Pentru Angela Merkel, vizita pe care o face marți la Washington va fi cea mai importantă și cea mai bizară din cariera ei politică. Cancelara va trebui să încerce să stabilească o relație civilizată cu Donald Trump, în ciuda modului batjocoritor în care acesta din urmă i-a tratat politicile, scrie Gillian Tett, corespondenta Financial Times în Statele Unite, autoarea a două articole ce subliniază riscurile și oportunitățile pe care venirea lui Donald Trump la Casa Albă le aduce pentru Germania.
Merkel nu a căutat să fie provocată în felul acesta. Însă situația de față va fi folositoare dacă va duce la o regândire a locului Germaniei în lume. După al Doilea Război Mondial, liderii germani s-au îndepărtat de ideea că Germania poate juca un rol de lider pe scena globală. Viziunea de la Bonn, și apoi de la Berlin, a fost că puterea germană trebuie exercitată prin intermediul ”Europei. Însă Europa nu mai este suficientă. Provocările din politica externă se înmulțesc: avem un președinte american care pune sub semnul întrebării alianța NATO, un război în Ucraina, refugiați din Orientul Mijlociu și derapajul naționalist din Turcia. UE este prea slabă, iar Germania este prea mare pentru ca ”Europa” să mai poată oferi un răspuns complet la aceste provocări.
În același timp, ideea că Germania începe să fie un lider moral al lumii occidentale este exagerată. Adevărul este undeva la mijloc. Germania are nevoie de o abordare mai imaginativă și mai puternică asupra lumii și de o recunoaștere a limitelor locrurilor pe care le poate face singură.
Să începem cu cheltuielile militare. În epoca lui Trump și a Rusiei lui Vladimir Putin, acest subiect nu mai poate fi evitat. Germania alocă apărării doar 1,2% din PIB, față de pragul de 2% stabilit de NATO. Asta nu mai poate continua și Germania a promis să atingă ținta stabilită de NATO până la mijlocul anilor 2020. Însă, în acord cu aliații săi, ar fi bine să cheltuiască o parte din suma suplimentară pentru domeniul mai larg al securității, nu doar pentru reaînarmare. Banii Germaniei ar trebui să meargă către poliția europeană de frontieră și pentru centrele de refugiați sau pentru fondurile de stabilizare pentru țările nord-africane precum Libia. Ideea unei ”armate europene” este populară în Germania. Însă integrarea militară profundă nu este realistă câtă vreme țările nu sunt de acord asupra unor chestiuni fundamentale de politică externă. Pentru moment, ar fi mai bine să se meargă pe calea unor aspecte practice, precum achiziția comună de armament, care ar aface ca armatele europene să coopereze mai bine între ele.
Germania are nevoie de o abordare mai imaginativă și mai puternică asupra lumii, alături de recunoașterea limitelor lucrurilor pe care le poate face singură. În cazul Brexitului, guvernul Merkel (sau al succesorului său) va trebui să găsească un echilibru între menținerea unității UE și interesul menținerii unei relatii strategice și economice solide cu Marea Britanie. Există pericolul ca actuala marotă, care spune că nu trebuie să existe un acord special pentru Marea Britanie, să duca la o confruntare fără rost cu Londra, confruntare care ar lăsa Germania într-o poziție nesigură.
În ce privește Rusia, Germania a facut un lucru curajos conducând Europa spre impunerea sancțiunilor. Pericolul este însă că schimbarea politicii SUA face ca lui Merkel să-i fugă pământul de sub picioare. Cancelara ar trebui să se folosească de vizita la Washington pentru a susține menținerea sancțiunilor până când Rusia va înceta să se implice în Ucraina. Cum poziția SUA față de Rusia este haotică, vocea lui Merkel ar putea conta mult.
Provocările la adresa lui Merkel – de la Moscova la Orientul Mijlociu și de la Washington la Londra – sunt uriașe. Dar Germania se poate baza pe două atuuri: o economie puternică și respectul internațional – sondajele de opinie globale arată că Germania modernă este una dintre cele mai populare țări din lume. Germania își poate menține respectul de care se bucură chiar dacă își va asuma un rol de lider mai pregnant, pornind de la abordarea lui Merkel bazată pe respectarea valorilor în politica internațională. Ea a subliniat importanța valorilor occidentale în raecția ei inițială, prudentă, la victoria lui Trump. În ciuda faptului că depinde de cooperarea cu președintele Recep Tayyip Erdogan în ce privește refugiații, Merkel a criticat încălcarea libertătii presei în Turcia. Tranziția atât de necesară a Germaniei către o politică externă viguroasă și creativă va fi dificila din punct de vedere politic, atât în țară, cât și în afară. Însă susținerea valorilor liberale în întrega lume va deschide drumul către această schimbare.
Modelul german este demn de imitat în SUA
Merkel poate deveni campioana legislației internaționale și a sistemului comerțului mondial. În septembrie 1785, Frederic cel Mare, regele Prusiei, a încheiat un acord cu Statele Unite pentru a promova ”comerțul și prietenia”. A fost o lovitură diplomatică: germanii au fost primii care încheiau un acord cu noua națiune americană. Va putea Angela Merkel să repete acest lucru în timpul vizitei sale la Washington? Auspiciile nu sunt cele mai bune.
Donald Trump, președintele american, a aruncat mai multe săgeți spre guvernul german în ce privește politica migrației, libertatea presei și natura NATO. Însă ceea ce a înfuriat Berlinul cel mai mult sunt acuzațiile venite din partea lui Peter Navarro, consilierul economic al lui Trump, care spune că Germania a exploatat o moneda euro ”mult subevaluată” pentru a-și spori exporturile, ducând la un surpuls comercial de 70 de miliarde de dolari în relația cu SUA. ”Cred că ar trebui să avem, o discuție sinceră cu Germania despre modul în care să reducem acest deficit”, a spus recent Navarro, care a catalogat problema acestui surpulus drept una ”gravă”.
Acuzațiile lui Navarro par greșite din mai multe puncte de vedere. După cum a spus economistul Stephen Roach, este o aberație să credem că SUA pot rezolva problema deficitului comercial cu alte țări fără să trateze cealaltă parte a poveștii – marele deficit al economiilor americane (și economiile excesive ale Germaniei). În al doilea rând, este ridicol să sugerezi că Germania a implementat o politică deliberata pentru a slăbi euro din rațiuni mercantiliste. Până la urmă, așa cum a spus Merkel, nu guvernul german controlează Banca Centrală Europeană. Iar oficialii Bundesbank au fost cei mai vocali când au cerut BCE să înăsprească politica monetară, nu să o relaxeze.
La fel, este greșit să presupunem că exporturile germane au crescut doar pornind de la acest avantaj dat de euro. Germania nu este o țară ieftină: salariul mediu în industrie este sensibil mai mare decât în SUA. Economistul german Peter Jungen arată că exporturile germane de mașini sunt susținute de IMM-urile germane, care domină nișele tehnologiei și ingineriei fără a avea concurență americană. Această dominație germană nu poate fi modificată doar printr-un euro mai puternic; dimpotrivă, modificările de politică monetară nu aduc decât schimbări marginale, nu în cota de piață. Marile companii germane au multe au baze în interiorul zonei dolarului, pentru că investițiile străine directe venind din Germania au crescut de la începutul acestui deceniu și Germania a devenit una din primele cinci țări care fac investiții în SUA. Siemens, de exemplu, are peste o sută de fabrici în SUA. Cea mai mare uzină BMW, cu 8.000 de angajați, este în Carolina de Sud. Aceste nume mari din economia germană ar beneficia, în mod ironic, de creșterea tarifelor vamale cu care amenință Navarro. Asta ar trebui să arate Casei Albe cât de nebunească este abordarea mercantilistă agresivă. Ar putea să ne dea și niște speranțe sau, cel puțin, să ne indice modul în care Merkel ar putea coopera cu Casa Albă într-un mod mai eficient.
Un mod în care Merkel ar putea să mai reducă disputele ar fi, spre exemplu, adoptarea abordării premierului japonez Shinzo Abe în ce privește investițiile străine directe. O altă abordare ar fi să-i explice lui Trump cum au ajuns acele IMM-uri germane să domine atât de multe nișe industriale și să-i ofere un ghid despre sistemul german de educație și de instruire profesională. Acest sistem a fost foarte eficient în ultimii ani în direcționarea tinerilor cărte slujbe din industrie prin programe de ucenicie, astfel încât rata șomajului în rândul tinerilor din Germania este de 6,5%, mult sub restul statelor UE și mult sub rata din SUA. Dacă Merkel va vorbi despre aceste lucruri, va avea parte de o audiență receptiva: printr-o coincidență fericita, politicile economice ale Casei Albe urmăresc să lanseze programe de pregătire de doi ani în domeniul tehnic și cusruri de ucenicie asemănătoare cu cele din Germania. Dacă grupuri precum Siemens si BMW se vor oferi să împărtășească din experiența lor, inițiativa va fi salutată în SUA. Acest import de idei, de scheme de pregătire și investiții străine directe nu seamănă deloc cu ”comerțul” definit de Navarro și nici cu comerțul care a predominat în ultimele decenii. De asta au nevoie SUA pentru a-și reporni economia, nu de amenințări cu războaie monetare. Să sperăm că vocile mai raționale de la Casa Albă vor avea câștig de cauză.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.