Istoricii se vor afla într-o mare încurcătură atunci cînd vor consemna rolul lui Traian Băsescu: să ia în considerare propriile susţineri, potrivit cărora el ar fi luptătorul împotriva fenomenului de corupţie, sau să constate ce spune justiţia, adică faptul că, sub conducerea lui, România a cunoscut cea mai mare corupţie!
Dacă numai în decurs de cîteva luni de cînd a plecat din fruntea statului, fenomenul corupţiei a ieşit la iveală într-un fel nemaiîntîlnit, cu miniştri arestaţi sau puşi sub acuzare, cu parlamentari aruncaţi după gratii sau cu oameni de afaceri denunţînd că au dat şpăgi uriaşe pentru campaniile electorale ale lui Traian Băsescu, nu se poate trage altă concluzie decît că fostul preşedinte a girat fenomenul de corupţie, fiind chiar, aşa cum spun mulţi dintre cei anchetaţi, beneficiarul direct al unor sume uriaşe de bani. Nu este o speculaţie a noastră, ci chiar mărturisirile unora dintre cei anchetaţi în mai multe cazuri de corupţie, făcute în faţa anchetatorilor!
De asemenea, oamenii cei mai apropiaţi de Traian Băsescu, cum ar fi Elena Udrea sau Dorin Cocoş, în favoarea cărora a intervenit chiar cu declaraţii publice, se dovedesc a fi mari păpuşari ai clanurilor de tip mafiot. Orice ar spune Traian Băsescu, faptele acestea se petreceau chiar sub nasul său, iar unele declaraţii, cum sînt cele legate de banii lui Cocoş, despre care ştia că sînt blocaţi undeva în Elveţia, arată limpede că nu-i erau străine mişculaţiile făcute de apropiaţii săi.
Toate aceste lucruri, cunoscute acum de întreaga opinie publică, arată că Traian Băsescu a girat cu funcţia sa, cel puţin în legătură cu apropiaţii săi, fenomenul de corupţie la nivelul cel mai înalt. Fostul preşedinte ar putea să spună că el nu a intervenit direct la anchetatori ca suspecţii de azi să fie protejaţi şi poate că aşa e, însă acest lucru nu-l absolvă de acuzaţia că sub domnia sa aceste fapte s-au derulat, căci numirile în funcţiile de conducere ale parchetelor le-a făcut dumnealui. Nu poate spune nici că n-a ştiut despre unele matrapazlîcuri ale apropiaţilor săi, întrucît presa din timpul celor zece ani de domnie este plină de tot felul de dezvăluiri care ar fi trebuit să-l pună în gardă şi să reacţioneze. N-a făcut-o, deci ar fi bine să-şi asume acum rolul de protector al corupţilor!
Cealaltă variantă pe care o vor avea în faţă istoricii este acea imagine de luptător vajnic împotriva corupţiei, pe care însuşi Traian Băsescu o supralicitează de cîţiva ani. Şi aici, Traian Băsescu are, în parte, o oarecare dreptate, căci sub domnia lui s-au făcut arestări şi condamnări spectaculoase, nemaiîntîmplate pînă la el, între care cel mai spectaculos caz rămîne cel al fostului premier Adrian Năstase.
Nici aici lucrurile nu sînt tocmai clare, căci presa şi opinia publică au sesizat deseori că astfel de puneri sub acuzare sau chiar condamnări s-au făcut aproape exclusiv din tabăra adversarilor politici ai lui Băsescu, ceea ce trezeşte mari suspiciuni! A folosi Justiţia ca armă împotriva adversarilor nu este nici pe departe un act de susţinere a dreptăţii, ci, mai degrabă, semnul unor abuzuri grave, specifice unui comportament dictatorial.
Traian Băsescu, acompaniat de un mare cor de ţuţeri, a clamat deseori isprava sa de a fi luat Justiţia din mîna politicienilor, însă percepţia publică rămîne aceea că a trecut-o sub controlul său! E de ajuns să citească cineva ce s-a scris în presă despre rolul lui Traian Băsescu în protejarea unor corupţi pentru ca toată tevatura cu independenţa Justiţiei să cadă ca un castel de nisip. Adevărata independenţă a Justiţiei, atît de necesară pentru însănătoşirea unei societăţi, înseamnă ca procurorii şi judecătorii să privească doar la probele dintr-un dosar, nu la persoanele despre care se vorbeşte acolo, altfel „independenţa” devine o vorbă în vînt, o retorică menită să dezinformeze opinia publică, un mijloc de dominare prin care adversarii cuiva sînt puşi la zid sau sînt obligaţi să închidă gura! Nimic altceva.
În mare încurcătură se vor afla istoricii cînd vor fi nevoiţi să lămurească fotografiile de la Paris ale Elenei Udrea cu Alina Bica, nu pentru a afla ce căutau acolo (căci nu e treaba lor), ci pentru a explica intervenţiile oficiale, de la pupitrul prezidenţial, ale lui Traian Băsescu pe această temă, cînd părea preocupat doar de autorul acestor poze. Anchetate şi arestate acum pentru milioane de euro şterpelite, cele două prietene apropiate de Băsescu îi creează probleme mari, care pot duce la un portret asemănător unui „cap” al fenomenului corupţiei. La fel şi Pinalti, Cocoş, Funeriu, Mircea Băsescu sau unul dintre gineri.
Iată de ce spunem că istoricii vor avea în faţă această dilemă atunci cînd vor scrie istoria acestor ani în care Traian Băsescu a condus România. Dar, înainte ca istoricii să se ocupe de trecutul lui Băsescu, s-ar putea ca procurorii să întocmească de pe acum documentele pe care se va baza toată construcţia istorică a epocii numite „regimul Traian Băsescu”.
Nu ştim care va fi titlul capitolului referitor la cei zece ani de domnie ai lui Traian Băsescu, însă, pe pielea noastră, ştim că această epocă a lăsat urme adînci, iar cicatricile nu se vor vindeca prea curînd. Mai ales că şi cei care-i urmează lui Băsescu nu par a fi altfel şi au început deja să ne împrospăteze rănile.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.