Stimate domnule Nistorescu,
Am constatat cu stupoare ca Victor Opaschi s-a aciuat secretar de stat la Cultura si Patrimoniu! Auzi! LA PATRIMONIU!!! Dupa toate cate am scris despre el!
I-am facut portretul in paginile 251 si 334 din cartea mea „Intre linii”dar, mai ales, in articolul pe care il atasez si pe care l-am scris acum doi ani. Incredibil, dar, „Batrana Sandrama”— Ion Iliescu — continua sa faca jocurile si sa-si plaseze slugile!Maine o vom avea pe Corina Cretu vice-prim-ministru!
Asa vrea USL-ul sa castige alegerile?!
Cu prietenie,
Eugen Mihaescu
„De la Opaschi la Dan Diaconescu- Istoria unei case”
Nenorocit este acest obicei al meu de a ma plimba prin Bucuresti. Deunazi, infruntand canicula, m-am dus sa vad cum arata Muzeul Zambaccian dupa lucrarile de restaurare. Un bun prilej ca sa ratacesc si prin cartierul din spatele Televiziunii Romane. Am ajuns si pe strada Mora, la numarul 36. In primul moment, am crezut ca am gresit adresa pentru ca n-am recunoscut casa aflata in plin santier si acoperita cu o prelata. Apoi, am zarit in curte, printre mormanele de moloz, fotoliile Art-Deco in care obisnuia sa se odihneasca poetul Eugen Jebeleanu,cel care a fost locatarul vilei pe vremea comunistilor.
Stiam ca in casa construita de arhitectul Marcel Iancu in 1931, cunoscuta sub numele de “Vila Wexler”, locuia consilierul prezidential Victor Opaschi. De curand, am incheiat un capitol din memoriile mele in care povestesc cum s-a imbogatit fauna aflata in preajma presedintelui Ion Iliescu. Opaschi este unul dintre personaje. I-am reprosat, inca de pe vremea cand eram “colegi”, ca a desfigurat constructia arhitectului Iancu, instaland zabrele la ferestre si inchizand balcoanele. Pe atunci stiam doar ca a profitat de functia de la Presedintie pentru a deveni locatar in celebra casa. Mult mai tarziu am aflat ca a si cumparat-o, prin matrapazlacuri. Casa era revendicata, dar ICRAL-ul i-a vandut-o totusi, prin 1995, functionarului prezidential. Batranul mostenitor Wexler, exasperat de procesele interminabile, a decis sa-si vanda dreptul de proprietate altcuiva, mai tanar, dispus sa continue lupta. Despre smecheriile domnului Opaschi a scris, prin 2004, si presa. Cotidianul “Evenimentul Zilei” a explicat in amanunt prin ce ilegalitati a devenit consilierul prezidential noul proprietar al vilei, platind, cred, cel mult, echivalentul a 15.000 de dolari. Asa cum au cumparat si alti chiriasi din locuinte nationalizate. Cei care aveau “protectie” inalta, bineinteles!
Stiam ca Opaschi ar fi avut probleme ca sa revanda casa pentru ca terenul nu ii apartinea. Si iata ca, totusi, cladirea este in santier. Era pe la ora doua dupa-amiaza si locul parea pustiu, asa ca am intrat in curte si, dand prelata la o parte, am patruns in ceea ce a fost candva holul casei. Nimic din vechea arhitectura nu mai exista, dar s-a montat fier beton pentru a suprainalta constructia cu inca un etaj. Invartindu-ma prin ceea ce au fost candva incaperi gandite de unul dintre cei mai importanti arhitecti si artisti moderni ai Romaniei, unul dintre fondatorii “Dadaismului”, am zarit si muncitorii. Toropiti de caldura, dormeau cu capul pe brate, ca niste copii, intinsi pe usile vechi, asezate orizontal, in intunericul unei incaperi racoroase, proaspat tencuite.
Am parasit santierul si m-am indreptat spre maturatoarele din coltul strazii. Strangeau praful pe faras, impingand tombleroanele grele, sub un soare arzator. Pareau a fi singurele fiinte care munceau in cartierul bogatasilor bucuresteni. Le-am intrebat daca stiu de cand a inceput santierul la numarul 36.
– De mai bine de un an, de cand s-a vandut casa!
– Si cui a fost vanduta, stiti? am intrebat eu.
– Lu’ domnu’ Dan, de la OTV! mi-au raspuns femeile. Da’ nu vor sa se stie…Santierul s-a si inchis un timp, pentru ca aveau ceva probleme cu actele. Acum au acoperit casa cu prelata, da’ vine unu’ si filmeaza mereu. Muncitorii se supara si incearca sa-l goneasca. Si ala vine iar!
Asadar, Opaschi a reusit sa dea lovitura! A gasit un client pentru casa in ciuda incurcaturii cu terenul. A investit nimic si a castigat cel putin 1.600.000 de euro! Oare Iliescu stie cui a vandut sluga sa prea plecata locuinta pe care i-a repartizat-o? Dar Ministerul Culturii si serviciul sau de Patrimoniu stiu ca una dintre constructiile emblematice ale capitalei a disparut? Ocupati sa marcheze monumentele din secolul al XIX-lea, cei de la Patrimoniu au trecut intentionat cu vederea constructiile moderniste dintre cele doua razboaie, cel putin la fel de caracteristice pentru imaginea Bucurestilor? Oare cine a aprobat PUZ-ul si cate “Rolex”-uri a primit pentru el? Oare ce pazesc inspectorii care ar trebui sa verifice cum se respecta autorizatiile de constructie si sa previna aparitia unor monstri, asemenea celui care se naste la intersectia strazilor Maria Rosetti si Vasile Lascar?
Statul n-are bani, dar n-are nici interes sa-i prinda pe cei care incalca legea si sa-i amendeze zdravan.
Eugen Mihaescu
Membru de onoare al Academiei Romane
iulie, 2010
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.