Eurovision 2013 provoacă un uriaş scandal diplomatic în „URSS”

În spaţiul fost sovietic s-au declanşat trei scandaluri uriaşe care au drept punct de plecare Eurovision 2013. În mod normal, după acest scandal, ori sunt eliminate câteva ţări, ori se schimbă radical sau se desfiinţează Eurovision. Rusia plânge pentru 5 puncte care nu ar fi ajutat-o deloc.

Fără precedent

În premieră după 58 de ani, festivalul-concurs Eurovision a general un imens scandal diplomatic cu implicarea unuia dintre cele mai puternice state ale lumii şi a unuia dintre cei mai înalţi oficiali din acest stat. Concret, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, l-a convocat luni 20 mai – atenţie, nu pe ambasador, aşa cum cer uzanţele diplomatice, ci pe omologul său azer, Elmar Mammadyarov, pentru a da explicaţii de ce juriul + telespectatorii din Azerbaidjan nu au dat niciun punct Rusiei, în condiţiile în care interpretul azerilor a obţinut punctaj maxim, 12 puncte, din partea Rusiei. Cu alte cuvinte, iată până unde merge diplomaţia rusă, cere socoteală unei foste republici din URSS pentru că nu a respectat un BLAT probabil convenit anterior.

Elmar Mammadyarov, ministrul de Externe din Azerbaidjan i-a dat asigurări lui Lavrov că vor fi efectuate verificări şi i-a explicat omologului său rus că deţine informaţii de la operatorii de telefonie mobilă din ţară care i-ar fi raportat că Dina Garipova, solista Rusiei, s-ar fi clasat la televotingul naţional pe locul al doilea obţinând astfel 10 puncte.

Lavrov vorbeşte în necunoştinţă de cauză

La aflarea acestei informaţii, Serghei Lavrov a avut o replică demnă de un ministru de Externe “made in URSS”. „Rusia ia foarte în serios concursul eurovision. Dispariţia voturilor acordate reprezentantei Rusiei la Eurovision este o acţiune scandaloasă, care nu va rămâne fără urmări”, a spus Lavrov. Acesta a cerut o anchetă internă pe acest subiect în Azerbaidjan. Adică exact ca pe vremea când Azerbaidjanul era republică sovietică. Ceea ce este mai grav însă este că atât Lavrov, cât şi Mammadyarov vorbesc fără să cunoască realitate. „Vocea Rusiei” relatează că amândoi se referă la faptul că Rusia a fost privată de 10 puncte. Complet greşit. Cele 10 puncte de la televoting reprezintă de fapt doar 5 puncte în situaţia în care juriul de profesionişti din Azerbaidjan a dat zero puncte Rusiei. Se ştie, televotingul reprezintă doar 50% din punctele care se dau. Or, 10 puncte televoting plus 0 puncte juriu = 5 puncte. Concret, Lavrov „plânge” pentru 5 puncte.

Azerii au luat poziţie de drepţi

Camil Guliyev, şeful al radioului şi televiziunii publice din Azerbaidjan, a declarat luni seara, citat de BBC: „Ne exprimam speranţa că acest incident, eventual iniţiat de anumite grupuri de interese, nu va arunca o umbră asupra relaţiilor frăţeşti a popoarelor din Rusia şi Azerbaidjan”. După cum se vede, un clasic limbaj de lemn de tip sovietic, în care apar „grupurile de interese” (şi în politica din România avem expresia asta când cuiva nu-i convine ceva – n.a.) şi „relaţiile frăţeşti dintre popoare”.

Lucrurile nu s-au oprit însă aici: şi preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a cerut luni renumărarea voturilor. Acum un lucru nu este clar – şi informaţiile venite de la BBC şi Vocea Rusiei sunt confuze – Aliev a cerut doar renumărarea televotingului sau a cerut socoteală şi juraţilor profesionişti pentru că nu au dat niciun punct Rusiei.

Al doilea „focar” de scandal: Lituania acuză Azerbaidjan de cumpărare de voturi

Presa din Lituania participă şi ea la scandalul post Eurovision. Publicaţia „15 minute” titrează: „Milioane pentru câştigarea Eurovision”. În articol se dezvăluie că anumite persoane au cumpărat (tele)voturi de la cetăţeni pentru Azerbaidjan.

Publicaţia respectivă a demarat o anchetă din care rezultă că anumite persoane vorbitoare de limbă rusă au oferit 20 de euro de persoană pentru cele 20 de voturi pe care un telespectator putea să le dea prin SMS sau telefon. În Lituania un SMS sau telefon pentru votare costa 0,7 euro, astfel, fiecare votant mituit ar fi câştigat câte 6 euro. Se mai menţionează că mituiţii ar fi primit şi cartele sim, ceea ce înseamnă că „profitul” a fost unul mult mai mare.

Deşi au existat „martori iepuraşi” care au declarat că banii s-au dat pentru piesa Rusiei, reporterii sub acoperire au aflat că de fapt s-au plătit bani (se estimează că în Lituania s-au „investit” 500.000 de euro pentru voturi) pentru piesa Azerbaidjanului. Mai mult, aceiaşi reporteri sub acoperire au afirmat că organizaţia pe care o reprezintă a acţionat în 15 ţări.

Şi au dat şi câteva exemple de state unde s-a acţionat: Estonia, Letonia, Ucraina, Croaţia, Elveţia.

Publicaţia „15 minute” a predat ancheta realizată procuraturii, dar şeful acestei instituţii de la Vilnius nu a dat undă verde începerii urmăririi penale, susţinând că nu există probe suficiente. Totuşi, procurorii Lituaniei au admis că este posibil ca procuraturile din alte ţări să demareze anchete dacă obţin probe suficiente.

Strategia statelor din fosta URSS

Nu ne dăm acum seama dacă ieşirea publică (deci oficială) a ministrului de Externe din Rusia, Serghei Lavrov, a fost doar una de orgoliu şi care a avut menirea să acopere clasarea sub Azerbaidjan şi Ucraina a Rusiei la Eurovision, sau într-adevăr este vorba de o fraudă. De asemenea, nu ne dăm seama dacă dezvăluirile din presa lituaniană au avut drept scop acoperirea locului ruşinos obţinut de piesa Lituaniei, 22, sau într-adevăr s-a prins un fir a ceea ce ar trebui numit de acum înainte mafia Eurovision. Ca să respectăm adevărul, piesa Lituaniei a fost un zero absolut, interpretul foarte slab; piesa Rusiei a fost şi ea subţire de tot, dar nici piesele Azerbaidjanului şi Ucrainei nu au fost mai presus.

Din cele 10 state din fostul spaţiu sovietic, 9 s-au calificat în finală. Vă prezentăm cum au dat cele 10 state notele de 7, 8, 10 şi 12 – adică notele care fac diferenţa la o finală Eurovision.

Belarus 7>Malta; 8>Rusia; 10>Azerbaidjan; 12>Ucraina = 30 puncte >ex URSS

Armenia: 7>Rusia; 8>Grecia; 10>Georgia; 12> Ucraina = 29 puncte > ex URSS

Azerbaijan: 7>Belarus; 8>Malta;10>Georgia; 12>Ucraina = 29 puncte >ex URSS

Moldova: 7>Rusia; 8>Azerbaidjan; 10>România; 12>Ucraina = 27 puncte > ex URSS

Lituania: 7>Rusia; 8>Georgia; 10>Ucraina; 12>Azerbaidjan = 37 puncte > ex URSS

Georgia: 7>Danemarca; 8>Ucraina; 10>Armenia; 12>Azerbaidjan = 30 puncte >ex URSS

Rusia: 7>Norvegia; 8>Belgia; 10>Grecia; 12>Azerbaidjan = 12 puncte> ex URSS

Estonia: 7>Olanda; 8>Danemarca; 10>Ucraina; 12>Rusia = 22 puncte >ex URSS

Letonia: 7>Ucraina; 8>Norvegia; 10>Estonia; 12>Rusia = 29 puncte > ex URSS

Ucraina:7>Georgia; 8>Moldova; 10>Azerbaidjan; 12>Belarus = 37 puncte > ex URSS

Iată cum arată clasamentul inter-sovietic în baza notelor mari:

40 de voturi: 28 > ex URSS; 12 > alte state

370 de puncte: 282 > ex URSS; 88> alte state

1. Ucraina: 88 puncte
2. Azerbaidjan: 64 puncte
3. Rusia: 53 puncte
4. Georgia: 25 puncte
5. Belarus: 19 puncte
6. Estonia: 10 puncte
7. Armenia: 10 puncte
8. Moldova: 8 puncte

Ce s-a urmărit

Se ştie, care au fost cele mai bune poziţii ale statelor din această regiune: locul 2, Azerbaidjan, cu 234 de puncte, locul 3, Ucraina, cu 214 puncte, şi locul 5, Rusia, cu 174 de puncte.

Analizând cum au votat cele 10 state – am monitorizat notele de 7, 8, 10 şi 12, adică notele care fac diferenţa sau pot urca un competitor -, se pot trage unele concluzii. Dacă s-a urmărit aducerea a două sau trei state ex sovietice în top 5 – în acest caz strategia a fost perfectă, şi obiectivul atins. (De multe ori, locul 2 sau 3 este dorit pentru a se evita organizarea festivalului în anul următor – n.a.) Şi a obţine în „deplasare” argintul, bronzul şi un loc 5 este o mare performanţă. Este însă posibil să se fi urmărit şi aducerea trofeului în spaţiul ex sovietic. Numai că s-a mers la „două capete”: ori Azerbaidjan, ori Ucraina (mizându-se pe cine aduce mai multe puncte din exterior) şi în acest caz strategia a fost greşită. Se poate observa acest lucru urmărind cum au „mers” voturile blocului „URSS”. Şi se mai poate observa – clar ca lumina zilei – şi modul în care nordicii şi sateliţii lor au (de)punctat Azerbaidjanul şi Ucraina. De ce spunem că strategia a fost greşită? Este foarte simplu. În 2013, Azerbaidjanul nu trebuia să atace locul 1. În primul rând pentru că nu putea conta pe punctele sigure care îi veneau din Turcia şi Bosnia&Herţegovina, ţări neparticipante, deci care nu votau. Şi dintr-un foc azerii au pierdut 20-22 de puncte. În al doilea rând ei ştiau că nu putea conta nici pe voturile Armeniei (chiar dacă este vorba de o ţară din blocul ex sovietic) din cauza conflictelor armate etc. De asemenea nu putea conta pe voturile Letoniei şi Estoniei, ţări cu care, din motive pe care nu le cunoaştem, nu au afinităţi şi care sunt mai mult în siajul Rusiei. (În acest caz, fie nu se confirmă că s-au plătit voturi pentru Azerbaidjan în aceste două ţări baltice, fie s-au plătit, dar televotanţii nu au respectat „deal”-ul.) În acest caz trebuia lăsată numai Ucraina să atace locul 1 cu condiţia să mai rezolve şi ceva „sateliţi”. Mai mult, s-a putut constata o oarecare indisciplină în marele bloc ex sovietic. Practic, aici trebuia să se lucreze ca în ciclism: toată echipa pentru rutierul de clasament general. Numai că „URSS” a avut „doi rutieri” de clasament general şi încă unul (Rusia) care trebuia şi el să intre în top. Aşa se explică de ce un bloc de 10 state nu a câştigat Eurovisionul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.