„Băncile trebuie să permită celor 5,4 milioane de împrumutaţi să respire!”

Este din nou agitaţie pe piaţa creditelor bancare. Cum se poate rezista în faţa abuzurilor băncilor şi recuperatorilor?

Cred că trebuie să începem cu acele contracte care conţin clauze abuzive. Şi aş începe cu acel provizion, comision de risc care se stabileşte ca procent lunar şi care practic este un supliment de dobândă, comision pe care nu-l ştii. E o dobândă ascunsă. De asemenea, un alt element este dobânda variabilă, însă nu după indici de referinţă publici – gen EURIBOR, statuaţi internaţional, cu termene şi dobânzi clare -, ci după indici de referinţă stabiliţi artificial, după cum vrea fiecare bancă. Mai există apoi clauze care sună în felul următor: „dobânda este fixă”, iar în fraza următoare se spune că rămâne la latitudinea băncii ca, în cazul în care constată diverse evenimente sau conjuncturi pe piaţă, dobânda să poată deveni variabilă prin simpla înştiinţare-notificare din partea băncii. Este de asemenea o clauză abuzivă.

Apoi urmează executările silite, care nu se fac oricum şi oricând. Dacă sunt făcute de bănci, să se reţină că în continuare că omul este consumator şi este protejat de legislaţia protecţiei consumatorului. Vă dau un exemplu: în calitate de consumator, orice acţiune pe care o faci împotriva băncii este scutită de taxă de timbru.

Sunt de notorietate mârlănia, nesimţirea şi tehnicile de tip interlop ale unor recuperatori de credite. S-a ajuns la situaţii de-a dreptul aberante în dorinţa de a se pune presiune pe restanţieri…

Mai rămâne doar să te ameninţe că-ţi taie un deget. Sunt oameni care sunt sunaţi acasă sau li se trimit SMS-uri, căutaţi apoi vecinii, cărora li se spun că eşti un nemernic, un rău-platnic, individ necinstit care nu-şi respectă contractul. Se dau telefoane la locul de muncă, la părinţi, la bunici, la copii, ca să te determine să faci orice, numai să plăteşti datoriile respective. Este foarte grav ce se întâmplă. Sunt de fapt infractori care folosesc ilegal baze de date cu caracter personal care ar trebui să fie confidenţiale, pentru că un telefon – al vecinului, să zicem – nu poţi să-l ştii în mod normal decât dacă ţi-l pune la dispoziţie cel creditat. Cea mai gravă situaţie este însă aceea în care banca cedează creanţele unor firme care nu sunt subsidiare ale băncii. Atunci nu mai eşti în poziţia de consumator şi nu mai eşti protejat de legislaţia protecţiei consumatorului, ţi se fură practic un drept. Ce se face în această situaţie?

În primul rând trebuie să ataci contractul acela de cesiune de creanţe. Nu este voie să vinzi o creanţă altcuiva decât unei bănci, pentru că vânzând unui terţ ţi se ia acest drept de protecţie pe care-l ai în calitate de consumator. Trebuie, acolo unde este cazul, o contestaţie la executare în care să se invoce clauzele abuzive din contracte care au dus la majorarea excesivă a costurilor, clauze care la rândul lor conţin dobânzi şi penalităţi.

Problema este ce face un client de bună-credinţă care vrea să returneze banii printr-o rată mai mică – forţat de împrejurări să câştige mai puţin -, iar banca nu mai discută cu acel client… E obligat să semneze cu recuperatorii pentru sume uneori de zece ori mai mari decât cele iniţiale?

Sub nicio formă nu se semnează absolut nimic cu aceşti recuperatori. Se pot găsi modalităţi de reeşalonare cu banca, de repoziţionare… Recuperatorii nu-ţi dau decât termene scurte de returnare a banilor. Nu se semnează nimic deoarece este extrem de periculos.

Putem spune că sunt nişte infractori?

Nu, nu, Doamne fereşte! Mulţi dintre ei sunt oameni normali la cap şi au un job care există peste tot în lume. Dar ca şi în pădurea noastră a avocaţilor, există uscături.

Dacă un client nu stă de vorbă cu recuperatorul şi se adresează direct băncii pentru rediscutarea condiţiilor de plată, ce se întâmplă?

Banca, dacă a cesionat creditul, nu mai discută cu tine. Cesiunea poate fi ilegală când judecătorul constată acest lucru. Dacă pleci la război, pleci la război! Trebuie dată în judecată inclusiv banca, pentru că nu te judeci doar cu recuperatorul de creanţe. Aşa te poţi reîntoarce la partenerul de contract care este banca şi revii la calitatea de consumator.

Asociaţia Română a Băncilor somează guvernul să schimbe legislaţia, bineînţeles în favoarea creditorilor. Ce ar trebui să facă guvernul în această poziţie?

Eu aş sugera guvernului să lase reglementările aşa cum sunt în momentul ăsta, să se revină la Ordonanţa 50/2010, să permită celor 5,4 milioane de oameni împrumutaţi la bănci să respire. Pentru că dacă ei nu vor mai „respira”, atunci nici băncile nu vor mai trăi, statul va pierde din buget – dacă se reduce şi nu se stimulează consumul purtător de TVA -, va avea şi el de suferit. Sunt doar câteva bănci mai „guralive”, mai „contondente”… probabil că vor pierde, însă vor pierde din motive de culpă penală a lor, pentru că acele bănci au introdus contractele de creditare pentru oricine – avea sau n-avea venit -, cu clauzele despre care discutam.

Şi mă gândesc acum la situaţia unei femei în vârstă care a primit în urmă cu cinci ani vizita unui vânzător de credite bancare. Acesta i-a propus să-şi cumpere un frigider nou în locul „Fram”-ului de acum 40 de ani care funcţiona, n-avea nici pe dracu’. Femeia i-a spus că n-are ce face cu el, că n-are decât 300 de lei pensie, însă omul a insistat spunându-i că-i va face o adeverinţă din care să rezulte că are 600 de lei. Bătrâna a cedat, s-a pomenit acasă cu un frigider ultimul răcnet, însă nu mai avea de ce să-l folosească, n-avea cu ce să-l umple. A plătit cât a plătit, până la urmă s-a pomenit acasă cu o somaţie de evacuare din casă având o datorie de 25.000 de lei. Creanţa aceea de 3.000 de lei pe care o tot plătise în timp până n-a mai avut din ce ajunsese la 25.000 de lei cu penalităţi. Pentru asta trebuie să plătească cei care au creat această mizerie şi dacă este nevoie să intre în puşcărie, nu oamenii care nu pot să-şi mai achite datoriile din motive ce ţin de situaţia lor socială.

Să vă mai spun ceva. La această oră, din 5,4 milioane, sunt 850.000 de persoane care nu mai au cum să-şi plătească datoriile către bănci. Sunt oameni faliţi, da? Mulţi, mai au un singur lucru: casa! Iar casa nu mai valorează decât o treime din cât valora la momentul semnării contractului. Două treimi îi pierde banca. Şi este o prostie, o mare prostie din partea bancii să păstreze o pungă ermetic închisă pe faţa acelor oameni, să nu le mai dea oxigen. Pe termen mediu şi lung este o mare tâmpenie să vrei să schimbi legislaţia, vreo trei bănci să iasă din sistem pe când ceilalţi s-au adaptat şi au corectat clauzele abuzive importante.

Ce i-aţi sfătui pe oameni?

Să înceapă căile de atac legale, pentru că deja procesele colective pe clauze abuzive au fost câştigate – DAE de 12% a fost micşorat la 2% -, iar acolo unde e vorba despre executare silită, contestaţii, şi dacă nu se mai poate, să încerce să obţină protecţia tribunalului printr-o insolvenţă chiar dacă deocamdată nu există o lege, dar se poate aplica prin analogia cu societăţile comerciale. Dacă nu se pot pune sub protecţia tribunalului, să ceară insolvenţa, falimentul… ca persoană fizică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.