor nu pățește nimic.
Vă sugerez să citiți proza indigenă sau a femeilor ”rasializate” sau cea a intersecționalității, proza care acum ajunge în școlile noastre, după ce a corupt marile universități americane. Ce scriu ele? Spun că sunt, înainte de toate, negrese sau arabe sau musulmane. Că aparțin rasei lor – da, ele au dreptul să folosească acest cuvânt – religiei lor (Islamul), țării lor sau părinților lor. Aceste femei scriu că nu le pasă deloc de femeile care sunt în primul rând franțuzoaice, burgheze și albe. Ele scriu că bărbații lor au cusururile lor nu pentru că sunt bărbați, ci pentru ca au fost dominați și înlănțuiți de bărbații albi. Singurul lor dușman este bărbatul alb.
Aceste femei și-au dat seama că echilibrul poterii s-a schimbat. Heterosexualii albi nu sunt atacați pentru că sunt prea puternici, ci pentru că sunt prea toleranți. Ghilotinat a fost Ludovic al XVI-lea cel slab și umanist, nu Ludovic al XIV-lea cel puternic și inflexibil.
Cioran ne-a avertizat: ”Câtă vreme o țară este conștientă de superioritatea ei, este temută și respectată. Imediat ce nu se mai percepe astfel, devine mai umană și nu mai contează”.
Câtă vreme feministele se vor alătura mișcării de mai sus împotriva bărbatului alb, ele vor fi binevenite. La fel și homosexualii, LGBTQ, și alte XYZ mișcări. Când cei intrați în această luptă dau semne că nu mai vor să continue, se schimbă precum Cenușăreasa la miezul nopții, devenind din nou femeie albă din clasa de mijloc, disprețuită.
Ce succes incredibil! Progresiștii noștri – atât de aroganți, atât de optimiști și interesați de trecut la fel de mult ca de ultimul lor iPhone – ei, cei care au crezut că au trecut de luptele arhaice între state și între clase, nu au făcut decât să ne readucă în vremea lui Carol cel Mare și a asediului Vienei din 1683.
Suntem prinși între ciocan și nicovală, între doua universalisme care ne zdrobesc țările, popoarele, teritoriile, tradițiile, stilul de viață, culturile. Pe de o parte, avem universalismul piețelor, care, în numele drepturilor omului, ne înrobește mințile pentru a deveni niște zombie dezrădăcinați. Pe de altă parte, avem universalismul islamic, care profită în mod inteligent de religia drepturilor omului pentru a ocupa si coloniza bucăți din teritoriul Franței, pe care le transformă în ceva ce scriitorul Boualem Sansal, care i-a văzut la lucru pe islamiștii din Alegria în anii 1980, numea ”republici islamice în devenire”.
Universalismul drepturilor omului nu ne permite să ne apărăm. Ne interzice asta în numele unui individualism miop, care vede doar că nu este amenințat individul, fără să vadă că amenințate sunt masele și popoarele.
Aceste două universalisme sunt rivale și complice în același timp. Piața se poate adapta la orice, câtă vreme iese profit. Piața a pus în fruntea țărilor oameni de al căror monopol asupra violenței legitime să poată profita pe mai departe. În felul acesta, statul francez, care a apărat poporul de-a lungul vremii, a ajuns acum o armă a distrugerii nației și a înrobirii poporului, o armă a înlocuirii poporului cu un alt popor, cu o altă civilizație.
Aceste doua universalisme, aceste doua globalizări sunt două totalitarisme. Trăim sub un nou pact între Hitler și Stalin. Cele două totalitarisme contemporane s-au unit pentru a ne distruge, iar apoi urmează să se sfâșie între ele. Liberalii și drepturile omului se ocupă de orașe. Islamul se ocupa de suburbii. Pentru moment, un grup oferă servicii: livrare de pizza, taximetriști, bone pentru copii, spălători de vase pentru restaurante și dealeri de droguri. În schimb, celălalt grup îi protejează pe primii prin intermediul presei, al tribunalelor.
În ultimii ani, mai multe minți limpezi au comparat UE cu defuncta URSS, iar armele monetare ale Băncii Centrale Europene au fost comparate cu tancurile Pactului de la Varșovia, trimise în baza Doctrinei Brejnev, a suveranității limitate. În Italia, în Anglia, vedem acum cum justiția luptă împotriva voinței oamenilor. Ne-am întors la acele regimuri care, la rândul lor, spuneau că sunt democrații populare.
(…)
Trebuie să înțelegm că doar problema poporului francez este una existențială. Oare tinerii francezi vor mai fi majoritari în țara părinților lor? Repet această întrebare, pentru că nu a mai fost pusă atât de direct. În trecut, Franța a fost amenințată cu sciziunea, cu ceea ce numim polonizare. Polonia a fost ocupată și înrobită, însă poporul ei nu a fost niciodată amenințat cu înlocuirea cu un alt popor.
Să nu-i credeți pe cei care vă mint de 50 de ani. Să nu-l credeți pe Macron, care folosește aceleași cuvinte ca și Hollande, Sarkozy, Chirac și Giscard. Când auziți că politica noastră a imigrației trebuie să fie fermă și umană, fiți convinși că va fi umană și deloc ferma pentru imigranți, dar nu și pentru francezi.
Nu-i credeți pe demografi și nici pe optimiștii din presă. Churchill spunea: ”Singurele statistici în care poți să crezi sunt cele pe care le-ai falsificat tu însuți”.
WOW ! Foarte , foarte tare ! Cel mai dur discurs al unui politician european din ultimii 40 ani. Si cel mai expresiv. Multumim Calin ca ne tii informati….
Excepțional articol !
Și datorită autorului, dar mai ales excepționalelor extrase din acest spumos Zemmour !
P.S.
Și apropos de statisticile zilnice cu plandemia de covidiș și cu măsurile care se tot impun și valurille care tot vin, redau aici finalul articolului :
„ Nu-i credeți pe demografi și nici pe optimiștii din presă. Churchill spunea: ”Singurele statistici în care poți să crezi sunt cele pe care le-ai falsificat tu însuți”.
Cauta cu duck :How the USA became the PROPERTY of Israel.
Toată lumea inteligentă știe că Macron va fi reales fără probleme cu cca 60% în turul 2, contra veșnicei Marine. E un scrutin pur formal. Zemmour e doar un fel de iepure care face cursa mai palpitantă – pentru fraieri ?
Ce discurs frumos. Ce insinuare elegantă în peisajul nemulțumirilor reale. Ce mai dislocare și mai elegantă a adevăraților naționaliști din spectrul politic și de preluare a discursului acelorași.
Ce ofertă electorală minunată au francezii, leit aia între Sarkozy și Ștroțkan.
Ce ți-e și cu francezii ăștia, nici ei n-au auzit că de „greci” trebuie să te ferești și când îți fac daruri.
Se spune că Dumnezeu a dat oamenilor vorbele spre a-și putea ascunde gândurile. (Machiavelli a zis-o așa de frumos!) Tipul ăsta își permite luxul să spună chiar ce gândește. Redoutable!!! Cultură, elocință, o remarcabilă capacitate de analiză și sinteză, ironie fină. Dar cred că zarurile au fost deja aruncate (acolo sus, unde cineva ne „iubește”).
Imi place foarte mult verbul acestui anti-politician francez, singurul evreu francez antisemit si rasist la celebritate!
A aratat ca de la generalul De Gaulle incoace Franta Alba pierde in favoarea Frantei Colorate, ca in ministere sunt bagati colorati ca Sibeth N’Diaye care se imbraca si arata ca o sorcova ambulanta (data afara intre timp) sau ca purtatorul de cuvant care i-a urmat, Gabriel Attal,poponar declarat cu ‘sotia’europarlamentar
In discutii directe la TV nu ii poate sta nimeni in fata,dar fara partid,va fi greu sa ajunga in turul 2,desi e cu mult deasupra ca inteligentea madamei Le Pen
Este un tip ferm si care se bazeaza pe argument si pune problema transant Frantei:ce dorim, Colombey les Deux Eglises sau Colombey les Deux Mosquée
Astazi vazand si tragedia din Canalul Manecii ma intreb daca Franta nu este tot atat de vinovata ca Belarus fata de Polonia , permitind tranzitul lejer al imigrantilor clandestini catre Marea Britanie
Cioran, citat de acest evreu considerat de extremă-dreapta, nu mai are influență asupra gândirii analitice a tineretului. „Franța încă nu și-a spus ultimul cuvânt”, proclama chiar titlul unei cărți semnată de Zemmour! Noi in Romania așteptăm de 3 decenii un personaj politic asemănător, dar cum se poate constata cu amărăciune și disperare, toți bărbații României sunt ocupați cu afacerile personale, lăsând cale liberă străinilor după vorba, după port, să invadeze România!
Avem si noi un ZERO barat ca asta, ii face reclama Chiriac, morsa.
Altfel, toata lumea e la dreapta, extrema dreapta, care se amesteca cu extrema stanga. Si mai terminati cu liberalismul de dreapta, liberalul a fost dintotdeauna de stanga, apara drepturile omului, nu apara capitalismul salbatic !!! Faptul ca va prosteste unul ca Citu, spune totul.
Moda in europa e clara si la vedere: 2 mandate pentru oricare flotant prezidential sa poata fi aranjate escrocheriile cu brio!
Trebuie sa aiba si rabinii un presedinte al Frantei. Eric Zemmour este numai bun. A reusit sa-i prostesca pe toti francezii. Rabinii jubileza in barbi.
Dincolo de discurs si de personaj, de remarcat pluralismul doctrinar din Franta, dezbaterea de idei si perenitatea ideilor lui de Gaulle. Inclusiv tovarasul Macron citeaza din de Gaulle cand se refera la suveranitatea strategica a Frantei si a UE.
Sunt curios cand o sa mai apara vreun politician in Romania care va cita din Cioran sau din orice alt filosof roman interbelic. O sa fie un semnal ca mai avem si politicieni bipezi, care s-au saturat de pozitia capra. Aia de-i place mult lui Rares Bogdan si care l-a propulsat unde e acum.
(I) Îl cunosc bine pe Zemmor. Ziarist la le Figaro. Rezultatul prezidentialei nu-i, însa, dobândit pentru el, dat fiind c-o dubleaza pe Marine Le Pen, cu care are, însa, atitudini convergente si cu care va fi obligat sa se coalizeze, dupa alegeri. Macron si Ministerul lui al Adevarului lucreaza la mare-mpotriva tipului, socotind c-un duel cu Marine Le Pen („femeie”, deh!) i-ar aduce victoria-n alegeri. Mai ales ca, fata de Patriarh, Jean-Marie, ea a renuntat (de tot sau numai pâna la aparitia lui Zemmour?) la suma de exigente din programul electoral initial al FN (RN). Desi ea, nu ziaristul, a fost la Casa Alba, primita de presedintele Donald Trump, adevaratul mostenitor atât al lui Jean Marie le Pen (care-a si anuntat ca voteaza pentru el) si-al lui Trump, e Zemmour (el aduce-n discutie pierderea identitatii Frantei prin islamizare – NUMARUL devenind o virtute, pentru musulmani, nu cultura, NU CALITATEA. Ori, înaintea colonizarii viitoarei Algeria de catre Franta, ea nu exista, era vreo câteva triburi, prin oazele de lânga tzarmul mediteranean. Orasele, francezii i le-au contruit. Marturia cea mai pertinenta privind starea Algeriei istorice fiind Eugène Delacroix, care sade acolo, face desene si tablouri de-o extrema valoare documentara. Toti electorii de buna credinta, patrioti, în Franta asteapta victoria lui Zemmour, la alegeri. A fi patriot devenind o acuza, calificarea imediata de „extrema dreapta” (= lege si ordine, regalianul). Desi, relele lumii de la stânga si extrema stânga au venit (Hitler era NATIONAL-SOCIALIST. Fascismul si nazismul sunt DE STÂNGA
(II) (Morandini, ziarist vedeta, echipa de filmare de la Cnews – canal de stiri în continuu -, si Jordan Bardella, presedintele actual al RN, partidul Marinei le Pen, trebuind însotiti de 200 de politisti, în tentativa lor de-a intra într-un cartier al Lyon-ului, la Guillotière, de 30 de ani prada traficului si fanatizarii musulmane. Primiti cu pietre si insulte de activisti (fascisti) ai extremei stângi. Franta are, asadar, de ales între între ei (adica Macron si Castaner, fost campion de poker devenit ministru de interne si scotându-le ochii Vestelor Galbene) si Zemmour-Le Pen.
Vazind situatia, vorba cintecului „Acum ori niciodata” !
In asa hal am ajuns.
macroul macron va fi reales asa cum a fost ” ales”bideul presedinte in america.Cu un asemenea discurs si alegeri corecte Zemmour ar castiga la pas.
Doamne ajuta ! Sa vina doamna Le Pen, sa se termine cu dansul sinistru al Sionistilor si al Multi-Nationalilor in Europa.
@Mac
Macron nu va fi re-ales … papusarii lui il au (deja!) 🙂 pe altul ! 😉
[Remeber this later ! Asa ca cu problemele rusilor „la mijlocul lui Decembrie” n-am exagerat ? ce mi-a venit sa palavragesc pe tema intr-o vreme cand OFICIAL nu se vedea nimic din ce se observa acum ? Sa chiar fiu inzestrat cu EVIDENTE puteri profetice ?]
🙂
🙂
1. Doamnă Ileana Rollason, pentru Dzeu, cred că nimeni nu poate fi de acord cu enormitatea dvs. Fascismul și nazismul, de stânga? Chiar să nu știți că chestia cu Hitler național-socialist fu o făcătură isteață a dreptei reacționare (militariștii, în primul rând) prin care botezându-se așa, au încercat să ia apa de la moara partidelor comunist și social-democat, considerate principalul pericol în Germania, chiar imediat după I război. Chiar nemții au trebuit să simtă pe pielea lor beneficiile ,,național-socialistului,, Hitler, ca să nu mai vorbim de crimele regimului său numai în Europa!!!! Altfel, de acord cu dvs. cu tot respectul. Stimați și dragi tovarăși, da, tipul este un analist grozav și curajul lui, de asemenea. E foarte adevărat ce spune, numai cu un singur lucru nu prea sunt de acord, respectiv nu se leagă sută la sută. El vorbește de două universalisme, al pieței și cel zis islamist. Nu vă lăsați păcăluiți tovarăși, e un singur universalism, al PIEȚEI ȘI AL CAPITALULUI care l-a creat și îl instrumentalizează pe al doilea. Adică, cum dracu să nu înțelegi că, după ce le duci musulmanilor democrația cu tancul, rachetele, dronele etc (ce Primăvară arabă superbă!!!, ce Sirei zdrobită, ce Irak, Afganistan etc. etc.) să te aștepți să-ți zică merci.
1. Doamnă Ileana Rollason, pentru Dzeu, cred că nimeni nu poate fi de acord cu enormitatea dvs. Fascismul și nazismul, de stânga? Chiar să nu știți că chestia cu Hitler național-socialist fu o făcătură isteață a dreptei reacționare (militariștii, în primul rând) prin care botezându-se așa, au încercat să ia apa de la moara partidelor comunist și social-democat, considerate principalul pericol în Germania, chiar imediat după I război. Chiar nemții au trebuit să simtă pe pielea lor beneficiile ,,național-socialistului,, Hitler, ca să nu mai vorbim de crimele regimului său numai în Europa!!!! Altfel, de acord cu dvs. cu tot respectul. Stimați și dragi tovarăși, da, tipul este un analist grozav și curajul lui, de asemenea. E foarte adevărat ce spune, numai cu un singur lucru nu prea sunt de acord, respectiv nu se leagă sută la sută. El vorbește de două universalisme, al pieței și cel zis islamist. Nu vă lăsați păcăluiți tovarăși, e un singur universalism, al PIEȚEI ȘI AL CAPITALULUI care l-a creat și îl instrumentalizează pe al doilea. Adică, cum dracu să nu înțelegi că, după ce le duci musulmanilor democrația cu tancul, rachetele, dronele etc (ce Primăvară arabă superbă!!!, ce Sirei zdrobită, ce Irak, Afganistan etc. etc.) să te aștepți să-ți zică merci.
La o așa democrație e normal să plece de acasă! Dacă le-ai distrus premisele vieții la ei acasă, la propriu și nu numai prin război, trebuia, logic, să vină peste Europa și să zică: da, drepturile omului, și noi suntem oameni, ne e foame, frig etc. voi ne-ați gonit din țările noastre! Deci, domnu Zemmour, îmi placi, dar schema ta nu ține. E vorba de un singur internaționalism: capitalismul hulpav după profit, atât. Formele în care o face se reînnoiesc mereu. Așa- zisul progresism, cu toată tărășenia cu tot felul de minorități este una din armele sale. Țugulanii nu trebuie să priceapă esența, așa că pun toată mass media care e tot în mâna lor să se dezlănțuie în mistificări, iar țugulanul are ce ronțăi, dar foamea tot nu-i va trece. Citatul din Cioran nu se prea lipește. Prea bate la ochi ca un musulman să fie atât antimusulman! Nu politica Franței (manipulatorii capitalului) au făcut ravagii cu colonialismul lor în Africa și pe unde au mai fost, încât să nu înțelegi că ce faci cu mâna ta e lucru manual? Și atunci de ce să te mai plângi? Poate fi interesantă cartea lui despre ,,ultimul cuvânt,, al Franței. Partea lui de critică îmi place, ce mai tura-vura! Sunt fan!
@Fekete Tulipan: îti raspunsesem ca „Les Amis d’Eric Zemmour” se constituie-n partid politic. Aibi si matale putintica rabdare, stimabile. Si-ti mai scrisesem si ca Zemmour nu-i evreu: familia i s-a convertit la catolicism. Evreu = religie, nu apartenenta etnica. Evrei pot sa fie si negri, si arabi, si chinezi, nu numai rasa alba (n-o sa fiu publicata, fiindc-am scris cuvântul „rasa”, interzis de corectitudinea politica. Si-am mai scris si cuvântul „evreu”, care, si el, e interzis la publicare).
@Sus Patria: fascismul si nazismul sunt de STÂNGA. Lamureste-te, înainte de-a scrie tâmpenii. Hitler însusi si-a ales numele partidului, NSDAP, adica Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Partid NATIONAL-SOCIALIST al muncitorilor germani. Comunismul lui Marx-Engels fiind de EXTREMA stânga, rezultatul vizibil al Revolutiei franceze de la 1789, în care iacobinii (Robespierre) erau de extrema stânga, si-al Revolutiei de la 1848 (Manifestul Partidului Comunist al lui Marx apare la 1848). Dusmanii de moarte ai comunismului fiind, si prin traditie (Hitler, doar un plagiator), socialistii. Actualul „socialism mondial” (= „globalizarea”) = socialismul SUA (Partidul Democrat din SUA = partid SOCIALIST, urmas nici macar deghizat al NSDAP-ului, la fel cum Forum-ul Democrat German al lui Johannis e-al Forum-ului German interbelic si nazist, si el. Nu eu spun asta, ci TRIBUNALELE românesti, care i-au recunoscut dreptul de-a mosteni bunurile patrimoniale (case, pamânturi …), pe care si le revendicase – desi ilegal -, Forumul German nazist interbelic).