„Kaash”, un pod între kathak-ul şi dansul contemporan

“Şaizeci şi cinci de minute exaltante de teroare şi farmec neîntrerupte; n-am văzut niciodată ceva asemănător”, scria publicaţia Time Out Sydney despre spectacolul iTMOi (In the mind of Igor) al coregrafului Akram Khan.

„O tapiţerie mobilă splendidă de mişcare, lumină şi întuneric, strâns întreţesute”, nota Jennifer Dunning de la The New York Times.

„Curând, veţi accepta coregrafierea Kaash şi o veţi accepta ca fiind o forţă a elementelor”, scria Jann Parry în The Observer.

Foto Jean Louis Fernandez

„Superlativele sunt la ordinea zilei. Din momentul în care a apărut Mark Morris pe la mijlocul anilor ’80, nu am mai văzut alt dansator-coregraf atât de capabil, de complet. Din anumite puncte de vedere, măiestria pură a lui Khan este încă şi mai remarcabilă. Anumite cvintete din Kaash sunt cele mai sofisticate pe care le-am văzut, de la Merce Cunningham încoace”, consemna Alastair Macaulay în Financial Times.

„Kaash este o operă epică, extrem de focalizată şi nemaipomenit de frumoasă…”, aprecia Ismene Brown în The Daily Telegraph.

Născut în 1974 la Londra, într-o familie originară din Bangladesh, Akram Khan este unul dintre coregrafii cei mai aclamaţi ai generaţiei sale. Şi-a construit o solidă reputaţie pe plan internaţional cu operele sale originale şi accesibile, în care kathak-ul şi dansul contemporan fuzionează în mod inteligent, în solo-urile kathak-ului care îţi taie respiraţia şi în piesele de grup în care colaborează cu dansatorii, muzicienii, artiştii vizuali, actorii şi scriitorii.

Foto Jean Louis Fernandez

La videoconferinţa de presă transmisă live ce a avut loc la Bucureşti, Akram Khan mărturisea: „Sper şi mă rog ca publicul să se poată conecta cu Kaash.

Iubesc cu adevărat ideea de a vorbi cu oamenii folosindu-mi corpul. Când am oportunitatea să mă exprim prin intermediul corpului, simt că trăiesc, că stabilesc o legătură şi că aşa le pot spune poveşti oamenilor”.

„Steaua întunecată a dansului”, aşa cum a fost numit Akram Khan de critici, a vorbit despre întâlnirea sa cu dansul contemporan, întâlnire care a dus la creaţia „Kaash”: „La 22 de ani, am decis să studiez dansul contemporan. Era prima oară când intram în contact cu dansul contemporan, nu ştiam ce înseamnă, aşa că am mers la bibliotecă şi am căutat filme. Am ales, la întâmplare, Pina Bausch, cu «Rite of spring» şi DV8, cu «Physical Theatre». Le-am vizionat şi am fost uimit. Nu avusesem niciodată experienţa dansului contemporan. Acela a fost momentul în care corpul meu a început să devină confuz – nu era vorba de dans clasic, nici de dans contemporan, ci de o «confuzie» între cele două. Și din acea confuzie a rezultat spectacolul «Kaash», una dintre primele mele opere, o adevărată investigare a limbajului mişcării, a acestei combinaţii de dans clasic indian şi dans contemporan”.

Scenă din Kaash

La Bucureşti va fi prezentată noua versiune a „Kaash”, care a avut premiera anul trecut. Regia artistică şi coregrafia spectacolului sunt realizate de Akram Khan, compoziţiile muzicale sunt semnate de Nitin Sawhney, iar scenografia îi aparţine lui Anish Kapoor.

„Kaash este, într-un fel, o operă abstractă, narativă şi totodată ambiguă. Ceea ce îmi place când e vorba de corpuri diferite, din culturi diferite, este faptul că dansul devine ambiguu. Cuvintele sunt certe, clare, dar mişcarea poate fi ambiguă, pentru ca noi să putem pune propria poveste în acele corpuri. Ceea ce înseamnă un gest pentru mine poate însemna ceva diferit pentru altcineva. Cu «Kaash» nu am vrut să spun o poveste ca în baletul clasic sau în dansul clasic indian, ci una mult mai deschisă. Totul a pornit de la mitologia hindusă. Zeul Shiva este cel care creează, conservă şi distruge. Cele trei elemente ale vieţii sunt creaţia, conservarea şi distrugerea. Atunci când distrugi ceva, în acelaşi timp, creezi. Din spargerea unui bol de sticlă se creează o mulţime de fragmente mai mici, cioburile. Şi dacă pe acestea le spargi din nou, creezi fragmente şi mai mici. Este o repetiţie: viaţă-moarte, moarte-viaţă. Din distrugere vine creaţia, din creaţie vine distrugerea. În mitologia hindusă, timpul e ciclic. În «Kaash» am fost fascinat de energie, de univers, de universuri diferite în timpuri diferite. Este o mare onoare să prezint acest spectacol, primul pe care l-am creat, în 2003, pornind de la dorinţa de a lucra cu idei mari: zeul Shiva, mitologia hindusă, fizica. Pentru că ştiinţa şi mitologia sunt legate”, a explicat coregraful.

„A şti nu înseamnă nimic… a-ţi imagina înseamnă totul”

Foto Jean Louis Fernandez

În iulie 1999, în foaierul Queen Elizabeth Hall din Londra, avea loc o conversaţie animată între un tânăr şi talentat dansator şi coregraf, Akram Khan, şi un fost dansator şi actual scenograf, Farooq Chaudhry. Acea conversaţie a pus temelia unei colaborări dinamice, care a culminat cu formarea Akram Khan Company, un an mai târziu.

Inspirată de instruirea lui Akram Khan în dansul clasic indian, aşa-numitul „Kathak”, precum şi de limbajul hibrid apărut din fuziunea „Kathak” cu dansul contemporan, a început să capete contur o viziune. Acea viziune era alimentată de dorinţa de a învăţa şi de a crea, prin intermediul colaborării cu cei mai buni din toate disciplinele artelor.

Regulile erau simple: asumarea riscurilor, gândirea îndrăzneaţă, explorarea domeniilor neobişnuite, evitarea compromisurilor şi relatarea unor povestiri prin dans, convingătoare şi relevante, bazate pe integritate artistică.

Foto Jean Louis Fernandez

În doar paisprezece ani, Akram Khan Company a ajuns, indiscutabil, una dintre cele mai inovatoare companii de dans din lume. Programele variază de la „Kathak” şi solo-uri moderne, la colaborări cu artişti şi producţii de anvergură. Compania are o prezenţă internaţională majoră, iar turneele sale se adresează multor culturi şi populaţii de pe întregul glob.

Akram Khan a format o echipă, împreună cu recunoscutele talente Anish Kapoor şi Nitin Sawhney, pentru a prezenta prima sa lucrare de lungmetraj, realizată în urmă cu treisprezece ani. „Zei hinduşi, găuri negre, cicluri temporale indiene, creaţie şi distrugere” au reprezentat punctele de plecare ale acestei opere, în 2002. Cu o distribuţie internaţională de artişti, Kaash (cuvântul hindus pentru „doar dacă”) a continuat eforturile lui Akram Khan de a clădi punţi între dansul contemporan şi dansul indian clasic Kathak.

„Fiind prima noastră lucrare de lungmetraj, creată în 2002, în cadrul căreia am avut minunata ocazie de a colabora cu Anish Kapoor şi Nitin Sawhney, Kaash deţine un loc foarte special în călătoria noastră şi în inimile noastre. Aşadar, sunt încântat că acum are loc prima reluare. Noua distribuţie, formată din cinci artişti internaţionali deosebiţi, va pune într-o lumină şi energie diferite piesa, concentrată pe fizicalitate şi precizie, ceea ce cred că are încă o mare relevanţă în 2014”, mărturisea Akram Khan.

Foto Jean Louis Fernandez

Reluarea din 2014 a piesei Kaash a fost sprijinită şi de Conservatorul de Muzică şi Dans Trinity Laban din Londra.

Akram Khan este unul dintre cei mai respectaţi dansatori. În decurs de numai un deceniu, a creat o serie de lucrări care au adus o contribuţie semnificativă artei din Marea Britanie şi din întreaga lume. Reputaţia sa a fost construită pe baza succesului unor producţii pline de imaginaţie, foarte accesibile şi relevante, printre care se numără DESH, iTMOi, Vertical Road, Gnosis şi zero degrees.

Capabil să colaboreze în mod instinctiv şi natural, Khan a reprezentat un magnet pentru artiştii de talie mondială din alte culturi şi discipline ale artei. Parteneriatele sale includ Baletul Naţional din China, balerina Sylvie Guillem, coregraful / dansatorul Sidi Larbi Cherkaoui, artiştii vizuali Anish Kapoor, Antony Gormley şi Tim Yip, actriţa Juliette Binoche, cântăreaţa Kylie Minogue, scriitorul Hanif Kureishi şi compozitorii Steve Reich, Nitin Sawhney, Jocelyn Pook sau Ben Frost.

Creaţia lui Khan este recunoscută ca fiind profund mişcătoare, povestirea sa este intimă şi epică, fără niciun efort. Descris de Financial Times ca un artist „care vorbeşte într-un mod extraordinar despre lucruri extraordinare”, un reper important în cariera sa l-a reprezentat crearea coregrafiei pentru una dintre secţiunile Ceremoniei de Deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012, care a fost primită cu ovaţii unanime.

Foto Jean Louis Fernandez

Akram Khan le cere dansatorilor să se concentreze asupra impactului fulgurant al partiturii. Să-i sesizeze asprimea, asperităţile revoluţionare care răvăşesc lumea muzicii. Efectul este exploziv. Acompaniamentul muzical are o maximă valenţă.

Khan a primit numeroase premii pe parcursul carierei, inclusiv Premiul Laurence Olivier, Premiul Bessie (Premiul New York pentru Dans şi Interpretare), prestigiosul ISPA (Societatea Internaţională pentru Artă Interpretativă), Premiul de Artist Emerit, Premiul Herald Archangel la Festivalul Internaţional din Edinburgh, Premiul South Bank Sky Arts şi mai multe Premii Naţionale de Dans ale „Critics Circle”. În 2005, Khan a primit Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile aduse dansului. De asemenea, a obţinut Diploma Onorifică din partea Universităţilor Roehampton şi De Montfort, precum şi Diploma de Membru Onorific din partea Trinity Laban. Akram Khan a obţinut, de asemenea, Premiul Olivier pentru producţia solo DESH, din anul 2012.

Nitin Sawhney este, probabil, cel mai versatil şi căutat compozitor şi producător, la ora actuală. Deţinător a şase doctorate onorifice, a lucrat cu o pleiadă de artişti celebri, printre care Paul McCartney sau Sting, şi a realizat nouă albume de studio, pentru care a fost nominalizat la premiile Mercury Music. A câştigat un premiu MOBO, două premii BBC Radio 3 şi un premiu Southbank Show. A fost, de asemenea, nominalizat de două ori la premiul Ivor Novello.

Kaash

A realizat coloana sonoră pentru peste 50 de filme artistice, obţinând o nominalizare la premiul Ivor Novello. Ulterior, a compus mult apreciata muzică orchestrală pentru serialul BBC nominalizat la premiile BAFTA, The Human Planet, coloana sonoră pentru filmul Mirei Nair, The Namesake, două coloane sonore pentru jocuri video foarte apreciate şi compoziţiile pentru producţiile teatrale şi de dans, câştigătoare ale premiului Olivier. Sawhney a compus coloana sonoră pentru adaptarea lui Deepa Mehta a cărţii lui Salman Rushdie, Midnight’s Children, filmul mut al lui Hitchcock, The Lodger, producţia lui Khyentse Norbu, Vara: A Blessing, Japan in a Day precum şi un documentar despre Nelson Mandela. Sawhney a compus muzica pentru Wonders of the Monsoon, serialul BBC de televiziune compus din cinci episoade, difuzat în octombrie 2014.

În iunie 2013, Sawhney a lansat OneZero. Proiectul reprezintă o selecţie live înregistrată pe suport vinil şi o sesiune retrospectivă, formată din piese preluate din catalogul existent de nouă albume, precum şi o avanpremieră a pieselor de pe albumul Dystopian Dream. Sawhney este gazda propriei sale emisiuni la BBC Radio 2, Nitin Sawhney Spins the Globe.

Anish Kapoor este unul dintre cei mai influenţi sculptori ai generaţiei sale. S-a născut la Bombay în 1954, iar în prezent trăieşte şi lucrează la Londra. A studiat la Colegiul de Arte Hornsey (1973–77), după care a urmat studii postuniversitare la Școala de Arte Chelsea din Londra (1977–78).

Expoziţiile sale majore recente includ Muzeul Sakıp Sabancı din Istanbul (2013); Martin-Gropius-Bau, Berlin (2013); Muzeul de Artă Contemporană din Sydney (2012); Le Grand Palais, Paris (2011); Studiourile Mehboob din Mumbai şi Galeria Naţională de Artă Modernă din New Delhi (2010); Academia Regală de Arte (2009) şi Turbine Hall, Muzeul Tate Modern, Londra (2002). A reprezentat Marea Britanie la cea de-a 44-a Bienală din Veneţia (1990), obţinând Premio Duemila. A câştigat Premiul Turner în 1991 şi este membru onorific al London Institute şi al Universităţii din Leeds (1997), al Universităţii din Wolverhampton (1999), al Institutului Regal Britanic de Arhitectură (2001) şi al Universităţii din Oxford (2014). Printre lucrările sale majore se numără Cloud Gate (2004) pentru Parcul Millennium din Chicago şi Orbit pentru Parcul Olimpic din Londra, în anul 2012. În 2013, a fost lansată la Festivalul Lucerne din Japonia, Ark Nova, prima sală gonflabilă de concerte din lume. A fost ales Academician Regal în 1999, a primit Premium Imperiale în 2011 şi premiul Padma Bhushan în 2012. În cadrul Festivităţii Zilei de Naştere a Reginei din 2013, a fost ridicat la Rangul de Cavaler.

Vertical Road

Aideen Malone este maestru de lumini încă din anul 1994. A lucrat, în special, în domeniul teatrului, dansului şi operei. Printre companiile cu care a colaborat se numără: English Touring Opera, Nottingham Playhouse, Theatre Rites, Clod Ensemble, Theatre Centre, Theatre O, Discover Children’s Centre, Salida Productions, Arc Dance, Școala de Muzică şi Artă Dramatică Guilhall, Yellow Earth, Mercury Theatre, Cleanbreak, Young Vic, Gate Theatre, Hackney Music Development Trust, Angika Dance Company, Theatre Royal Manchester, Unicorn Theatre, Royal and Derngate, Turtle Key Arts, Sadhana Dance Company, Bush Theatre, Bristol Old Vic, Paco Pena, Yasmin Vardimon Co., Red Cape Theatre, Smith Dance Theatre, Southbank Centre, Flying Cloud, Bristol Old Vic şi The Rose Theatre din Kingston. Din 2006, Aideen activează pe cont propriu în calitate de maestru de lumini şi preparator la Academia de Arte Live şi Înregistrate.

Zero degrees în viziunea lui Akram Khan

Kimie Nakano a studiat literatura la Universitatea Musashino din Tokyo, iar costumele de teatru la Şcoala Naţională Superioară de Artă şi Tehnică Teatrală din Paris. De asemenea, deţine un masterat în scenografie la Colegiul de Artă Wimbledon din Londra.

Kimie a creat recent costumele pentru reluarea piesei Kaash şi pentru Dust, ambele semnate de Akram Khan, pentru piesa Lest We Forget, a Baletului Naţional Englez, pentru Vertical Road/The Rashomon Effect (realizată de Akram Khan pentru Compania de Dans Tineretul Naţional) şi pentru TOROBAKA, noul duet al lui Khan cu steaua flamenco Israel Galván.

Colaborările anterioare cu Akram Khan Company includ scenografia şi costumele pentru Vertical Road, costumele pentru Gnosis şi iTMOi, precum şi supervizarea costumelor pentru DESH.

Secvenţă din Zero degrees

Printre scenografiile şi costumele create pentru piesele de dans se numără şi Carmen, pentru Opera Naţională şi Teatrul de Balet din Lituania (coregraf Didy Veldman), Micul Prinţ, în coregrafia lui Didy Veldman (Marele Balet Canadian din Montréal). Kimie a mai colaborat şi cu Eda Megumi la 8:15 (Rambert Dance Company) şi cu Megumi Nakamura la Sand Flower (Premiul Festivalului din Maastricht). Colaborările lui Kimie pentru designul costumelor includ Now Is (Festivalul Internaţional din Edinburgh) şi Timeless pentru Aditi Mangaldas, piesa The Mustard Seed, în coregrafia lui Miguel Altunaga (Rambert Dance Company), Mural Study pentru Van Huynh Company şi A Thousand Shepherds (coregraf Jose Agudo).

Scenografiile şi costumele realizate pentru operă şi teatru cuprind şi Yabu no Naka (interpretare modernă de noh/kyogen, Premiul Festivalului de Arte din Tokyo), regizată de Mansai Nomura; Ali to Karim (Turneu SUA), regizată de Hafiz Karmali; Pas, Pas moi, va et vient (Beckett, Festivalul Teatrului Naţional Popular – Lyon); Experimentul Oslo, 2 Graves (Teatrul de Artă şi Festivalul din Edinburgh), La Nuit du Train de la Voie Lactée, regizat de Hirata Oriza (Teatrul Sartrouville – CDN), Dream Hunter, regizată de Carmen Jacobi şi Regatul Kensuke, semnată de Michael Morpugo (Polka Theatre Company).

În ceea ce priveşte filmul, Kimie a fost asistent costume pentru 8 Femei şi jumătate, în regia lui Peter Greenaway, şi a făcut producţia şi costumele filmului de scurtmetraj Basho, cu Yoshi Oida în rolul principal.

Scenă din iTMOi

Lucrările de regie ale lui Kimie includ producţia Snow (un atelier de creaţie cu trei cântăreţi).

De asemenea, a creat 800 de costume pentru Shadow of Memory, la comemorarea genocidului din Rwanda şi lucrează în prezent la scenografie şi costume pentru Tristan şi Isolde a Operei Festivalului Longborough din 2015 (regizor Carmen Jakobi).

Kimie creează proiecte interculturale pentru scenă, ateliere şi filme, pentru a promova culturi diferite ale lumii.

Kaash a fost recompensat cu Premiul Naţional de Dans al „Critics’ Circle” pentru Cea Mai Bună Coregrafie Modernă.

Tocmai pentru că farmecul dansului e ambiguitatea, Akram Khan transmite publicului din România: „Îmi doresc ca oamenii să rămână cu ceva după vizionarea «Kaash», dar nu cu ceva specific, impus de mine. Sper şi mă rog ca publicul să simtă că se poate conecta cu «Kaash», cu ceea ce se întâmplă pe scenă. E vorba despre conexiune şi experienţă, care e foarte intensă”.

Bun venit la cea de-a şaisprezecea ediţie a Întâlnirilor JTI!

Videoconferinţa de la Bucureşti

Inaugurate în anul 2000, de celebra companie de balet „Bejart Ballet Lausanne„, Întâlnirile JTI au găzduit dansatori, coregrafi şi companii de balet celebre: Nacho Duato şi Compania Nacional De Danza, Cullberg Ballet, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem şi Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu şi Baletul Naţional din Chile, Alonzo King Lines Ballet din San Francisco, Vortice Dance Company, Maria Pagés şi Sidi Larbi Cherkaoui. Evenimentul Întâlnirile JTI este organizat graţie Gildei Lazăr, o mare iubitoare a baletului, şi în acest an de Fundaţia Art Production, beneficiind de consilierea artistică a coregrafei Silviei Ghiaţă.

”Cu toate că mă aflu în România de numai o lună, am văzut că aveţi o ţară extraordinar de frumoasă, cu cei mai calzi oameni pe care i-am întâlnit vreodată, precum şi o viaţă culturală foarte palpitantă, din care JTI are onoarea să facă parte.

Începând cu spectacolul companiei Béjart Ballet Lausanne din anul 2000 – primul din seria Întâlnirilor JTI, aţi avut privilegiul să vedeţi mulţi alţi artişti şi companii de dans celebre, în cadrul unui eveniment anual care a devenit simbolul excelenţei în dansul contemporan, precum şi o marcă naţională culturală.

Scenă din Desh

Kaash, spectacolul din acest an, prezentat de Akram Khan Company pe scena Teatrului Naţional, a fost conceput având la bază două lumi contrastante – dansul contemporan şi dansul tradiţional indian. Este vorba despre povestea Universului, în care se regăsesc permanent dualităţi – creaţia şi distrugerea, lumina şi întunericul, calmul şi pasiunea. Această idee oglindeşte, de fapt, condiţia umană: suntem cu toţii fiinţe contrastante, la lucru sau acasă.

Conceptul «Întâlnirilor» are la bază filozofia companiei mamă, Japan Tobacco: «A face afaceri nu înseamnă nimic altceva decât a avea o serie de Întâlniri: cu oamenii, cu natura, cu arta…».

Aş putea adăuga că dansul, ca şi afacerile, reprezintă un limbaj universal, care îmbrăţişează contrastul şi celebrează diferenţele.

Sper că vă veţi bucura de această Întâlnire!”, declara Mark Rock, general manager la JTI.

Spectacolele pot fi vizionate în 8 şi 9 mai pe scena mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, la ora 20.00.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.