Acuzaţia de mărturie mincinoasă pentru Tăriceanu, document penibil emis DNA

Într-un comunicat de-a dreptul penibil, DNA anunţă începerea urmăririi penale faţă de Călin Popescu Tăriceanu pentru două infracţiuni: MĂRTURIE MINCINOASĂ şi FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI. Însă, citind justificarea DNA, te apucă rîsul văzînd că EXACT acea presupusă „mărturie mincinoasă” reprezintă şi „favorizarea infractorului”! Deci, în fapt, DNA recunoaşte chiar în comunicat că ar fi vorba doar de o singură presupusă infracţiune.

Dacă vom citi mai departe argumentele publice din comunicatul DNA, sîntem obligaţi să ne întrebăm dacă judecata logică a procurorului care a constatat această „mărturie mincinoasă” funcţionează în parametri normali. Pentru a putea vedea mai clar de ce este acuzat Călin Popescu Tăriceanu, iată pasajul din comunicatul DNA care descrie comiterea acestei infracţiuni:

„Fiind audiat la data de 15 aprilie 2016, în depoziția luată sub jurământ, acesta a făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu privire la aspecte esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat și nu a spus tot ce știe în legătură cu împrejurări esențiale, urmărind prin aceasta împiedicarea / îngreunarea cercetărilor și a tragerii la răspundere penală a inculpaților cercetați în dosarul trimis în judecată, mediatizat prin comunicatul nr 654 din 18 mai 2016. Astfel, suspectul Popescu Tăriceanu Călin a menționat în mod nereal că nu a avut cunoștință de achiziționarea drepturilor succesoarele ale lui Al României Paul de către Silberstein Tal, Truică Remus și alții și că nu a discutat cu Truică Remus despre taxele notariale. De asemenea, acesta a mai declarat că nu are relații apropiate și nu a păstrat legătura cu inculpații Andronic Dan Cătălin și Silberstein Tal, cu care s-a întâlnit doar sporadic, aflând din presă, ca urmare a comunicatelor DNA, despre acest dosar.A precizat, de asemenea că nu l-a prezentat/introdus pe Tal Silberstein altor politicieni din România. A mai precizat, că nu a avut o relație apropiată cu inculpatul Marcovici Marius, ascunzând totodată că are cunoștință de relația acestuia din urmă cu inculpatul Tal Silberstein. Aceste declarații sunt aspecte necorespunzătoare adevărului, fiind contrazise de probatoriul administrat în cauză (declarații ale martorilor, suspecților și alte mijloace de probă)”.

Să vedem acum care este conţinutul art. 273 din Noul Cod Penal, privind infracţiunea de „mărturie mincinoasă”:

Revenind la comunicatul DNA, observăm că, înainte de a preciza concret care au fost declaraţiile mincinoase ale lui Tăriceanu, se preia din art. 273 din Noul Cod Penal ceea ce ar fi trebuit să fie concluzia acuzaţiei, adică faptul că „suspectul” nu a spus adevărul cu privire la aspecte esențiale ale cauzeişi ar fi ascuns ceva în legătură cu împrejurări esențialedin dosarul în care a fost chemat ca MARTOR!

Aceasta este o metodă ipocrită prin care induci gravitatea faptei înainte de a spune despre ce este vorba, căci este ca şi cum ai spune: „Copilul a făcut o faptă extrem de gravă”, după care precizezi că fapta este spargerea unui pahar ieftin, amplificînd ireal o realitate nesemnificativă! Exact aşa face şi procurorul DNA.

După precizarea grozăviei, urmează descrierea concretă a faptelor săvîrşite de Călin Popescu Tăriceanu, pe care le vom comenta punct cu punct:

– a declarat că nu a avut cunoștință de achiziționarea drepturilor succesoarele ale lui Al României Paul de către Silberstein Tal, Truică Remus și alții.

– a spus că nu a discutat cu Truicădespre taxele notariale

– a declarat că nu are relații apropiate și nu a păstrat legătura cu inculpații Andronic Dan Cătălin și Silberstein Tal, cu care s-a întîlnit sporadic

– a spus că nu l-a prezentat/introdus pe Tal Silberstein altor politicieni din România

– a precizat că nu a avut o relaţie apropiată cu inculpatul Marcovici Marius

– a ascuns faptul că ştie despre relația lui Marcovici cu inculpatul Tal Silberstein.

Citim şi ne minunăm! Are oare vreo legătură cu „aspectele esenţiale ale cauzei” faptul că Tăriceanu ştia sau nu ceva despre achiziţionarea acelor drepturi? Acum ştie întreaga ţară, din presă, despre aceste achiziţii. Şi dacă ştie cîte ceva, ce legătură acest lucru cu „aspectele esenţiale ale cauzei”? Poate fi acuzat cineva că, deşi ştie cîte ceva despre acest subiect, spune că nu ştie, considerînd, de fapt, că nu cunoaşte „aspectele esenţiale” ale tranzacţiei? Cu ce influenţează ancheta declaraţia lui Tăriceanu, oricare ar fi fost ea, şi cu ce îi favorizează pe inculpaţi, din moment ce preşedintele Senatului nu figurează nici între cei care au vîndut, nici cei care au cumpărat? Oricine poate să-şi dea seama că „aspectele esenţiale” ale dosarului ţin de tranzacţia dintre cei implicaţi, nu în faptul că altcineva ştia sau nu despre această tranzacţie! Cu atît mai mult, cu cît chiar în Comunicatul DNA se spune că această „mărturie mincinoasă” s-a făcut „în dosarul trimis în judecată, mediatizat prin comunicatul nr 654 din 18 mai 2016”! Cum, adică, din moment ce dosarul este deja trimis în judecată, cu ce a mai influenţat Tăriceanu mersul anchetei?

A doua acuzaţie este că nu a discutat cu Truică despre taxele notariale! De acest amănunt depindea ancheta DNA? Şi dacă ar fi recunoscut că a discutat cu Truică despre aceste taxe, cu ce ar fi schimbat ancheta DNA într-un dosar deja trimis în judecată? Să presupunem că Tăriceanu a minţit; ei, şi?, orice minciună îl favorizează pe un inculpat? Dacă procurorul l-ar fi întrebat pe Tăriceanu dacă a avut vreo relaţie sexuală cu nevasta lui Truică, era obligat s-o recunoască în faţa DNA, altfel ar fi fost interpretat că a făcut o declaraţie mincinoasă, conform art. 273 din CP? Nu e nevoie ca minciuna să se refere la „aspectele esenţiale ale cauzei”, aşa cum precizează chiar Comunicatul DNA?

A treia acuzaţie se referă la ceva şi mai ridicol: Tăriceanu ar fi minţit că are relaţii apropiate cu Dan Andronic şi Tal Silberstein! Ce legătură are acest lucru cu „aspectele esenţiale ale cauzei”? Dacă procurorul ar fi somat să definească ce înseamnă „relaţii apropiate”, sînt convins că s-ar ruşina! De pildă, propziţia „Relaţiile dintre SUA şi Uniunea Europeană au fost întotdeauna apropiate” ar putea avea un sens penal dacă cineva ar spune că nu este aşa? Ca să nu mai vorbim despre sensul erotic al expresiei „a avea o relaţie apropiată cu cineva”! Şi, în legătură cu această acuzaţie, se pune întrebarea: ce treabă are recunoaşterea sau ascunderea relaţiei cu tranzacţia între diferite persoane, din rîndul cărora Tăriceanu nu făcea parte? Subiectul anchetei îl constituie cumva relaţiile, apropiate sau depărtate, dintre Tăriceanu cu Andronic şi Silberstein?

A patra acuzaţie este că Tăriceanu nu a recunoscut că l-a prezentat pe Silberstein unor politicieni! DNA nu-şi dă seama ce gafă a făcut atunci cînd l-a întrebat aşa ceva pe Tăriceanu, căci se pune întrebarea: de cînd este interesată DNA de relaţiile politice ale unor oameni? Se ştie că Tal Sielberstein a fost consilier în campaniile mai multor politicieni: Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Viorel Hrebenciuc, dar şi pentru alţii din Bulgaria sau alte ţări. De ce este interesată DNA de relaţiile acestor politicieni cu un consultant politic? Parcă în dosarul anchetat de DNA era vorba despre achiziţionarea unor drepturi succesorale, nu despre relaţiile politice!

A cincea acuzaţie se referă tot la „relaţiile apropiate” ale lui Tăriceanu, de data aceasta cu Marcovici Marius! Din jenă, nu mai definim ce înseamnă o relaţie apropiată, ci doar punem întrebarea: cît de apropiată trebuia să fie, în aşa fel încît să fie necesară recunoaşterea ei?

Şi, în fine, bomboana pe colivă este a cincea acuzaţie adusă lui Tăriceanu: că nu a recunoscut că ştie despre relația lui Marcovici cu inculpatul Tal Silberstein!!! Deşi nu cred că procurorul se referă la vreo relaţie intimă între cei doi, totuşi, nu înţeleg de ce Codruţa Kovesi nu i-a cenzurat această întrebare! Şi dacă Tăriceanu ştia de această „relaţie”, cine îl obligă s-o recunoască, fie şi în faţa curiosului procuror DNA?

Acestea sînt toate acuzaţiile aduse lui Călin Popescu Tăriceanu care, după cum se vede, vizează mai mult răspunsurile acestuia faţă de cunoaşterea sau nu a relaţiilor dintre nişte oameni aflaţi în vizorul anchetatorilor într-un dosar în care Tăcriceanu nu este implicat!

ÎNTREBARE: Laura Codruţa Kovesi a recunoscut, înainte sau după publicarea informaţiei în „Caţavencii”, „relaţia” sa cu Florin Nemeş, directorul de PR de la RCS&RDS şi dacă l-a favorizat prin acuzarea directorului de la Antene în conflictul cu cei de la RDS&RDS?

ÎNTREBĂRI: Nu cumva, prin punerea sub acuzare a lui Tăriceanu pentru că nu a declarat ce voia Codruţa Kovesi despre Tal Silberstein, şefa DNA are în faţă „Operaţiunea spionii Mosad”, despre care noi am scris că a venit în urma intenţiei DNA de a aresta 4 cetăţeni din Israel, între care şi Tal Silberstein? A vrut cumva Codruţa Kovesi ca Tăriceanu să-i ofere „muniţie” pentru interesul ei şi, dacă nu a obţinut nimic, l-a pus sub urmărire penală sub acuzaţiile acestea penibile?

Dar Laura Codruţa Kovesi, mai exact instituţia pe care o conduce, merge şi mai departe. Nu se limitează la acuzaţia de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 273 din Noul Cod Penal, ci extinde acuzaţiile, invocînd şi „FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI”, infracţiune prevăzută de art. 269 din Noul Cod Penal! Nu există nimic în plus faţă de cele 6 acuzaţii descrise mai sus, ci este doar o interpretare exagerată a acestora, sugerînd că prin „minciunile” lui Tăriceanu au fost favorizaţi inculpaţii din Dosarul Truică, deşi Dosarul acestora este trimis deja în judecată!

Pentru a vă face o idee despre ce înseamnă această acuzaţie în limitele prevăzute de Noul Cod Penal, vă prezentăm textul art. 269 din NCP, dar şi cîteva pasaje dintr-un articol semnat de cunoscutul jurnalist Răzvan Savaliuc în „Lumea justiţiei”, imediat după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, mai exact în 16 februarie 2014, sub tilul „Favorizarea faptuitorului – o inginerie cretină a Noului Cod penal”! Iată, mai întîi, conţinutul art. 269 din Noul Cod Penal, alături de conţinutul art. 264 din Vechiul Cod Penal:

Articolul jurnalistului Răzvan Savaliuc atrage atenţia asupra faptului că schimbarea titlului acestui articol din „Favorizarea infractorului” în „Favorizarea făptuitorului”, deschidea de la început uşa către posibile abuzuri de interpretare din partea procurorului! Reproducem pasajele cele mai importante ale articolului:

„Favorizarea fĂptuitorului – o inginerie cretinĂ a Noului Cod penal

O altă infracţiune introdusă cu iresponsabilitate în Noul Cod penal, este cea de la Art. 269 privind „Favorizarea făptuitorului” care constă în: ’Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau ingreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.’ Această infracţiune a înlocuit vechiul articol 264 intitulat „Favorizarea infractorului” al cărui text era: ’Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani’.

Observaţi diferenţa: Termenul infractor a fost înlocuit cu cel de făptuitor (adică persoana vizată de o anchetă penală aflată în faza actelor premergatoare). Pentru cei mai puţin initiaţi în terminologia judiciară enumerăm mai jos calitatea unei persoane în timpul fazelor procesuale:

– făptuitor – atunci cînd într-un dosar penal se fac acte premergătoare faţă de o persoană;

– suspect – atunci cînd într-un dosar penal împotriva unei persoane s-a început urmărirea penală (a fost pusă sub învinuire);

– inculpat – atunci cînd împotriva unei persoane s-a pus în mişcare acţiunea penală ori a fost trimisă în judecată;

Înlocuirea termenului de infractor, cu cel de făptuitor, nu poate viza prin urmare decît o persoană faţă de care se efectuează acte premergătoare într-un dosar. Iar avocaţii sunt direct vizaţi aici, pentru că ei vor putea fi puşi sub învinuire pe acest articol de lege chiar şi atunci cînd vor efectua cereri de amînare, excepţii şi alte acte, ori chiar declaraţii publice, pe care anchetatorii le pot califica ca fiind făcute ’în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală’. Scopul unei asemenea prevederi, absolut aberante cîtă vreme nimeni nu poate ghici dacă un făptuitor a comis o infracţiune şi va fi pus vreodată sub învinuire, este de a închide gura avocaţilor şi a-i determina să nu facă totul pentru a-şi apăra clienţii, de teama că dacă îi deranjează pe anchetatori pot fi incriminaţi. Procurorii-sifonari vor putea da vina pe avocaţi pentru documentele scurse de ei în presă, pentru a se pune la adapost”.

Răzvan Savaliuc se limita la abuzurile pe care le puteau comite procurorii în raportul cu avocaţii. Iată însă că acest abuz poate fi comis împotriva oricui dacă nu dă răspunsurile aşteptate de procuror!

Practic, un procuror poate pune unui martor întrebări care nu absolut nici o legătură cu „aspectele esenţiale ale cauzei”, cum prevede legea, după care, dacă răspunsul nu este cel dorit de procuror, este acuzat de „mărturie mincinoasă”, după care se extinde acuzaţia la „favorizarea făptuitorului”, ca şi cum „mincinosul” ar fi trebuit să viseze că persoana despre este întrebat este infractor încă din faza întocmirii de acte preliminare!

Exact aşa s-a întîmplat în acest caz cu Călin Popescu Tăriceanu! I s-au pus întrebări care nu aveau nici o legătură cu „aspectele esenţiale ale cauzei”, cum prevede legea, ci cu lucruri ce ţin de relaţiile fireşti sau nefireşti dintre oameni, după care a fost acuzat că a depus „mărturie mincinoasă”!

E cineva care să creadă că această urmărire penală a preşedintelui Senatului României pentru acuzaţii absolut ridicole nu are legătură cu declaraţiile Preşedintelui României despre Tăriceanu şi, evident, a dorinţei Noului PNL de a-l schimba pe Tăriceanu din fruntea Senatului?

Ca să nu mai spunem că asta este şi un fel de răzbunare a DNA pentru declaraţiile lui Tăriceanu faţă de abuzurile de pînă acum ale acestei instituţii. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că, în Cazul Rarinca, Tăriceanu a cerut chiar demiterea Laurei Codruţa Kovesi, alături de Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ! Dar, oare, acesta este rolul Justiţiei, să dea satisfacţie unor interese politice cu orice preţ?

Comunicatul DNA poate fi citit integral pe cotidianul.ro, la adresa http://www.cotidianul.ro/tariceanu-urmarit-penal-281728/. El merită să fie arhivat pentru istoria justiţiei, pentru una dintre cele mai aberante interpretări ale unor articole din Codul Penal. De-aia spuneam cîndva că dreptul nu se poate învăţa în cantonamente sau în timpul liber dintre două meciuri de baschet! Mai ales cînd ştii că de decizia ta, de interpretările date de tine, depind viaţa şi libertatea oamenilor!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.