Au trecut 25 de ani de când părintele Arsenie Boca a trecut la cele veşnice. Părintele s-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, în judeţul Hunedoara, şi a primit la botez numele de Zian.
După ce a urmat clasele primare în satul natal, devine, în 1929, absolvent al Liceului Avram Iancu din Brad, ca şef de promoţie, apoi între 1929-1933 urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu. În 1933 urmează cursurile Institutului de Belle Arte din Bucureşti.
În 1935 este hirotonit diacon celib, iar în 1939 ajunge în Sfântul Munte al Athosului, unde va vieţui vreme de trei luni. Revine în ţară cu câteva copii ale unor manuscrise ale Filocaliei, pe care le traduce împreună cu părintele Dumitru Stăniloae. Este considerat ctitor al Filocaliei româneşti. Iată ce spune părintele Dumitru Stăniloae în prefaţa primei ediţii a Filocaliei, apărută în 1947: „Un cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P. Cuv. părinte ieromonah Arsenie, de la Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit să scrie, după dictatul meu, cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. În afară de aceasta, prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce a pus-o pe lângă mine de a face această traducere, mi-a alimentat curajul, în mod considerabil, ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aş fi săvârşit-o … Tot P. Cuv. Sa a executat şi coperta”.
Intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbătă de Sus şi în 1940 este călugărit cu numele de Arsenie. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din 1942, părintele Arsenie este hirotonit preot.
În luna mai din anul 1948 este arestat de Securitate, pe motiv de apartenenţa la Mişcarea Legionară, lucru negat de părintele Arsenie. Pe 28 noiembrie 1948 este alungat de la Mănăstirea Sâmbătă şi mutat la Mănăstirea Prislop. În anul 1951 este din nou arestat de Securitate şi condamnat la 9 luni de închisoare pe care le va face la Ocnele Mari şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Revine în 1952 la Prislop unde vieţuieşte până în anul 1959, când mănăstirea va fi desfiinţată. Părintelui Arsenie i se interzice să mai slujească şi este stabilit forţat cu domiciliul în Bucureşti. Este angajat ca pictor secund la biserica „Sfântul Elefterie”, iar în anul 1961 este angajat la atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor.
În 1968 este pensionat. Este şi anul când începe pictarea bisericii de la Drăgănescu, de lângă Bucureşti, la care munceşte 15 ani. Părintele Arsenie Boca trece la cele veşnice la Mănăstirea Sinaia, pe 28 noiembrie 1989, iar pe 4 decembrie 1989 este înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Faptele sale sunt considerate miracole de cei care l-au văzut, Părintele câştigându-şi renumele de duhovnic cu har aflat într-o relaţie directă cu Divinitatea. Numeroase istorii referitoare la minunile săvârşite, precum şi mărturiile celor care l-au cunoscut direct au construit imaginea Părintelui Arsenie Boca.
“Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”, Arsenie Boca, duhovnic.
Părintele Arsenie Boca – Despre lupta postului cu relele
Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastră
Despre lupta postului cu relele
Cuvânt ţinut în Sfânta Biserică în ziua de 22.02.1942 citeşte aici
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.