Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a participat, în perioada 24-25 iunie 2013, la sediul Naţiunilor Unite din New York, la reuniunea la vârf a Iniţiativei Levant pentru Pace globală.
În calitate de preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin, Emil Constantinescu a susţinut, în deschiderea conferinţei, discursul principal intitulat Iniţiativa Levant pentru Pace globală şi discursul de închidere al conferinţei.
La summit-ul Iniţiativa Levant pentru Pace globală au participat, printre alții: dr. Yizthzak Dayan, rabinul şef al Genevei, reprezentant al Conferinţei Rabinilor Europeni la Instituţiile Naţiunilor Unite, dr. Abdusallam Mraihh, coordonatorul Mission-Peace, Sheikh Ramzi, directorul Institutului ICRA de la Universitatea Oxford, chairman-ul Consiliului Musulman din Marea Britanie, pastorul Enoch Adeboye, SUA, conducătorul spiritual al RCCG, cea mai mare mişcare penticostală din lume, rabin Benyamin Abrahamson, directorul Comitetului pentru Cercetări Istorice în Islam şi Iudaism, Omer Salem, Universitatea Yale, fondator al Institutului Ibn Rushd, congresman-ul Peter King, Ariel Atias, membru al Knesset-ului Israelian, rabin dr. Elie Abadie, Yale University, membru în Forumul pentru Israel şi Etică Globală, dr. Jeana Adebayo, coordonator internaţional al organizaţiei Christ the Redeemer’s Friends Trust.
’’M-am născut în anul în care începea Al Doilea Război Mondial, lângă o cetate din secolul 15 situată pe graniţa fostului imperiu sovietic. Am cunoscut ocupaţia străină, refugiul, viaţa sub o dictatură militară de dreapta şi represiunea sub o dictatură comunistă.
Am participat la revoluţia anticomunistă şi am înfruntat, în ţara mea, conflicte interetnice, ameninţarea războiului civil şi a unui război la graniţe. Profesia mea este Mineralogia iar mineralogii sunt urmaşii alchimiştilor care visau să schimbe metalele comune în aur.
Avem datoria de a identifica şi a valorifica vechile strate suprapuse de-a lungul mileniilor, de a redescoperi tradiţia schimburilor pacifice şi a negocierilor subtile între popoare aparţinând unor civilizaţii diferite şi totodată complementare. Miza prezentului nu mai trebuie să fie un mod de a organiza relaţii între prieteni şi duşmani ci, dimpotrivă, ea trebuie înţeleasă ca fiind cea mai bună modalitate de a fi împreună, în jurul unui proiect comun de instaurare şi consolidare a PĂCII. Libertatea conştiinţei, toleranţa şi pluralismul sunt valorile care ne pot ajuta să găsim calea de a ieşi din noaptea urii şi răzbunării pentru a construi noi punţi între culturi şi civilizaţii străvechi.
În această misiune, cele trei religii care îşi au rădăcinile în Levant: iudaismul, creştinismul şi islamul pot juca un rol esenţial. Ele pot descoperi, împreună, ceea ce ne leagă, nu ceea ce ne desparte ca fundament pentru o pace globală.
Dacă ne dorim o lume a PĂCII, va trebui să o clădim, să luptăm pentru ea, să ne lăsăm în genunchi doar pentru a ne ruga şi să nu ne lăsăm copleşiţi de spaima unui rău considerat inevitabil. Dacă globalizarea nu poate fi evitată, atunci ea poate fi modelată. Multiculturalismul se cere promovat şi trăit în respect pentru diversitate, pentru pluralismul tradiţiilor identitare, pentru drepturile omului şi libertatea conştiinţei fiecăruia.
Vom supravieţui în această lume, încă divizată, nu cu ceea ce avem, ci prin ceea ce suntem”, a spus Emil Constantinescu în discursul de închidere a reuniunii.
Iată un fragment din discursul fostului preşedinte Emil Constantinescu la reuniunea ’’Iniţiativei Levant pentru Pace globală’’.
„Marile mişcări populare pentru libertate, democraţie şi drepturile omului, în curs de desfăşurare în Nordul Africii şi Orientul Mijlociu vor schimba nu numai faţa acelor ţări dar în viitorul apropiat şi faţa întregii lumi. Este vorba de posibilitatea instaurării unui sistem de securitate şi de garantare a păcii bazat în mai mare măsură pe ceea ce numim „soft power” şi diplomaţie culturală.
De ce este nevoie de diplomaţie culturală, acest concept nou, pe care Institutul de la Berlin încearcă să-l promoveze cu atâta pasiune şi angajament? Răspunsul meu: pentru că lumea se schimbă. Şi dacă lumea se schimbă, şi politica, în sensul ei înalt de slujire a intereselor comunităţii, trebuie să se schimbe. Ilustrul strateg german Clausewitz considera că războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace. Eu cred că şi pacea poate fi un rezultat al politicii, prin alte mijloace. Unul dintre acestea este diplomaţia culturală – care fărăsă-şi propună să înlăture diplomaţia tradiţională a dialogului între părţi cu interese diferite, susţinute prin diferite tipuri de presiuni şi ameninţare cu forţa – să-l poată completa cu un element nou: dialogul bazat pe înţelegerea celuilalt şi, într-un sens mai larg, o înţelegere mai bună a lumii în care trăim.
Pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor postconflict structurile politice ar trebui completate cu structuri ale societăţii civile dedicate problemelor securităţii mondiale. Numai astfel un proces de consolidare a respectului pentru om, democraţie şi securitate comună poate dobândi profunzimea pe care doar voinţa reală a popoarelor o poate garanta. Vocaţia preventivă va constitui cheia de boltă a diplomaţiei în viitorul imediat. Aceasta implică o complexitate crescândă a analizelor şi mijloacelor de acţiune. Crizele repetate au arătat că, din păcate, intervenţiile preventive punctuale nu sunt suficiente şi trebuie inserate într-un complex de acţiuni pe termen lung care să ia în considerare ansamblul unor regiuni şi ansamblul problemelor care le pot destabiliza, de la dificultăţile economice la stereotipurile ancorate în mentalităţi divergente, de la precaritatea căilor de comunicare la riscurile neconvenţionale de securitate. Diplomaţia culturală poate funcţiona ca un laborator unde se creează cultura politică a securităţii globale prin încredere reciprocă, negociere şi cooperare. Ea poate identificariscurile majore, poate formula şi pune în practică programe de întărire a încrederii reciproce, atât în interiorul ţărilor cu un grad ridicat de risc cât şi în zonele cu potenţial conflictual.
Marea contribuţie a diplomaţiei culturale preventive la arhitectura de securitate a lumii va fi, fără îndoială, aceea a războaielor care nu vor fi avut loc tocmai datorită creării unor mecanisme democratice de dialog şi întăririi colaborării cu societatea civilă. Politica internaţională, ca şi diplomaţia clasică, a fost construită pe raporturi de putere şi de forţă şi multă vreme va continua să fie aşa. Conceptul „soft power” este departe de a fi funcţional. Diplomaţia culturală este abia la început. Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu pledez pentru înlocuirea diplomaţiei clasice cu cea culturală. Ar însemna să suţin o utopie periculoasă. Pledez însă pentru asocierea lor. Cu experienţa pe care am câştigat-o ca om de ştiinţă, ca om de cultură şi ca om de stat, pot spune că diplomaţia culturală se află în acelaşi raport cu diplomaţia clasică în care se află geometria neeuclidiană faţă de geometria euclidiană, fizica relativistă faţă de fizica newtoniană, principiul terţului inclus faţă de principiul terţului exclus al logicii aristotelice, modernismul şi post modernismul faţă de clasicim şi neoclasicism în literatură, muzică şi artă.
Conferinţa la care participăm astăzi aduce o viziune nouă care pleacă de la fundamentele religioase ale conştiinţei noastre. Ea reaminteşte că în cărţile fundamentale ale celor mari trei religii monoteiste care s-au născut în spaţiul Levantului: Tora, Noul Testament şi Coranul, se vorbeşte despre pace şi înţelegere între oameni.
Nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că noţiunea de religie presupune existenţa unei comuniuni reale, dincolo de diferenţele care separă. La fel, cultura presupune înainte de toate existenţa unui dialog din care fiecare are ceva de învăţat. În fond, numitorul comun îl constituie fiinţa umană, sub toate aspectele ei, şi din această perspectivă musulmanul, creştinul sau iudeul pot conlucra pentru înţelegerea celei mai mari taine a acestei lumi: OMUL.
Deocamdată atât marile puteri, cât şi organizaţiile internaţionale ONU, UNESCO sau societatea civilă încearcă se creeze o cultură politică a securităţii prin negociere şi cooperare. Pentru promovarea păcii şi înţelegerii în lume se caută cel mai mic numitor comun în jurul căruia să putem să cădem de acord. Convingerea mea este că trebuie să ne propunem mult mai mult. Dacă vrem să realizăm o pace şi o înţelegere adevărată între oameni trebuie să ne concentrăm nu asupra celui mai mic numitor comun şi să ne raportăm la cel mai înalt numitor comun.
În urmă cu douăzeci de ani, în estul Europei oamenii au fost gata să lupte şi să moară pentru libertate şi democraţie. Într-un mileniu nou, să redescoperim credinţa. Nu pentru a o folosi ca într-o lungă istorie a omenirii împotriva altora, ci pentru a înţelege menirea noastră pe pământ. Pacea este numele lui Dumnezeu fie că suntem creştini, musulmani, evrei. Numai aroganţa omului l-a făcut să uite mesajul Domnului, indiferent de numele pe care i-l dăm în limba sau credinţa noastră. Dacă în spaţiul Levantului se va realiza un proiect politic vizionar adaptat marilor provocări ale prezentului, el va contribui la o nouă identitate a acestei zone în concernul european şi mondial.
Iniţiativa Levant a Coaliţiei interparlamentare pentru Etică Globală şi a Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin poate fi un prim pas.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.