România nu-şi mai asumă 2019 ca anul adoptării monedei euro pentru că nu urmat un plan de acțiune pentru realizarea acestui deziderat iar o dată pentru atingerea acestui obiectiv nu a mai fost anunțată. Conform Exectivului, stabilirea unei date certe necesită un consens politic şi social larg şi o mai bună înţelegere a eforturilor necesare atingerii acestui obiectiv, se arată în Programul de Convergenţă 2016, aprobat, miercuri, de Cabinetul Cioloș. Actualul viceguvernator al BNR, Liviu Voinea, susținea acum doi ani la Bruxelles că România vrea să adere la euro în anul 2019.
„Guvernul îşi menţine angajamentul de adoptare a monedei euro. O dată concretă va fi stabilită după realizarea unui calendar de trecere la moneda euro, care va fi finalizat până la următoarea ediţie a programului de convergenţă”, a declarat la finalul şedinţei Executivului ministrul Finanţelor, Anca Dragu.
Oficialul Guvernului a spus că este foarte important ca România să aibă o convergenţă reală la euro, adică veniturile populaţiei să fie la 70-80 la sută din media zonei monetare, iar în România acest indicator este situat la 55%.
„Vorbim aici de PIB pe locuitor, de veniturile întregii societăţi, de veniturile populaţiei şi mai ales ne gândim şi trebuie să avem în vedere flexibilitatea şi competitivitatea economiei româneşti”, a spus ministrul. În actuala planificare bugetară se estimează un deficit bugetar în termeni ESA (sistemul european de conturi) de 2,95% din PIB şi un deficit 2,9% din PIB pentru anul următor. Se aşteaptă o abatere de la obiectivul bugetar pe termen mediu, în 2016 şi 2017, în principal ca urmare a reducerilor de taxe şi impozite aprobate prin noul Cod fiscal şi prin majorările unor drepturi de asistenţă socială decise în 2015, conform ministrului Dragu.
„Programul de Convergenţă ediţia 2016 are la bază prevederile Strategiei fiscal-bugetare şi cadrul macroeconomic actualizat pentru 2016-2019. Creşterea economică prognozată este de 4,2% în 2016 şi de 4,3% în 2017. Prin actuala planificare bugetară naţională estimăm că deficitul bugetar nu va depăşi rata de referinţă de 3% din PIB în 2016 şi 2017 şi că va reveni pe o traiectorie descrescătoare în 2018-2019.
De asemenea, se aşteaptă devierea de la ţinta privind obiectivul pe termen mediu în 2016 şi 2017, ca urmare a măsurilor din noul Cod fiscal şi a majorărilor salariale aprobate în cursul anului 2015. Din 2018, această tendinţă se va schimba”, se arată într-un comunicat al Guvernului. Anul 2019 nu a fost la momentul anunţării sale o ţintă imposibilă, însă a devenit o ţintă nefezabilă pe măsură ce anunţarea sa nu a fost urmată de un plan de acţiune, a declarat recent celălalt viceguvernato al Băncii Naţionale a României, Bogdan Olteanu.
Evaluarea unui calendar de politici, integrarea sa într-o hartă de parcurs şi deducerea unui termen realist de aderare la euro reprezintă „paşii rezonabili” care urmează pentru România, a susțint Olteanu. „Găsesc neserioasă abordarea intrării în zona euro a unei economii necompetitive, dincolo de evidenţa faptului că o asemenea evoluţie nu ar fi acceptată de euro zonă. Ea ar fi contrară interesului public, nevoia convergenţei reale este stringentă, urmărirea atingerii unui nivel de convergenţă reală, alături de păstrarea indicatorilor de convergenţă nominală rămân obiective de politici ale următorilor ani, obiective nespectaculoase, dar esenţiale şi care nu pot fi înlocuite prin altele mai rapide, nu există substitut pentru creşterea de productivitate.
Evaluarea unui calendar de asemenea politici, integrarea sa într-un roadmap, deducerea unui termen realist de aderare la euro din acestea sunt paşii rezonabili care urmează pentru România”, a declarat Olteanu. De asemenea, guvernatorul Băncii Centrale, Mugur Isărescu, a declarat că România îndeplineşte toate cele cinci criterii de convergenţă nominală prevăzute de Tratatul de la Maastricht pentru aderarea la zona euro însă a adaugat că nu poate spune cu mâna pe inimă că suntem pregătiţi să facem acest pas.
Mişcarea nu este o simplă înlocuire a monedei naţionale cu cea comunitară ci este un fenomen mult mai complex pentru care o ţară trebuie să se pregătească ani de zile. Tratatul semnat în anii ’90 indică drept condiţii de aderare la moneda unică: stabilitatea preţurilor, sustenabilitatea poziţiei fiscale, convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb.
Mai exact, cele cinci criterii presupun menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro şi stabilitatea cursului de schimb. Din 2014, România a intrat în limitele acceptate de document însă nu este de ajuns. Acelaşi tratat vorbeşte şi despre durabilitatea convergenţei, concept puţin lăsat de izbelişte, dar readus în discuţie după problemele pe care UE le are cu Grecia, Spania, Portugalia, Italia sau Irlanda. Ce trebuie să facă România de acum în colo? Nu se acceptă o îndeplinire accidentală, forţată sau temporară a criteriilor de convergenţă nominală ci se impune o durabilitate a lor.
În plus, înainte de intrarea în zona euro, România trebuie să reducă decalajele dintre veniturile locuitorilor dar şi competitivitatea întreprinderilor. În două cuvinte, este nevoie de o continuare a reformelor care să ducă la creştere economică. Guvernatorul Isărescu a declarat că se impune continuarea procesului de privatizare sau restructurare a companiilor de stat, creşterea flexibilităţii şi a gradului de ocupare şi finalizarea liberalizării preţurilor administrate la energie.
România încă ţine în braţe companii cu pierderi uriaşe, în special din zona mineritului şi energiei dar şi din industrie, cazul Oltchim. Dezvoltarea României şi rămânerea în urmă sunt principalele probleme care împiedică adoptarea mai devreme a monedei euro. La PIB-ul pe capul pe locuitor suntem pe penultimul loc din Europa. Adică nu suntem competitivi deloc. Ne lipseşte infrastructura iar distribuţia veniturilor este inegală în ţară.
Bucureştiul, de exemplu, poate intra foarte bine în zona euro, pentru că firmele de aici generează aproape 50% din cifra de afaceri cumulată, în timp ce de la Galaţi în sus nu avem mai mult de 7-8%. Şi asta se reflectă în veniturile populaţiei. La infrastructură, suntem ultimii în Europa la kilometri construiţi. Asta înseamnă împovărarea bugetului companiilor şi lipsa de investiţii străine. Cu Grecia, UE s-a fript.
Ţara a intrat în zona euro şi apoi a început restructurarea economiei, cu consecinţele ei dureroase – şomaj, scăderea producţiei, neîncredere. Pentru ceilalţi doritori de monedă euro, România, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Polonia şi Cehia, se doreşte un parcurs mai sinuos dar care duce la sănătate şi performanţă. Or, o zonă monetară unică nu este un loc potrivit pentru statele cu lipsă de competitivitate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.