Doctorița care a dat publicității imaginile cu pacientul de la Spitalul de Arşi cu viermi pe răni acuză, într-un mesaj adresat ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, că este împiedicată să îşi facă meseria.
Camelia Roiu a postat pe pagina sa de Facebook documente prin care este convocată de comisia de cercetare disciplinară a Spitalului de Arşi.
„Nici hârtiile astea nu sunteţi de acord, domnule ministru, să le arăt? Am inţeles de la şedinţa de vineri, când aţi venit în spital, că nu sunteţi de acord cu asemenea practici (imaginile filmate) şi că vă imaginaţi cât de greu îţi e când stă cineva la „popoul tau” să e pozeze în timp ce îţi faci meseria. Doar că eu nu am pozat pe nimeni în timp ce opera. Încercaţi atunci să faceţi acelaşi exercitiu de imaginaţie cu mine, acum, când sunt convocată în vreo două comisii de cercetare disciplinară, comisii compuse din medici inculpaţi penal care, culmea, aveau în responsabilitate şi unitatea de transfuzii şi tot ce ţine de îngrijirea arşilor (inclusiv viermii)”, a scris medicul pe rețeaua de socializare.
Medicul descrie totodată modul cum ar fi împiedicat să îşi facă meseria.
„Poate vă imaginaţi şi cum mă simt când sunt împiedicată să-mi fac meseria, când mi se taie în foaia de terapie indicaţiile de analize şi monitorizările orare şi când vine un şef iresponsabil să-mi ia aparatele performante din sala de operaţie pe motiv că le degradez dacă le deplasez 10 metri, aparatele fiind mobile din fabricaţie. Poate vă imaginaţi şi cum e să-ţi zică soţul asistentei şefe „Taci, că te pocnesc” iar comisia de disciplină, din care face parte acelaşi şef, să-l sancţioneze exemplar cu „mustrare verbală”. Ştiţi că psihologii spun că sentimentul de vină e cel mai greu de dus. Mai ales când e vorba de morţi. Eu mă săturasem. Cineva trebuia să şi-i asume…”, a mai scris Camelia Roiu.
De asemenea, Camelia Roiu îi reproşează ministrului Sănătății Vlad Voiculescu lipsa de transparenţă în cazul schimbării din funcţie a fostului manager al unităţii medicale, Mihai Marinescu.
„E păcat că nu ne-aţi protejat, pe toţi cei care am spus adevărul despre sistem. Suntem atât de puţini şi atât de singuri. Eu m-am simţit sacrificată, exact ca în faţa unui pluton de execuţie. Am trăit o săptămână în iad. Domnule ministru, aţi avut o şansă istorică pe care tocmai aţi ratat-o! Sau poate că încă nu”, a mai spus medicul.
Mesajul integral al medicului:
„Nici hârtiile astea nu sunteți de acord, domnule ministru, să le arăt? Am înțeles de la ședința de vineri, când ați venit în spital, că nu sunteți de acord cu asemenea practici (imaginile filmate) și că vă imaginați cât de greu îți e când stă cineva la,, popoul tău” să te pozeze în timp ce îți faci meseria. Doar că eu nu am pozat pe nimeni în timp ce opera.
Încercați atunci să faceți același exercițiu de imaginație cu mine, acum, când sunt convocată în vreo două comisii de cercetare disciplinară, comisii compuse din medici inculpați penal care, culmea, aveau în responsabilitate și unitatea de transfuzii și tot ce ține de îngrijirea arșilor (inclusiv viermii). Probabil că veți trimite o comisie și de la minister, cum s-a întâmplat în cazul dr. Elena Voicu de la spitalul Pantelimon sau veți face una în spital, dupa cum s-a discutat tot vineri, care să mă potolească să mai arăt ceva din,, bucătăria lor”.
Poate vă imaginați și cum mă simt când sunt împiedicată să-mi fac meseria, când mi se taie în foaia de terapie indicațiile de analize și monitorizările orare și când vine un sef iresponsabil să-mi ia aparatele performante din sala de operatie, pe motiv că le degradez dacă le deplasez 10 metri, aparatele fiind mobile din fabricație.
Poate vă imaginați și cum e să-ți zica același sef,,Sugi…. ” și să faci referate la care să nu primești nici un răspuns; să-ți zică soțul asistentei șefe ,,Taci, că te pocnesc”, iar comisia de disciplină, din care face parte acelasi șef, să-l sancționeze exemplar cu ,,mustrare verbală”.
Poate vă imaginați cum e ca, inclusiv chirurgii cu care colaborez să fie somați să nu mai lucreze cu mine.
Poate vă spune dr Nițescu cum îmi făcea hârtii prin 2010 conform cărora chirurgul era,, titularul foii de observație ” și hotăra dacă am sau nu voie să dau anestezii.
Stiți că psihologii spun că sentimentul de vină e cel mai greu de dus. Mai ales când e vorba de morți. Eu mă săturasem. Cineva trebuia să și-i asume…
Mă intrigă faptul că n-ați fost deloc transparent în ceea ce-l priveste pe fostul manager Marinescu. S-a demis singur? L-ați demis? Sper ca nu l-ați ascuns pe undeva. Tot citesc prin ziare de prejudicii aduse statului, conform raportului Curții de conturi.
Mai știu că, după plecarea lui, căutați un interimar integru, de încredere și care să poată face curat în spital. Ați lăsat aceiași oameni care, de ani de zile, au distrus spitalul. E ca și când, dupa revoluție, l-am fi lăsat tot pe Ceaușescu la putere. La Putere. Toți abuzează de ea. Discreționar. Protecta pe care le-o oferiți am mai văzut-o în frățiile politice sau de altă natură. Sper din tot sufletul să nu fie așa.
În ceea ce privește renovarea secției ATI, e o cosmetizare inutilă și ineficientă. Probabil că dna dr.Copaciu v-a arătat buletinul cu Piocianicul rezistent la toate antibioticele (inclusiv Colistin) – nu știu în câte țări îl mai găsiți- piocianic recoltat de mine în luna martie, de pe suprafețe. Probabil că dna dr.Copaciu v-a ținut la curent cu ce-i transmiteam că se întâmplă în spital, legat de infecții. Având în vedere toate aceste lucruri luați în calcul un spital modular cu 60 de paturi. După mine este singura soluție sigură pentru pacienți.
Gândiți-vă că suntem înconjurați de războaie și nu avem un centru de arși. Gândiți-vă că oricând se poate întâmpla un nou colectiv și dacă atunci s-au găsit bani pentru transferul lor în străinătate sunt sigură că se vor găsi și pentru un asemenea spital.
E păcat că nu ne-ați protejat, pe toți cei care am spus adevărul despre sistem. Suntem atât de puțini și atât de singuri. Eu m-am simțit sacrificată, exact ca în fața unui pluton de execuție. Am trăit o săptămână în iad. M-am întrebat dacă o să mai fiu sau nu, dacă o să mai fac medicină sau nu, dacă o sa mai rămân în țară sau nu… Încă mă mai intreb…
Știu că e greu să tolerezi frica însă ea ne blochează evoluția. Viața și libertatea minții sunt cele mai valoroase. Prețuiți-le la dvs și la cei din jur.
Domnule ministru, ați avut o șansă istorică pe care tocmai ați ratat-o!
Sau poate că încă nu…”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.