Are cuvântul bostanul cu numărul 7, se pregătește bostanul cu numărul zece. Bostanul cu numărul 1 a cerut un timp de așteptare, adică un răgaz. Bostanul cu numărul 7 pare ușor timid, se apropie, vine ceva mai în față printre glugile de coceni. Își drege glasul. Începe. Dragi tovarăși. Cetățeni! Camarazi. Colegi.
Oameni buni. Fraților! După cum constatăm astăzi, cu toată puterea faptelor, fără tăgadă, ziua recoltei nu mai e ce-a fost. Toți bostanii aplaudă în draci. Întrebarea care se pune, cu deplină îndreptățire îndreptățită, este, care este, strigară bostanii cu toții în cor. Cum spuneam exact adineauri, întrebarea zilei este unde sunt oamenii!? Da, bună întrebare mormăi bostanul cu numărul unsprezece. De câteva zile, nici țipenie de om. Poate că au plecat cu toții în vacanță în țările calde! Bostanul cu numărul douăzeci și trei izbucni în râs. Cum să plece cu toții în țările calde? Păi cine mai guvernează țara asta? Hm, se îndoi bostanul cu numărul cincizeci și șapte. Parcă țara asta ar fi guvernată! Nu vedeți ce brambureală este peste tot?! Cam așa e, strigă un alt bostan ițindu-se de după o glugă de coceni. Totul e cu curu-n sus! Vă rog, puțină decență, suntem niște bostani respectabili, ce naiba! Se iscă o oarecare vânzoleală. Poate că au fost răpiți de extratereștrii. Care extratereștrii? Extratereștrii care au aterizat acum câteva zile în lanul de grâu de pe coastă. I-am văzut cu ochii mei. Ai vedenii. Nu era nici picior de extraterestru. Poate au dispărut pur și simplu sau i-a halit virusul. Care virus? Rumoare. Un pic de ceartă. Dar așa e, nu era nici țipenie de om. Era doar grămada de bostani, singură, singurică. Și, culmea, bostanii ăia discutau așa de aprins că nici nu mă luau în seamă! Nu se sinchiseau de mine! Auzi la ei, ce grămadă de bostani trufași! Așa, de departe, ai fi zis că e o grămadă de aur. Oh, dar ce nu poți face cu o grămadă de aur?! Să cumperi postul de prim-ministru. Să ajungi președinte în doi timpi și trei mișcări. Să călătorești prin toată lumea. Să nu te bată nimeni la cap cu virusuri, microbi și bacterii. Să-ți cumperi cea mai tare mască din lume. Să-și faci un buncăr antiatomic, antivirus, anticometă. Da, asta înseamnă cu adevărat putere financiară. Mergând ieri pe stradă, m-a oprit madam Bertholda. Avea umbreluță, m-a tras de mânecă, vino încoace. Ai auzit? Ce să aud, tocmai eu care căscasem gura toată ziua la o grămadă de bostani care păreau să țină o ședință. Fii atent, ai auzit? Ce să aud? Ne-au făcut pocinogul politicienii! Ce-au făcut? Păi nu știu cum au făcut? Adică ce-au făcut? Au aprobat nu știu ce transport de deșeuri nucleare. Aha! De unde?! Păi se aduc acum deșeuri nucleare din America, din Anglia, din Franța, din Italia și din Rusia. Și din Germania. Bine, bine, înțeleg, dar cum și din Rusia?! Ei, Rusia a trimis deșeuri în Anglia iar Anglia le trimit la noi. Noi le-am aprobat intrarea în țară și uite-așa ne-am trezit cu pocinogul pe cap. Adică ce vrei să spui? Păi nu mai suntem vizibili. Adică suntem invizibili? Păi da! Noi între noi ne putem vedea dar oile, vacile, ciorile, vrăbiile, găinile, curcile, gâștele, vulpile, bursucii și tot restul regnului animal și chiar tot regnul vegetal nu ne mai văd nici de leac. Pricepi tu acum ce grozăvie?!
Foarte slabut.
de apreciat această fabulaţie orvelliană comică dacă n-ar fi tragică
Am spus,D-le Bufnila Ovidiu,ca aveti talent literer,pe bune si pe sufletul nostru!Hai,cu un pic de efort si scrie-ti un roman,ca aveti material si stofa.Titlul:”De Dupa Uluci”!