Luarea de ostatici de la In Amenas – posibilă complicitate a cercurilor puterii din Algeria

’’Hidrocarburile sunt coloana vertebrala a economiei Algeriei, iar operatiunea luarii de ostatici este revelatoare. Atacatorii, fie ca au venit din Mali, fie din Libia, au trebuit sa treaca cateva sute de kilometri pentru a ajunge la In Amenas. Or, in urma interventiei Frantei in Mali, Algeria a nuntat ca si-a intarit dispozitivele de securitate de la frontiere. Deci, fie armata si serviciile secrete algeriene au fost incapabile, lucru de care ma indoiesc, fie teroristii au beneficiat de complicitate la nivel inalt’’, spune Mehdi Taje, specialist tunisian in geopolitica Sahelului si a Magherbului, intr-un interviu acordat publicatiei La Tribune.

’’Trebuie sa revenim la sociologia politica a statului algerian. Cine este in masura sa afirme cu certitudine unde este puterea in Algeria ar fi un individ extrem de inteligent. Nu vreau sa-l acuz pe presedintele Bouteflika, situatia este complexa si trebuie sa luam in calcul putin ambiguitate. Cei care se exprima public in Algeria nu reprezinta decat partea vizibila a icebergului. Exista un centru guvernamental legitim, dar in jurul lui graviteaza clanuri, care incearca sa acapareze rentele petroliere, precum si puterea. Analiza mea este ca in criza maliana, Algerul este pentru o rezolvare pe cale politica. Dupa publicarea rezolutiei ONU 2085, algerienii au realizat ca o interventie militara nu numai ca este posibila, dar este si inevitabila. Si ca, in realitate, pentru anumite puteri, dupa caderea lui Ben Ali, Mubarak si Gaddafi, este timpul sa fia luata cu asalt si alta cetate: Algeria.

Presedintele Bouteflika s-ia dat seama de aceasta miza si a incercat sa aduca la putere o alta generaltie, insa s-a lovit de opozitia clanurilor. De unde si dorinta sa de a obtine un al patrulea mandat. Clanurile incearca sa-l dicrediteze si se folosesc pentru asta de situatia securitatii in tara. In acest context trebuie analizat atacul de la In Amenas. Insa atentie, nimei nu s-a inselat. Aceasta situatie din Algeria explica raspunsul moderat al autoritatilor franceze, americane, britanice, care au incercat sa nu-i fragilizeze pozitia lui Bouteflika. Ele au inteles ca exista lupte pentru putere si ca nu este momentul sa fie dure. Japonia, ai carei cetateni au platit un pret tragic, nu cunoastea aceasta realitate si a reactionat diferit.’’

Care sunt consecintele atacului pentru presedintele Bouteflika?

Pozitia lui este fragilizata, pentru ca is se poate reprosa ca nu amentinut securitatea si ca a deschis Frantei spatiul aerian. Nu cred ca acum se pune problema unei rasturnari de regim, insa nu se stie ce se va intampla in viitorul apropiat.

Care sunt raporturile de forta intre actori occidentali in Sahel?

Trebuie sa ne aducem aminte ca Franta s-a retras din Afganistan, iar SUA nu. Aceste doua tari sufera o criza economica. SUA lasa mana libera Frantei, oferindu-i un ajutor minim. La fel ca in Libia, SUA au lasat Franta sa mearga in prima linie. In fina interesele lor au fost insa convergenteȘ securizarea resurselor energetice din zona saheliana a Libiei si descurajarea puterilor rivale, China si Rusia, dar si India si Brazilia.

Cum se traduce aceasta rivalitate?

Concurentii sunt in principal chinezii. Ei sunt cei care au permis Nigerului sa devina producator de petrol. Exista o adevarata geopolitica a oleoductelor in Sahel. Ele sunt cruciale. Dar resursele nu constau doar in hidrocarburi. Uraniul ocupa un loc strategic, in special pentru Franta. Iar chinezii au creat o ambuscada: sunt pe cale sa negocieze cu Nigerul, pentru a fragiliza pozitia companiei franceze Areva (in acest context presedintele Nicolas Sarkozy a salutat o lovitura de stat in Niger, in 2010-n.red.) Iar in nordul Mali exista rezerve de uraniu la fel de mari ca si cele din Niger. Trebuie sa mai tinem cont de fier, de fosfati si minerale rare.

In ce masura caderea lui Gaddafi a dus la refacerea cartilor?

Operatiunea libiana a deschis calea catre procesul de avansare in Sahel. Acum, operatiunile de explorare s-au terminat si trecem la exploatare si securizarea zonelor. Pentru Franta, procesul s-a accelerat. Ea vrea sa-si faca simtita prezenta intrun mod mai discret, dar suficient pentru a-i descuraja pe chinezi, in special in Burkina Faso si Niger. Parisul vrea sa africanizerze si sa europenizeze sistemele de conducere, pentru a evita sa fie acuzat de neocolonialism. Din pacate, a fost suprins de atacul islamistilor in Mali si a trebuit sa intervina, pentru a evita prabusirea tarii.

Cum a fost privita luarea de ostatici de la In Amenas in Tunisia?

Oamenii au fost surprinsi de numarul de tunisieni printre teroristi. Erau 11 din 32, dupa primul-ministru. Este enorm. Tot mai mult tineri someri si nemultumiti se indreapta catre islamismul radical. Ei sunt manipulati. Ceea ce se intampla in Mali risca sa creeze uncentru al jihadului si sa capteze tinerii care vor sa apere pamantul Islamului de necredinciosi. Devine o problema de securitate pentru Tunisiam pentru ca acesti tineri mor in lupta sau devin si mai radicali.

Ne indreptam catre regimuri ’’a la turque’’ sau catre o radicalizare a partidelor islamiste in Sahel?

Revolutiile arabe au dat jos regimuri dictatoriale asa-zis laice. Ele au lasat cale libera Fratilor Musulmani in Egipt si partidului Ennahdha in Tunisia. Nu este deloc incurajator. Dar cum au ajuns ele la putere? Cu complicitatea puterilor straine care le ajuta financiar. Ma gandesc la Arabia Saudita si Qatar. Si alte puteri au jucat cartea islamismului moderat din ratiuni de pragmatism si realism politic. Este vorba de actori care sunt total favorabili economiei de piata liberale. Ma gandesc la ONG-urile americane care graviteaza in jurul National Endowment for Democracy. Ele au participat la formarea cadrelor Ennahdha.

Astazi, Tunisia trece printr-o perioada de criza politica si de securitate in care se infrunta doua proiecte sociale. Primul este bazat pe Islam si vizeaza ’’deburguib-izarea’’ Tunisiei (Habib Burguiba primul presedinte al Tunisiei 1957-1987, predecesorul lui Zine Be Ali), lucru care in opinia mea este obscurantist. Celalalt este un proiect modern si progresist. Tunisia este la rascruce de drumuri.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.