Abia ajuns preşedinte, Iohannis s-a grăbit să-şi scrie impresiile din campanie şi din primele luni ale mandatului său la Cotroceni. A semnat deja două cărţi. De obicei aceste cărţi se scriu după ce părăseşti postul. Să zicem că Iohannis vrea să comunice cu semenii în timp real. Mă întreb, de ce nu!?
În fond, boala scrisului îi încearcă şi pe destui dintre puşcăriaşii din establishment-ul politic sau de afaceri. Ajunşi într-o celulă, brusc au o revelaţie – îi încearcă talentul scriitoricesc. Uite că şi cînd ajungi sus de tot, te încearcă acelaşi har scriitoricesc. Adevărul este, aşa cum l-am văzut eu, lui Iohannis îi place gloria de scriitor, de autor care dă autografe, căruia îi apare numele pe o carte tipărită în mii şi mii de exemplare, care vinde, care vede că lumea este interesată de personalitate lui.
Și alţi potentaţi români au fost zgîndăriţi de acelaşi orgoliu. Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase etc. Numai Traian Băsescu nu pare muşcat de patima autorlîcului. Sigur, se pune întrebarea (ca şi la puşcăriaşi) dacă aceste cărţi sunt scrise de cei care le semnează pe copertă. O mulţime de consilieri, scriitori de pripas, experţi, speech-writers, spin-doctors stau la dispoziţie. Pe unii îi cunosc şi mi-au relatat în aceşti 26 de ani că au contribuit la cărţile şefilor lor.
Aşa se întîmplă cam peste tot, în Occident, ca şi în ţările din lumea a treia. Cele mai multe dintre aceste aşa-zise cărţi sunt redactate de jurnalişti. Fie ca negri, al căror nume nu apare nicaieri. Fie pe faţă, undeva pe o pagină, apare o nota conform căreia cartea a fost redactată de jurnalistul X după dictarea fostului lider Y. Nu e de la sine înţeles ca dacă ai ajuns un puternic om politic, un lider, să fii talentat ca scriitor. Liderul e un om de acţiune, scriitorul nu este. Dar marfa (informaţii preţioase) pe care o deţine un şef de stat, să zicem amintirile, contează mult pentru un public mereu avid de culise. Este vandabilă, se trage în tiraje uriaşe şi este – mai ales – aducătoare de venituri substanţiale. A se vedea în cîte exemplare s-au tipărit diferitele ediţii de memorii ale lui Gorbaciov sau Clinton, şi apoi, cît au încasat – multe zeci de milioane de dolari.
A apărut o sămînţă de scandal cu un titlu semnat de Klaus Iohannis tradus de o editură din China. Și nu ar fi atîta agitaţie dacă ediţia chineză ar fi integral copiată după cea românească. Mai multe pasaje (cele referitoare la Ceauşescu, la regimul comunist etc.) au fost eliminate. Aşadar, un şef de stat este cenzurat în China. Partea românească, editura, autorul Iohannis au fost cred de acord. E greu de presupus că Iohannis de exemplu nu a fost consultat şi că nu şi-ar fi dat acordul. Ediţia chineză nu e ediţie pirat. S-a tipărit pe baza unui contract semnat cu autor, editura română, cea chineză, traducător.
Se pune întrebarea de ce Klaus Iohannis a acceptat să fie cenzurat!? Sunt mai multe motive. 1/ Să îi onoreze pe chinezi, să nu îi ofenseze printr-un refuz. 2/ E apoi orgoliul autorului de a fi citit într-o ţară cît un continent cu peste un miliard de locuitori, unde tirajele sunt uriaşe. Ce ar însemna un tiraj de un milion de exemplare acolo!? 3/ Banii pentru drepturile de autor care rezultă de aici. De ce ar refuza Klaus Iohannis venituri suplimentare cu cinci sau chiar şase zerouri, care presupun că vor depăşi salariul lui anual de la Cotroceni!? Vedeţi vreun motiv!? De ce ar fi supărat atunci că e cenzurat!?
P.S. Dacă ar dona aceste venituri unei fundaţii pentru copii supradotaţi, sau pentru eradicarea sărăciei într-un sat săsesc, sau unui spital pentru echipamente, s-ar schimba treaba.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.