Aţi discutat cu numeroşi deputaţi din grupul socialiştilor şi liberalilor europeni, şi am înţeles că şi pentru ei menţionarea presei într-un raport MCV despre România a părut şocantă şi chiar o premieră în istoria UE. O putem numi o premieră?
Este o premieră şi nu chiar. De ce? În urmă cu doi ani, când preşedintele României propunea în strategia naţională de apărare un capitol halucinant: libertatea presei ca ameninţare la adresa securităţii naţionale. În siajul acestei propuneri, încă nelegiferată, graţie opoziţiei Parlamentului, au venit numeroase alte propuneri ale fostului parlament de a îngrădi libertatea presei. Iată, acum, în acest raport pe care dvs. îl numeaţi drept unul „tehnic”. Acest raport MCV nu mai este de mult unul tehnic, este mai degrabă unul politic. Acest nou document este despre orice altceva, numai despre progresele din domeniul justiţiei nu. Ceea ce este cu adevărat şocant sunt referiririle la îngrădirea libertăţii presei. Propunerile avansate de Comisie sunt cu adevărat o premieră. Este pentru prima dată, în întreaga sa istorie, când Comisia Europeană sugerează aşa ceva.
De asemenea, este şocant faptul că aceste propuneri vin fără ca în România să fi existat cea mai mică încercare din partea Comisiei Europene de a discuta cu sindicatele din presă, cu structurile profesionale, cu Consiliul Naţional al Audiovizualului. Niciuna dintre entităţile care au ceva de spus în acest domeniu nu a fost nici măcar telefonată de către Comisie. Acest lucru vi-l pot spune direct organizaţiile de agest gen din România. Nu toate din ele sunt partizane politic. Eu refuz să cred acest lucru. De aceea, este cu atât mai şocant că se întâmplă acest lucru şi el vine în siajul unor tentative repetate ale fostului guvern de la Bucureşti şi ale preşedintelui României de a pune pumnul în gura presei.
Recent, un magistrat din CSM declara că poate ar fi fost mai bine ca insulta şi calomnia să nu fi fost dezincriminate şi tratate de codul civil, ci că ar fi fost mai bine să fie trecute în codul penal la un capitol special denumit „delicte de presă”. Poate s-a simţit încurajat de Comisia Europeană şi de faimosul ei raport să procedeze aşa. Ce părere aveţi?
Această ultimă contribuţie vine să confirme riscul enorm. Toţi cei care se tem de libertatea presei au o singură şi obsesivă preocupare: cum să limiteze libertatea presei, în special jurnalismul de investigaţie. Aceasta este obsesia lor. Ceea ce a propus Comisia Europeană în acest raport este împotriva Tratatului de la Lisabona şi a prevederilor cartei fundamentale. Acestea stipulează expresis verbis: garantarea libertăţii necondiţionate a presei. Toate cazurile de nemulţumiri la adresa presei considerate prea critică în toate deciziile Curţii Europene Drepturilor Omului sunt remedii individuale pentru cazuri individuale. A reincrimina în legislaţia unui stat membru acte precum defăimarea, calomnia prin presă, după ce România a fost obligată de la solicitările exprese ale CEDO şi Comisiei Europene să le scoată din codul penal, este cu atât mai şocant. Toate explicaţiile de conjunctură furnizate ulterior publicării Raportului MCV de către preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, şi de către alţi demnitari din echipa domniei sale nu reprezintă decât confirmarea expresiei: cine se scuză se acuză. S-a întâmplat un lucru fără precedent în istoria UE. Grupurile din Parlamentul European ale socialiştilor şi liberalilor europeni au cerut explicaţii Comisiei Europene referitoare la conţinutul acestui raport. Ceea ce i-a şocat din primul moment pe socialiştii şi liberalii din Uniunea Europeană a fost apetitul Comisiei Europene de a îngrădi libertatea presei într-un stat membru. Faptul a părut şocat pentru grupuri politice care au afilieri ideologice complet diferite. Aştept cu nerăbdare să auzim vocile parlamentarilor europeni asupra unui subiect care denunţă un demers cu adevărat periculos din partea Comisiei Europene, demers care nu ar face altceva decât să dea satisfacţie acelor lideri autoritari din anumite state membre care abia aşteaptă să îngrădească libertatea presei.
Există tendinţa la nivel UE, din cauza presiunilor venite din partea actualei echipe de la Comisia Europeană, de a îngrădi jurnalismul de investigaţie? Se tem cumva ca, acum, în timp de criză, să nu aflăm cât de prost Bruxelles-ul şi anumiţi lideri populari europeni au administrat statele membre şi cum le-au supus unui regim inuman de austeritate?
Ceea ce a făcut Comisia Europeană se adaugă la ceea ce a reprezentat un efort politic constant în ultimii doi ani şi jumătate din partea preşedintelui Traian Băsescu şi a unor forţe politice din ţară. Acest demers vine să interzică acele valori ale presei de investigaţie care au stat şi la baza acţiunilor curajoase ale jurnaliştilor care au dezvăluit opiniei publice americane afacerea Watergate. Or, în 2013, Comisia Europeană să îşi propună – ca o acoloadă peste timp – să declare ilegală şi sancţionabilă penal afacerea Watergate prezentată de către jurnaliştii americani mi se pare de-a dreptul halucinant. Pe mine, ca român, mă sperie, pentru că eu am crezut că în 1989 ne-am câştigat libertatea măcar de a afla adevărul despre ceea ce fac politicienii şi magistraţii. Acest tip de abordare din partea Comisiei Europene mi se pare cu adevărat mortal. Ameninţarea aceasta la adresa libertăţii presei este mortală şi intolerabilă. Va trebui să o respingem de plano şi să o sancţionăm public. Această apărare a libertăţii presei va fi unul din subiectele campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 2014. Atunci, eurodeputaţii vor trebui să spună clar cetăţenilor europeni ce vor să facă cu libertatea presei la scara întregii Uniuni Europene. Fără libertatea presei şi fără contribuţia jurnalismului de investigaţie, afaceri de corupţie, scandaluri care aduc atingeri grave interesului public nu ar mai putea fi niciodată scoase la iveală. Iar dacă ar fi până la urmă dezvăluite, jurnaliştii care au făcut acele investigaţii s-ar confrunta cu riscul închisorii. Noi, cei din UE, dăm lecţii de libertatea presei Chinei şi Rusiei, spre exemplu, sau altora, dar unii dintre reprezentanţii Uniunii noastre îşi propun să procedeze asemănător.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.