Cum ne vindem istoria pe două parale

Casele vechi boierești, adevărate bijuterii de arhitectură și încărcate de istorie, dau un aer special Bucureștiului, care este tot mai „atacat“ de clădirile de beton și sticlă.

În aceste case s-ar putea amenaja muzee private, centre culturale, galerii de artă, hoteluri sau ar putea fi sedii de ambasade. Unele dintre clădirile reprezentative ale Capitalei au fost retrocedate după mulți ani foștilor proprietari, timp în care gradul de degradare a avansat.

Renovarea lor, reparațiile și întreținerea depășesc puterea financiară a proprietarilor, care preferă acum să le vândă. Prețurile sunt exorbitante. Statul pare nepăsător că le va pierde, iar străinii sunt tot mai interesați să le cumpere. Riscul cel mare este ca aceste frumuseți să fie demolate, locul lor fiind luat de blocuri moderne, care stau ca un cui în talpa orașului vechi. Aceste case sunt scoase la vânzare publică de case de licitație sau chiar de avocații care i-au ajutat pe moștenitori să le obțină. Ministerul Culturii și Primăria Capitalei par dezinteresate de subiect.

Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu este încărcată de istorie

Este o reședință de lux cu superbe elemente arhitecturale, situată în zona istorică Armenească, la intersecția străzilor Logofăt Luca Stroici și Speranței. Tot aici s-a aflat prima locuință a lui Mihai Eminescu după sosirea în București.

De fapt, toată zona reprezintă un strop de istorie, pentru că aici, în secolul al XVII-lea, se forma mahalaua Armenească, alcătuită din ateliere meșteșugărești, prăvălii și cârciumi, toate frumos clădite în jurul Bisericii Armenești. Aici se aduceau mărfurile, bucatele și cultura etniei ce a dat numele zonei. Casa are 21 de camere, terasă interioară de vară și dispune de curte liberă de aproximativ 500 mp. Pe lângă parfumul specific al zonei, aspectul exterior de conac boieresc se împletește cu rafinamentul elementelor arhitecturale de la interior.

Începând de la pereții placați cu lemn masiv sculptat și tapetați cu mătase, la ușile și ferestrele monumentale până la vitraliile decorate cu blazoane, totul ne poartă în vremurile strălucite ale Bucureștiului din perioada Belle Epoque. Grădina din jurul casei, inundată în verdeață, cu fântână arteziană și foișor, îmbie la relaxare, aproape, dar în același timp departe de agitația metropolei. Valoarea casei este estimată între 3 și 3,5 milioane euro. Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu are și o mare valoare istorică. Ea a fost fiică de doctor, apoi soția lui Procopie Ioan Dumitrescu, fost jurist, politician român liberal și primar al Bucureștiului în perioadele aprilie 1901 – noiembrie 1902 și februarie 1910 – ianuarie 1911.

El a administrat Bucureștiul și în perioada Războiului de Independență, 1877-1878, când orașul nu a avut primar, locul său fiind luat de un ajutor de primar. Acesta a fost chiar Procopie I. Dumitrescu. A urmat studii în drept la Paris, iar din 1870 a și intrat în magistratură; după doar șase ani, el s-a dedicat carierei politice. La începutul activităţii sale, între 1876 şi 1877, a fost prefect al Poliției Capitalei.

Casa lui Gheorghe Hotăranu este scoasă la mezat

„La intersecția străzilor Vasile Lascăr cu Maria Rosetti se află imobilul care a adăpostit reședința și Farmacia Gheorghe Hotăranu. Imobilul, cu subsol, parter și trei etaje, a fost proiectat de arhitectul Stație Ciortan și construit de antreprenorul italian Ernesto Mazzolini, în anul 1925, fiind astăzi unul dintre ultimele exemple de imobile de locuit cu farmacie la parter din București. Imobilul prezintă elemente decorative originale care pot fi puse în legătură cu cele folosite de un alt celebru arhitect al stilului neoromânesc, Cristofi Cerchez: stâlpii balconului și ghivecele din ceramică smălțuită“, spune istoricul de artă Oana Marinache, în lucrarea „Cristofi Cerchez, un vechiu Arhitect din București“.

La interior, aproape toate elementele de mobilier și dotările farmaceutice, comandate și executate la Viena în anul 1925, s-au conservat impecabil. Când pășești înăuntru, senzația întoarcerii în timp, în farmacia interbelică, este copleșitoare. În laboratorul de la subsol, încă mai există rafturile cu eprubete, recipiente ceramice pictate cu înscrisul substanțelor pe care le conțineau. Sunt artefacte care pot fi expuse astăzi într-un muzeu, cum ar fi distilatorul original. Medicamentele erau preparate manual. Acestea mergeau mai întâi în dulapurile de la mezanin, pentru ca mai apoi să fie aranjate frumos pe etajerele cu geamuri din cristal și în sertarele de la parter.

Renumitul farmacist domnul Hotăranu locuia la etajele superioare ale clădirii, de unde administra treburile zilnice ale farmaciei. El a fost membru în Comisia chimico-farmaceutică de pe lângă Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, membru al Colegiului General al Farmaciștilor și societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic. Veteran în războaiele României din 1913 și 1916-1918, cu grad de locotenent-colonel în retragere din 1945, a fost decorat cu Ordinul Avântul Țării și Ordinul Coroana României din 1926.

Casa a fost naţionalizată în 1949 și redobândită astăzi. Pentru arhitectura interioară și dacă edilii ar fi avut cultul conservării patrimoniului, casa ar fi putut rivaliza cu Muzeul Farmaciei din Sibiu. Casa cu farmacie Hotăranu dispune de spații comerciale la subsol, parter, mezanin și etajul 1, în suprafață totală utilă de 247 mp și de încă 168 mp de spații cu potențială destinație de birouri sau locuință. Viitorul proprietar al celei mai vechi farmacii cu laborator din București nu va deține doar un „imobil“, ci va fi posesorul celui mai reprezentativ monument al istoriei farmaceuticii românești. Casa este licitată cu preț de pornire un milion de euro.

Casa de tip farmacie

Cu aproape două milioane de euro poate fi cumpărată casa generalului Constantin D. Nicolescu, din strada Știrbei Vodă, lângă Cișmigiu. Prețul de pornire este de 1.590.000 euro. Casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a aparținut generalului Nicolescu, fost comandant militar al Bucureștiului în vremea Regelui Mihai și un important luptător împotriva comunismului. El a fost și secretar general în Ministerul Apărării și fost disident în Mișcarea Națională de Rezistență împotriva comunismului. Casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și este amplasată în zona istorică Cișmigiu, la aproximativ 300 m de parc. Camerele mari și luminoase, cu dispunere circulară, prevăzute cu arcade și coloane impozante, redau noblețea anilor sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. Printr-un proces conștiincios de restaurare, poate redeveni o reședință nobilă, pentru oameni cu stil. Valoarea imobilului este estimată între 1,6 și 1,8 milioane euro.

Strada care și-a luat numele după frumusețea caselor

Strada Frumoasă și-a luat numele de la Palatul lui Grigore Cantacuzino (astăzi, Muzeul Național „George Enescu“), numit în acea perioadă Casa Frumoasă. Strada cu același nume și-a respectat blazonul, fiind ocupată de o serie de imobile impresionante. Astăzi, alături de cocheta casă se găsesc numeroase construcții monument istoric, reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Imobilul a fost ridicat în 1910, iar acum este estimat între 1,2 și 1,5 milioane euro.

Singurul imobil reabilitat

Casa dr. Dobrovici din B-dul Lascăr Catargiu, nr. 40, a fost naţionalizată în anii comunismului şi compartimentată în mai multe apartamente. După 1990, casa a fost readusă la forma iniţială. În 2008 a fost transformată în Casa Frumoasă, un magazin multibrand, destinat în exclusivitate vestimentaţiei de lux.

În perioada 2008-2009, casa a fost complet renovată, toate elementele decorative, împreună cu suprafeţele din cărămidă aparentă, fiind minuţios curăţate şi tratate cu materiale de protecţie de înaltă calitate. Lucrările din interior au vizat doar partea de finisaje, păstrându-se astfel compartimentarea iniţială şi estetica generală a casei. Până şi introducerea liftului s-a făcut fără compromisuri, acesta amenajându-se, cu ajutorul unei noi structuri metalice, în locul vechilor băi, care erau dispuse pe aceeaşi direcţie la toate nivelurile.

Identitatea interiorului era dată în mare parte de elementele decorative din lemn. Balustrade frumos sculptate, tocuri masive de uşi, grinzi cu ornamente discrete, toate au fost păstrate şi recondiţionate din dorinţa de a păstra spiritul amenajării semnate în urmă cu aproape un veac. La fel s-a întâmplat şi cu elementele de feronerie sau cu detaliile sculptate în piatră.
Prețul de pornire este de 3,5 milioane euro.

Vila Vasile Grigorescu

Casa brâncovenească dr. Vasile Grigorescu se află pe strada Paris, în zona Piața Victoriei – Dorobanți, numită „capitale“, de la numele străzilor. Este un cartier select, cu multe case foarte bine conservate și restaurate, construite cu precădere în perioada interbelică.

Ridicată cu scopul de a găzdui mai ales ambasade și reședințe de ambasadori, zona „capitalelor“ are un aer elitist. Toți cei care doreau să-și înalțe o casă în această zonă au fost nevoiți să respecte niște reguli stricte, printre care aceea că înălțimea clădirii nu trebuia să depășească 13 m. Dr. Vasile Grigorescu a fost un erudit de o vastă cultură și un talentat scriitor, de sub condeiul său ieșind nuvele, versuri, memorii, comedii și un celebru eseu al epocii despre libertatea presei. El a cumpărat terenul pe care și-a clădit frumoasa vilă în 1926 și a obținut autorizația de construire în 1931. Un an mai târziu, în 1932, casa a fost terminată. Pentru a-i da o dublă utilitate, de reședință și de cabinet/farmacie, vila a fost proiectată cu două spații relativ independente, unul cu acces direct din stradă, pentru clienți, și altul cu acces separat din curte, pentru reședință, dar unite prin două scări interioare. Stilul arhitectural brâncovenesc al vilei este evidențiat de arcadele elegante ale ferestrelor și mai ales de balconul cu arcade, specific acestui stil.

Naționalizată de comuniști în anii ’50, vila a reintrat în posesia moștenitorilor în anii 2000, fiind ulterior consolidată, restaurată și pusă în adevărata ei valoare. Valoarea estimată a casei este între 1,7 și 2 milioane euro.

Palatul Chrissoveloni-Cantacuzino

Clădirea din strada G-ral Constantin Budişteanu, nr. 15, situată în apropierea Căii Victoriei. Catedrala „Sfântul Iosif“, Palatul Știrbei, Muzeul Colecțiilor, Ateneul Român și Muzeul Național de Artă al României sunt câteva dintre reperele cultural-turistice ale Bucureștiului aflate în proximitatea Palatului Chrissoveloni-Cantacuzino. Amplasat pe un teren generos, de peste 2.000 mp, și cu o deschidere la stradă de 41 metri liniari, având compartimentările interioare bine structurate, Palatul Chrissoveloni-Cantacuzino se pretează la multiple funcțiuni: hotel, birouri, centru de evenimente, clinică medicală, spital, școală sau muzeu. Palatul a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, la comanda marilor bancheri de origine greacă Chrissoveloni, în stil eclectic de influență franceză. La începutul secolului al XX-lea, acesta a fost vândut familiei Cantacuzino, cu adânci rădăcini bizantine și una dintre cele mai bogate familii din România la acea vreme. Imobilul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice și are nevoie de reabilitare/restaurare, ceea ce poate face obiectul unui proiect în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, pe axa dedicată „Conservării, protejării, promovării și dezvoltării patrimoniului natural şi cultural“, în care cota de finanțare nerambursabilă din partea UE este de 80%. Valoarea estimată a clădirii este de 3,5 milioane euro.

Casa Istrate Micescu

Pe lângă palatul din Cişmigiu, Casa Istrate Micescu, au trecut de-a lungul timpului milioane de oameni. Pe strada Zalomit, nr. 12, de lângă Cișmigiu, a funcționat până anul trecut Biblioteca Pedagogică, deși exista o sentință definitivă de retrocedare dată cu 8 ani înainte. Casa Istrate Micescu a „scăpat“ de rigorile comuniste, dar nu şi de distrugerile lăsate de funcţionarii români, care au ştiut să devasteze totul în urma lor, să smulgă prizele din pereţi, precum şi becurile. Casa este de o frumuseţe rară, dar trebuie renovată, degradarea fiind estimată la 60%. Casa Istrate Micescu din strada Zalomit este scoasă la vânzare de cele patru moștenitoare. Nici avocaţii nu ştiu cum să o încadreze mai bine: casă boierească sau palat? Numai terenul de 1.800 mp valorează, la preţul pieţei, circa 3 milioane euro, iar dacă se pune la socoteală şi imobilul, potenţialii cumpărători ar trebui să deţină circa 5 milioane euro. Nimeni nu ştie cum de a scăpat casa să nu a fie inclusă în patrimoniul naţional, dar este monument istoric reprezentativ, categoria B. Adevărat conac boieresc, de dimensiuni rar întâlnite la o casă de oraş, edificiul a fost construit în 1907 de familia Arion, de la care avea să o cumpere, 20 de ani mai târziu, Istrate Micescu. Acesta a transformat-o radical în anii 1928-1929, când a fost prevăzută cu o poartă monumentală, iar în interior au fost amenajate saloane în stil Louis al XIV-lea şi Louis Philippe, casa fiind construită ca să adăpostească o vastă bibliotecă și o sală de lectură. În momentul arestării sale, casa a fost vandalizată, iar o parte a bibliotecii, arsă pe peluza Grădinii Cişmigiu. Casa are 60 de camere şi toate utilităţile necesare. Timp de jumătate de secol, aici a funcţionat Biblioteca Pedagogică. Istrate Micescu a fost considerat un maestru al baroului interbelic, era parlamentar liberal şi mare iubitor de carte! Familia sa este descendentă a unui căpitan al lui Mihai Viteazu şi a stăpânit moşiile Ciumeşti şi Miceşti. Studiile strălucite de litere şi de drept l-au făcut să câştige catedra de Drept Civil de la Facultatea din Iaşi, la un concurs în care l-a învins pe Nicolae Titulescu.

Obligațiile proprietarilor

În Capitală, au mai fost case de patrimoniu care au fost dărâmate de noii proprietari. Principalii vinovați sunt instituțiile statului, care sunt indiferente față de evoluția ulterioară vânzării acestor imobile. Orice proprietar al unei locuințe de patrimoniu are anumite obligații legale față de monumentul istoric, care țin de conservarea și consolidarea acestuia. Actul normativ care reglementează monumentele istorice este Legea 422 din 18 iunie 2001, modificată și republicată. Legea definește monumentele istorice ca bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală. Ministerul Culturii și Cultelor este principala autoritate implicată în protecția monumentelor, dar un coparticipant important este și administrația locală, care dezvoltă Planurile Urbanistice Zonale (PUZ-urile). Monumentele istorice se împart în doua categorii: în grupa A – monumentele istorice de valoare națională și universală, iar în grupa B – monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Regulile pentru proprietarii posesori de monumente istorice sunt prevăzute la art. 38 al Legii 422. Ei au obligația să:

• obțină avizele legale pentru toate intervențiile;
• asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a oricăror altor lucrări numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens și să prevadă în contracte condițiile și termenele de execuție;
• să permită montarea și să întrețină însemnul și sigla „Monument istoric“;
• sa asigure accesul specialiștilor ca să constate starea de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice;
• să asigure paza monumentelor istorice și să ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor;
• să întrețină, să folosească și să exploateze imobilul în condițiile legii.

Proprietarii care intenționează să vândă monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al Ministrului Culturii. Practica arată că tocmai instituțiile statului nu au respectat prevederile legale, lăsând casele să se degradeze constant.

Dreptul de preemțiune

La solicitarea Cotidianul, directorul Direcției pentru Cultură a Municipiului București, Dragoș Frăsineanu, nu a răspuns la întrebarea: Ce intenționează să facă Primăria Capitalei în cazul caselor de patrimoniu local, mai ales că are drept de preemțiune la vânzarea lor?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.