Cum a dat Hruşciov Crimeea Ucrainei şi povestea „telefonului roşu” Kremlin-Casa Albă

Pentru ce, în 1954, Moscova a dăruit Ucrainei Crimeea? „Telefonul roşu”, instalat în 1963, între Kremlin şi Casa Albă era cu adevărat un telefon? Fostul lider bolşevic sovietic Hruşciov a dat, într-adevăr, cu pantoful lui în pupitrul Adunării Generale a ONU? Criza rachetelor nucleare din Cuba a declanşat o imensă isterie militară la Washington? Cu aceste întrebări îşi începe relatarea agenţia France Presse despre marea retrospectivă consacrată lui Nikita S. Hruşciov (1894-1971), urmaşul lui Stalin la conducerea URSS, post pe care l-a ocupat până în octombrie 1964. Este vorba de 700 de documente şi obiecte, multe expuse pentru prima oară în public, ce fac parte din expoziţia deschisă marţi, la Moscova, şi care, cum spuneam, îl are în vedere pe Hruşciov, considerat artizanul procesului de destalinizare şi al dezgheţului din URSS-ul anilor 1950-1960. În expoziţie pot fi văzute documente (decrete oficiale) şi obiecte personale ale celui care a preluat puterea imediat după moartea lui Stalin (martie 1953), mesaje cifrate ale KGB : unele documente datând din momentele de vârf ale Războiului Rece şi având o rezonanţă particulară în lumina crizei mondiale actuale datorate crizei din Ucraina, cea mai gravă dintre Rusia şi SUA după destrămarea URSS. De pildă, în expoziţie se află originalul decretului semnat de Nikita Hruşciov, născut în estul Ucrainei, prin care acesta „transmitea regiunea Crimeea” din Rusia sovietică Ucrainei Sovietice. În context, cel mai interesant este apreciat documentul semnat la 5 februarie 1954, de Mihail Tarasov, unul dintre înalţii demnitari sovietici, care justifica acest dar prin „unitatea economiei, proximitatea geografică şi strângerea legăturilor economice şi culturale” între Crimeea şi Ucraina.
Potrivit lui Andrei Sorokin, comisarul expoziţiei prin care se marchează 120 de ani de la naşterea lui N.S. Hruşciov, este vorba de o demolare a miturilor. Personaj controversat, fostul lider sovietic este cunoscut înainte de toate pentru iniţiativa şi curajul cu care, în 1956, în celebrul său raport la al XX-lea Congres al PCUS, a denunţat cultul personalităţii lui Stalin. Raportul a rămas secret o bună bucată de timp, iar după ce a devenit cunoscut opiniei publice din URSS şi din alte ţări socialiste şi din Vest a provocat numeroase drame şi şocuri. Bruionul acestui discurs este expus şi el în premieră, alături de alte documente mai puţin sau deloc cunoscute azi în Rusia, acestea din urmă atestând rolul său în teroarea dezlănţuită în anii 1930. Andrei Sorokin, care este şi director al departamentului socio-pollitic al arhevelor de stat, a explicat că a ales ordine de execuţie a „duşmanilor poporului” din regiunea Moscova, semnate la finele anilor 1930, chiar de Hruşciov.

Una dintre cele mai memorabile apariţii ale sale în Vest este şi azi comentată de Anrei Sorokin: este vorba de un discurs rostit de Hruşciov pe 12 octombrie 1960 în Adunarea Generală a ONU. Presa occidentală susţinea, la vremea respectivă, că liderul de la Kremlin şi-a scos pantoful drept şi a bătut cu el în pupitrul de la care-şi rostea discursul. Sorokin pretinde că nu există probe în acest sens, iar toate pozele care-l prezintă pe Hruşciov cu pantoful în mână sunt trucate. „Fiind foarte înfierbântat în timp ce vorbea, el şi-a scos pantoful, l-a agitat în aer în semn de dezaprobare, dar nu a lovit nimic”, spune Sorokin. „Nikita – Tornada” era reputat pentru limbajul lui frust, dur şi pentru accesele sale de furie. Totuşi, nimeni nu se aştepta, mai ales în sala Adunării Generale, la un atare gest, chiar în plin Război Rece. Hruşciov succedase la cuvânt şefului delegaţiei din Filipine, senatorul Lorenzo Sumulong, care îşi exprimase „surprinderea în faţa neliniştii afişate de URSS în faţa imperialismului occidental”. Atât i-a trebuit lui Hruşciov, care, cum a începuit să vorbească, plin de furie, l-a făcut „cretin, slugoi şi lacheu al imperialismului” pe Sumulong, apoi a lovit cu pantoful în pupitru, declarând că URSS nu se va lăsa intimidată de nimeni. Este adevărat, nu există imagini ale acestui moment insolit în istoria ONU, dar o fotografie a agenţiei France Presse îl arată pe Hruşciov aşezat la locul lui, cu pantoful pus în faţă. În epocă, France Presse, cât şi alte agenţii de ştiri au relatat astfel incidentul : „El şi-a scos pantoful drept, un pantof galben, lustruit impecabil l-a ridicat la capătul braţului său drept, deasupra capului (…), apoi l-a izbit de pupitru cu toată forţa”.
Un alt eveniment istoric de excepţie, asupra căruia se aduc clarificări în premieră, este cea mai gravă criză dintre Washington şi Moscova din timpul Războiului Rece. Este vorba de octombrie 1962, când amplasarea unor rachete nucleare sovietice în Cuba a adus cele două superputeri în pragul unui război atomic.Un mesaj cifrat al unui agent secret sovietic din Washington destinat lui Hruşciov descrie climatul de „isterie militară” din SUA în momentele de vârf alşe crizei. „Casa Albă, Pentagonul, Departamentul de Stat şi CIA lucrează zi şi noapte”, informează nota datată 27 octombrie 1962. Criza rachetelor, cum a intrat în istorie, a condus la o nouă perioadă a Războiului Rece – destinderea, al cărei prim simbol este „Telefonul roşu” instalat între Kremlin şi Casa Albă. El a fost inaugurat la 30 august 1963. În realitate, la început, nu a fost nici telefon şi nici de culoare roşie, aceasta fiind, de fapt, o expresie prin care se arăta că e vorba de o linie de urgenţă. Era vorba de un telex obişnuit cu care preşedintele american de atunci, John F. Kennedy, şi liderul sovietic N.S. Hruşciov comunicau direct prin mesaje codate, spre a preîntâmpina orice altă criză de genul celei a rachetelor.Legătura se făcea pe traseul Washington-Londra.-Copenhaga-Stockholm-Helsinki-Moscova. În 1971, linia a fost întărită prin legătură satelitară, iar mai târziu a apărut faxul. În 2008, s-a instalat un nou cablu transatlantic, din fibră optică, ceea ce a reprezentat a doua generaţie a legăturii. S-a instalat şi un telefon, prima linie telegrafică fiind completată de două legături radio prin satelit.Cea de a treia generaţie o reprezintă utilizarea de sateliţi geostaţionari, începând din 1986, şefii celor două state putând face astfel schimburi rapide de documentte sau alte informaţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.