Recent, cu prilejul redeschiderii negocierilor privind Tratatul de liber-schimb UE-Canada, dinspre oficialităţile române la cel mai înalt nivel, obişnuite să-nghită pe nemestecate directive, avertizări, condiţionalităţi şi afirmaţii neconforme cu realitatea istorică etc., a venit un neaşteptat semnal de împotrivire, punctual, cu adresă, salutat de opinia publică ca pe o premieră de bun augur în comportamentul diplomatic al ţării. Altfel zis, România condiţiona semnarea Tratatului de liberalizarea vizelor de intrare în Canada pentru cetăţenii români, îndelung tergiversată şi amînată.
Hopa! Uite, ne-am zis, în fermentul tărîţei naţionale mai e posibil încă să se deştepte orgoliul, mîndria şi demnitatea îndelung terfelite ori scoase la mezat! Uite, am continuat să ne iluzionăm, a venit vremea să dăm şi noi o lecţie celor care fac, astăzi, dirigenţie cu noi, ne dojenesc, ne pun pe coji de nucă ori ne închid uşa în nas, considerîndu-ne corigenţi la abeceul democraţiei, uitînd sau ignorînd faptul că acolo, din ”lumea liberă” de unde vin domniile lor, pe vaste teritorii se prăseau iepurii şi se puneau în băţ ”piei roşii”, în vreme ce în aici, în Balcani, cu mult înainte de a căpăta eticheta de ”Butoiul cu pulbere al Europei”, în toate grădinile publice răsunau fanfarele pe acordurile familiei Strauss!
Cînd colo, ce să vezi?, din perspectiva onirică, brusc, ca o aterizare forţată pe solul dur al realităţii, ne-a coborît ştirea că, de fapt, ”nuca” tare a negocierilor şi opozanţii reali ai semnării Tratatului nu erau nici românii şi nici vecinii bulgari, ci valonii, locuitorii regiunii cu acelaşi nume din cuprinsul Regatului belgian, nicidecum Valonia, aşa cum a apărut pe burtiera unei televiziuni, ca şi cum, peste noapte, pe harta lumii ar fi apărut un nou stat, posibil motiv de alte şi alte speculaţii.
Aşadar, ne-am ascuns vitejia după rochiţa valonă, scobită cu un material mai dur, mai pragmatic şi mai contondent decît vorbăria steril-negaţionistă a delegaţiei române, dovedită ca fiind o butaforie, sfîrşită, cum altfel?, în braţele aceleiaşi supuşenii cuminţi, ale aceleiaşi alinieri la înghiţirea oricărui hap, oricît de amar ar fi el.
Ne-a ”înmuiat”, ne-a ”tradus” promisiunea canadienilor de liberalizare a vizelor începînd din decembrie 2017, fapt înghiţit şi privit, deja, ca o mare victorie care nu poate fi asemuită decît cu victoria vînătorului îmbătat cu apă chioară, punînd rămăşag pe blana ursului din pădure. Pentru că valonii îşi joacă mai departe cartea intransigenţei, semnarea Acordului este foarte posibil să nu se întîmple, data de 1 decembrie 2017 se va muta la calendele canadiene şi vom rămîne doar cu spectacolul unei farse, farsa intransigenţei, jucată prost, inabil, melodramatic, cu tuşe groase şi replici lemnoase, de conjunctură, ca nişte adevăraţi actori – oameni de paie. Nimic nou, nimic de mirare, de vreme ce se joacă în distribuţia unei trupe de farsori tehnocraţi şi-n regia secretă a unor sufleuri, unii aflaţi la vedere, altii la fel de secreţi.
Cum Acordul de liber-schimb UE-Canada n-a fost singura ocazie pentru a ne arăta lumii abilităţile de farsori, cum Acordul de liber-schimb UE-SUA tocmai se află în faza negocierilor, mai anevoioase, mai problematice, aşteptăm din partea României şi a farsorilor ei la cel mai înalt nivel farsa supremă, adică o atitudine şi mai fermă, şi mai dură, şi mai răspicată pentru o cauză similară, aflată în oglindă cu cea cu care am rupt gura tîrgului la negocierile cu Canada. Da, aştept să spunem americanilor, Statelor Unite, aşa, de la obraz, că oricît de mari licurici ar fi ei, că oricîte parteneriate strategice am semnat şi vom mai semna, că oricîtă lumină ne-ar veni de acolo şi oricît praf în ochi, sîntem o ţară suverană, cu mîndria şi demnitatea la ea acasă, neplecate în pribegie, o ţară care-şi ştie obligaţiile, dar şi interesele pentru care e hotărîtă să lupte cu dinţii, chiar dacă numai pe tărîmul diplomaţiei, că nu sîntem cîrpa de folosinţă îndelungată a nimănui, că vom condiţiona în termeni fermi, fără echivoc semnarea viitorului Acord de aceeaşi liberalizare a vizelor pentru români pe care am cerut-o şi canadienilor, că altfel trebuie să se aştepte la un veto sigur şi hotărît din partea României, că aşa nu se mai poate, că… Moment în care cineva tocmai mă zgîlţîie, mă trezeşte din vis şi dintr-o prea de tot lungă şi aproape caraghioasă reverie de… farsor!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.