PSD-ul este una dintre rătăcirile României. PSD-ul împreună cu toţi sateliţii fostului FSN, din anii ’90, a paralizat societatea românească. O întoarcere în timp, acolo unde se află punctul adevărului, nu s-a petrecut. România este supusă, în continuare, unui experiment, aşa cum a fost dictatura comunistă dusă in extremis. Nu mai există trecut, nici viitor în politica actuală. Evaluarea fostului sistem comunist a rămas în stadiul de articole de ziar, aparţinând, deseori, unor experţi media din perioada în discuţie. Totalitarismul românesc a găsit slujitori demni de o continuitate veritabilă, care stăpânesc bine profesia de manipulator. Deghizarea personajelor a fost şi continuă într-o teribilă proporţie. Asistăm la o împărţire a prăzilor în faţa unei ţări întregi. Strategia politică poate fi citită în calmul care s-a instalat la vârful piramidei, acolo unde este un vizibil centru de comandă. Stabilitatea României, aşa cum se manifestă constant, este un permanent derapaj. Cum acceptă contribuabilii europeni aşa ceva? Pur şi simplu, cred că nu este posibil, oricâtă corupţie ar exista!
PSD-ul, Ion Iliescu, Adrian Năstase and comp. nu au nicio legătură cu Europa. Chiar niciuna. Prin intermediul acestora, Tratatul de aderare a fost negociat cu un stat lipsit de orice informare sau standard de emancipare. Este cauza pentru care România nu s-a poziţionat şi nu beneficiază încă de avantajele cu adevărat importante ale integrării în UE, şi nu sunt argumente că s-ar putea întâmpla ceva semnificativ în viitorul apropiat. Reformele de hârtie par să fie calea pe care merge România prin Europa, lipsită de orice perspectivă. Cu un premier descins dezinvolt din frescele revoluţiei maoiste, de parcă ar fi un actor într-un documentar despre aceasta, românii se văd obligaţi să facă faţă izolării neîntrerupte a ţării în mod individual. Sistemul există doar pentru avantajele celor care îl reprezintă, dovedindu-se o frână strategică. România devine asemenea unei enclave arătând o indiferenţă făţişă în toate direcţiile. Se instalează tot mai acut un euroscepticism care nu este altceva decât rezultatul primitivismului ideologic totalitar.
Asta nu înseamnă că raportările la Europa ale actualului preşedinte, ale altor politicieni, au vreo legătură cu modul de viaţă european. Însuşi modul în care sunt făcute arată feţele absurdului politic autohton. Sunt revendicări propagandistice doar la o structură, care nu au niciun caracter democratic. Europa este, înainte de toate, altceva decât UE. Politica internă a României nu poate fi supusă unor noi clişee, deja fiind devastată de alte lozinci ale viitorului luminos. Reprezentanţii români barează drumul spre Europa în toate sensurile. Este suficient să vezi cum arată principalele intrări în ţară, la Giurgiu, sau Nădlac, şi tabloul este strivitor. Cei care îşi permit să menţină o asemenea situaţie ar fi trebuit de mult scoşi din viaţa publică, să se afle alături de Adrian Năstase. Apoi, solitudinea politicienilor, produsă de vidul reprezentării reale a societăţii, arată blocajul. Revendicându-se în campania electorală de la marile curente politice, morale, chiar ale rezistenţei, politicienii români se pun tot mai mult în contrast cu propriile lor fapte. Acest paralelism nu este de azi, de ieri, a fost fundamentul propagandei comuniste de la începtul ei. Răul pe care îl făcea întregul sistem comunist poate fi depăşit azi de câţiva impostori politici în stabilirea unui teritoriu personal. Un fel de căpătuială cu orice preţ a pus stăpânire pe reprezentanţii sistemului public a căror menire statutară este asigurarea unei etici în societate. Când premierul îi compătimeşte pe cei implicaţi în grave fapte de corupţie, nu o face doar dintr-o solidaritate bizară cu nişte persoane, mesajul este de a conserva sistemul. Opţiunea democratică a României trebuie să fie dincolo de orice discuţie. Guvernul actual a reuşit să relativizeze totul pentru a câştiga o popularitate specifică revoluţiei culturale chineze. Nostalgicii comunismului privesc încă în golul istoriei sperând să apară o minune. PSD-ul este unul dintre partidele care le dau oarecari speranţe într-un mod iresponsabil, însă interesat, accentuând tembelismul public. Acest tip de gestionare politică nu se poate revendica de la stânga europeană, sub nicio formă. De fapt, în ultima vreme, nici nu se mai află conectat ideatic decât la apărarea corupţiei. Aşa cum politica românească s-a limitat la interesele propriilor organisme de conducere şi ale clientelei, instituţiile se află în aceeaşi situaţie. Românii finanţează corupţia, direct, indirect făcând parte din aceasta.
Structura publică a României este încă sub arhitectura instituţională sovietico-ceauşistă, din motive care slujesc strict îngheţului. Reforma înseamnă şi o critică maximă a trecutului în afara căreia nu se poate stabili un profil corect în modernitate. Administraţia nu s-a delimitat de trecut, arătând noile căi, faţa lor democratică. Abuzul şi indiferenţa din trecut îşi arată deficitul major, impostura, toxicitatea. Revendicarea cu pretenţii europene a instituţiilor româneşti şi a celor care le conduc ne plasează în plin coşmar. Nu întâmplător, toate canalele politice, şi nu numai, urmăresc distrugerea libertăţii presei. Cu logistica actuală, acest lucru se poate realiza peste noapte.
În concluzie, mai mult de jumătate dintre instituţiile actuale subvenţionate de stat ar trebui închise şi arătată nocivitatea lor. Ele nu doar cheltuie bani publici, blochează funcţionarea statului democratic. Cu certitudine, n-am mai vedea parcările ministerelor, agenţiilor guvernamentale, Justiţiei, ocupate de maşini depăşind uşor suta de mii de euro. Este de neînţeles cum persoane cu un asemenea statut financiar vor să fie umili slujbaşi ai statului. De ce oare? Este limpede, ei sunt împotriva intereselor publice, iar bunăstarea lor are legătură directă cu exterminarea românilor.
Reformarea sistemului trebuie pusă înaintea corupţiei, care este un efect legalizat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.