Înainte de alegerile din 2008, Andreea Pora şi Cristian Pârvulescu, susţinuţi de Traian Băsescu, au reuşit să impună aşa-zisul „VOT UNINOMINAL”, care s-a dovedit cel mai mare eşec politic de după 1989. Acum, cu o splendidă naivitate, tinerii vor scăderea pragului electoral, astfel încît partide mici şi noi să poată intra în Parlament.
Aventura Pora-Pârvulescu ne-a adus un număr mult mai mare de parlamentari, finanţaţi din banii lor, pe care din prima secundă voiau să şi-i recupereze însutit. Culmea este că, un an mai tîrziu, tocmai Traian Băsescu era cel care propunea reducerea numărului de parlamentari la 300! Despre eşecul „marii” revoluţii a votului uninominal, astăzi nimeni nu mai vrea să-şi aducă aminte, ca şi cum eu l-am propus, nu ei.
Acum, în „Stradă”, tinerii vor o nouă revoluţie a votului, prin care vor să fie scăzut pragul electoral de la 5% la 3%, astfel încît partidele lor, care vor fi înfiinţate peste noapte, să intre în Parlament chiar din toamna viitoare. Nici unul dintre ei nu-şi dă seama cît de periculoasă este această iniţiativă, mai ales dacă este dublată de cealaltă solicitare, aceea de reducere a numărului de parlamentari la 300!
Mulţi se şi văd liderii unui partid cu 10 membri, devenind deputaţi, alţii, la fel de mulţi, îi iau peste picior, considerînd că amîndouă propunerile „revoluţionare” nu sînt altceva decît repetarea halucinaţiilor cuplului Băsescu-Macovei! Noi vom încerca să le analizăm tehnic pe amîndouă.
REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARLAMENTARI. Acest deziderat se poate obţine, practic, prin modificarea normei de reprezentare. În acest moment, conform Legii 208/2015, vom avea un număr fix de parlamentari, adică 466 (312 deputaţi şi 136 de senatori, la care se adaugă 18 deputaţi de la minorităţi), rezultat din norma de reprezentare de 73.000 de cetăţeni pentru un deputat şi 168.000 pentru un senator. Dacă vom avea 100 de senatori şi 200 de deputaţi, cum cere Traian Băsescu, pe de o parte, şi „Strada”, pe de altă parte, atunci norma de reprezentare va fi de 113.000 de cetăţeni / deputat şi 228.000 de cetăţeni / senator. Asta înseamnă o medie de 2,3 senatori şi 4,7 deputaţipentru fiecare judeţ. Cred partidele mici că ar putea ocupa aceste locuri, altfel decît prin însumarea „resturilor” în vederea respectării procentelor electorale, asta însemnînd 1 deputat prin Moldova, altul prin Ardeal?
Am subliniat numărul deputaţilor din partea minorităţilor întrucît, cum vom vedea, acesta poate schimba fundamental structura Parlamentului. Cei 18 parlamentari reprezintă 3,8% din numărul total de 466. Întrucît, conform Constituţiei, numărul de parlamentari din partea minorităţilor este o constantă (18, care intră direct, fără alegeri, în Camera Deputaţilor), la un Parlament de 300 de aleşi, procentul minorităţilor va fi de 6%, egalînd UDMR, astfel încît numărul total al minorităţilor reprezentate în Parlament devine 12%! Adică, Minorităţile devin a trei forţă politică din Parlament, avînd drept caracteristică o eterogenitate maximă: 1 armean, 1 sîrb, 1 turc etc!
Consecinţa este faptul că aceştia devin, totuşi, o forţă teribilă în Parlament, făcînd imposibilă constituirea unei majorităţi parlamentare, deci şi imposibilitatea numirii unui Guvern fără grupurile minorităţilor! Cu alte cuvinte, ceea ce se numeşte acum „Partidul-balama” (rol jucat pînă acum de UDMR şi mai nou de UNPR) va deveni o permanenţă în viaţa politică, deşi întreaga opinie publică a considerat că atît UDMR, care nu este un partid, ci o asociaţie culturală, cît şi UNPR, partid care n-a candidat niciodată singur, ci la remorca PSD, au avut un rol nefast, bazat în special pe şantajul politic a cărui miză a fost satisfacerea unor cereri pentru minoritatea maghiară (în cazul UDMR) sau posturi ministeriale pentru liderii partidului (în cazul UNPR)!
Aşadar, la acele două partide-balama se va adăuga încă o structură: MINORITĂŢILE! În total, vom avea deci un procent de minim 15% dintre parlamentari format din „mărunţişuri” electorale care nu vor face altceva decît să-şi urmărească propriile interese, atingînd doar superficial interesele unui procent important din electorat! Adică 3,4 milioane de oameni!
REDUCEREA PRAGULUI ELECTORAL. În acest moment, pragul este de 5% din voturile exprimate. Avînd în vedere participarea la vot care a oscilat între 45-50 %, putem spune că, de fapt, adevăratul prag electoral este de 2,3-2,5% din totalul electoratului! O reducere a pragului la 3 % ar însemna că procentul pe care trebuie să-l obţină un candidat pentru a intra în Parlament ar fi în jur de 1,5%, adică o reprezentativitate extrem de redusă.
Şi asta nu ar fi nimic dacă reducerea pragului electoral nu ar însemna că în numărul total de parlamentari, adică 466, s-ar regăsi încă 10-15 independenţi sau partide minuscule, a căror forţă este inexistentă, care însă mai adaugă vreo 3 procente la cele ale UDMR, UNPR sau minorităţi, mărind masa de manevră a partidelor mari!
Practic, se deschide larg uşa traseismului politic, aranjamentelor de culise, căci doi sau trei parlamentari ai unui asemenea partid de buzunar, neavînd nici o putere reală în dezbateri, vor fi tentaţi să accepte compromisurile, motivînd faţă de alegătorii lor că ar vrea să aibă sprijinul marilor blocuri politice pentru a-şi trece vreun proiect de lege, deşi, în realitate, primesc doar avantaje personale pentru ca ei să-i sprijine pe cei din PSD sau PNL pentru a-şi trece legile sau guvernele!
Oricînd, se pot naşte mutaţii peste noapte între majorităţi, ceea ce, desigur, va duce şi la schimbarea mai multor guverne, la o instabilitate continuă şi la renunţarea la proiectele pe termen lung, singurele care ne-ar mai putea schimba viaţa: autostrăzi, şcoli, spitale.
Concluzia se desprinde de la sine. O astfel de aventură pe care ne-o propun tinerii din „Stradă” este extrem de riscantă, pe care, dacă o vom accepta, va trebui s-o suportăm încă 4 ani, pînă la viitoarele alegeri! Eu ştiu dacă România îşi permite acest lux de a experimenta un lucru previzibil, pe care ar trebui mai bine să-l gîndim înainte de a-l pune în practică? Vedeţi cît ne costă acum eşecul proiectului Pora-Pârvulescu-Băsescu din 2008, care a dus la umflarea numărului de parlamentari, fiind apoi nevoiţi să suportăm consecinţele acestei aventuri încă 8 ani?
Dacă vrem să avem vreo 10-15 „Remus Cernea” în viitorul Parlament, atunci să trecem la treabă şi să schimbăm cîteva legi pentru a îndeplini dorinţa „Străzii”! Va fi însă o aventură de ale cărei consecinţe nu va scăpa nici unul dintre noi. Fie el tînăr, fie mai bătrîior. Tot o aventură a fost şi intrarea tinerilor în clubul Colectiv, iar acum plînge o ţară întreagă pentru că nici unul dintre ei nu şi-a pus întrebarea banală: „Unde mergem, fraţilor?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.